Foc încrucişat

O angoasă atavică
mai
hibernează
în
oasele transparente
ale
poeziei

În zori
când
somnambul
ţâşneşte
sângele
din venele tăiate
ale
paginii albe

Poetul îşi duce
mâna
la
inimă

Ca
la
o
armă sinucigaşă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu pentru ochii paginii albe.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi transparente

Ai dat uşa afară
O
deşertăciune
a
deşertăciunilor

Moartea
n-a putut
ridica
nici de data asta
fereastra sinucigaşă

Peisajul anterior
este abreviat
de
acelaşi ţipăt
nou-nouţ
Pe uşă însă
nu mai încape
cealaltă uşă
muribundă

O
Deşertăciune a deşertăciunilor

Numele tău
nu-i intrare

Numele tău
e
ieşire

O
de trei ori
0

Nu mai bate
inimă

Nu-i
nimeni
acasă

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasă

Iubito, mi-e frică de flori!
Mă bâlbâi când văd crizantema,
Aşa cum tu mă înfiori
Când pui c-un sărut... anatema!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În venele mele şi sângele visează: poeme!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte, prietene, mâna mea întinsă nu ascunde nicio armă!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (21 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

inimă

Inima: singura ţintă ce poate deveni armă, în pieptul îndrăgostiţilor!

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a poetului

Dureros de dulce

dragostea şi ura

cele două feţe

ale lumii

Poetul

iar le-a

confundat

întru

al poeziei

pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (27 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea Poeziei

Cu ce să-şi scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Şi-atât de lunecos e a păşi cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omeneşte,
Scrutând înalturi, ce veghează aştrii,
De grai ciopleşte lacrimile-aşchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citeşte,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătuşează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Şi sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" şi "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Şi chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsufleţească!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ne face tristeţea să pălim. Tristeţea, îngustând orificiile inimii, face ca sângele să curgă mai încet prin vene, şi devenind mai rece şi mai gros, să aibă nevoie de mai puţin loc în ele;astfel că retrăgându-se în venele cele mai largi, care sunt cele mai apropiate de inimă, sângele părăseşte venele cele mai îndepărtate. Dintre ele mai vizibile fiind cele ale feţei, aceasta apare palidă şi descărnată, mai ales când tristeţea este mare sau când ne cuprinde grabnic, cum se întâmplă la spaimă, a cărei surpriză întăreşte acţiunea care strânge inima.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest poet scârţie din versuri ca un clopot somnambul.

Costel Zăgan în Dosarul secret al lui Bacovia (6 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, lector somnambul, ne-a "citit" toate visele.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziei

Te opreşti la poarta mea
Şi mă saluţi cu aripa!
Nu-nţeleg, însă, ce-ai vrea:
Să opresc, frumoaso, clipa?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut pentru a scrie

Prin venele mele curge sângele tău Poezie

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (21 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disjuncţie

Ce poezie
sinucigaşă
eşti
iubito

Şi ce
proză
fantastică
ai
fost

Între
noi din
păcate
Orice
artă
poetică

Nu
mai are
nici
un
rost

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul somnambul

Asta e

Ard
la toate
simţurile
simultan

De
infernul
din
mine

Mi
se-afumă
ochii

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (7 august 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada poeziei

Acum pe strada poeziei
sar mlaştinile de pe o broască pe alta...
Eu ţi-am zis
ţi-am zis
poetul nu mai locuieşte la subsolul fulgului
şi nici nu mai poartă cămaşa aceea
din mătasea broaştei
pe care o spăla cu trupuri şi umbre
Nu mai vorbeşte cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
şi nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la ţară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
şi să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ţi-am zis
acum pe strada asta
sar mlaştinile şi se înmulţesc
Poetul e la ţară
în braţele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticurs despre radioficarea trandafirului

Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învaţă să se nască

Poetul e sinucigaşul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăieşte ciugulind mister

Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
şi-atunci se face iarăşi lumină

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

31 decembrie 2017

Fulger somnambul
în
noaptea raţiunii

Lumină
pusă
la
uscat
în cer

Cine-i bun
e
rău
tare

Atât

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (30 decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măruntaiele oglinzii

Scriu
ca
şi
când

Aş
tăia

Venele
unui
mormânt

Provoc
oglinda
la
sinucidere

Prin
recul

poezie de Costel Zăgan din revista "Hyperion", nr. 7-8-9/2009 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!