Inimi transparente
Ai dat ușa afară
O
deșertăciune
a
deșertăciunilor
Moartea
n-a putut
ridica
nici de data asta
fereastra sinucigașă
Peisajul anterior
este abreviat
de
același țipăt
nou-nouț
Pe ușă însă
nu mai încape
cealaltă ușă
muribundă
O
Deșertăciune a deșertăciunilor
Numele tău
nu-i intrare
Numele tău
e
ieșire
O
de trei ori
0
Nu mai bate
inimă
Nu-i
nimeni
acasă
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre peisaje, poezii despre moarte sau poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.