Oricât ai vrea de mult...

Oricât ai vrea să pierzi din tine, azi,
Amânările şi greşelile ce ţi-au muşcat din viaţă,
Nu poţi scăpa prin ciur, aşa uşor cum crezi,
Consecinţele acestora, prezente azi în Sine.

Oricât ai vrea să-ntorci ninsorile topite,
Şă-ţi ucizi din ele cuvintele rostite la mânie,
Nu poţi s-acoperi şi să ştergi, durerile din cruce,
Cu care te-ai împovărat, pân' la judecata ochilor divini.

Oricât ai vrea să dai din tine lumii, azi,
O bucată de carne tăvălită-n frunzele pelinului amar,
Nu poţi să tai din tina ce-ţi îmbracă oasele, cu plumb,
Să respiri cu mai puţine legi încălcate, în faţa Ziditorului.

Oricât ai vrea să sfârşeşti ştiut şi iertat,
De cei ce ţi-au gustat hotărârile amare puse pe-o pită,
Nu poţi căuta şi-aduce-nnapoi, pur şi simplu,
Mieii iubitori ce-au fost otrăviţi, şi conduşi pe-o buză de râpă.

Oricât ai vrea să primeşti iertarea firii, azi,
Din limbile unor oameni ucişi nefiresc cu neiubire,
Nu poţi scoate din cimitire, inimile şi ochii îngropaţi,
A celor ce ţi-au fost mângâiere şi înlăcrimată rugă.

Oricât ai vrea să amâni ploaia şi plânsul,
Cu Soarele veşnic aducător de bucurii şi pace,
Nu poţi decât să primeşti neputincios ce-ţi întinde Isus,
Privindu-te-n oglindă străin, şi-n umbra sătulă de tine.

Oricât ai vrea să-ţi împarţi durerea şi timpul,
Cu cei trecători făcuţi ca şi tine din lut pieritor,
Nu poţi decât să accepţi zborul, şi pierduta lor siluetă,
În care frământă nevoia lor, şi nu boala inimii tale,

Oricât ai vrea să-ţi fie gustat gândul bun
De cei în care ai dat ieri cu pietre ori flori mărunte,
Nu poţi şterge păcatul, dar nici să te îmbogăţeşti,
Cu o clipă de conştientizare, pe patul de moarte.

Oricât ai vrea să primeşti cu patru braţe femeia,
Ce o să vină forţată de-un destin să te fure,
Nu poţi decât cu un singur suflet, şi-n două braţe,
Să o accepţi cu ochii închişi ori deschişi, resemnat.

Oricât ai vrea să-ţi faci cunoscută inima,
Ori moartea s-o-mparţi cu cei muritori iubindu-te,
Nu poţi să dai nimănui pricepere, să-ţi citească rărunchii,
În care doar Dumnezeu împarte şi lasă, Viaţa şi Moartea.

Oricât ai vrea de mult să nu mori singur,
Ori moartea s-o-ntorci măcar pentru o clipă,
Nu poţi să-ţi pui, un al doilea buric lângă al tău să simtă,
Greutatea din cruce, lupta din moarte, şi ultima lacrimă ce-ţi şterge umbra pământeană.

poezie de Adelina Cojocaru (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare
Oricât te-ntinzi şi vrei
dar te va prinde-odată
sub el, un val al ei.
Nu poţi opri furtuna
oricât te-mpotriveşti
dar te va smulge-odată
vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina
sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea
nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea
lui Dumnezeu cum vrei
dar vei fi frânt odată
şi tu de mersul ei.

Şi vei vedea ce veşnic
ce-amar şi dureros
e plânsul celor care
se luptă cu Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă poţi iubi

Nu pot. Oricât aş vrea, nu pot să uit de tine.
Mi-e capul plin de gânduri sure.
Visez că ne iubim, că mâncăm mure,
Apoi îmi spui să plec, c-aşa-i mai bine.

Înmuguresc copacii şi flori cresc prin grădini,
Culoare şi miresme. Un suflet trist şi gol
Ce speră şi visează să faci un mic ocol,
Să te opreşti, să îl priveşti. Seminţele prind rădăcini,

Vor creşte, mari, frumoase, vor rodi.
Ce bucurie pentru oameni, hrană, viaţă.
Eu suflet plâns, aş vrea să te privesc în faţă
Şi să te-ntreb. Chiar nu mă poţi iubi?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să locuiască-n al tău cort...

Să locuiască-n al tău cort
Dorinţa de mai bine
Şi-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susţine.

În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ţi faci mărgăritar,
Să-ţi fie desfătare.

În cortul tău să nu primeşti
Vreo stare ce dezbină
C-aşa putea-vei să-nsoţeşti
Pe cei ce vor Lumină.

Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulţi la tine
Să fie-apoi umpluţi cu zel,
Să vrea să se închine.

Ca-n cortul tău să poată sta
Şi Duhul şi Cuvântul
Oricât... oricât te va costa
Păstrează-ţi Legământul.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele odată aruncate nu le mai poţi lua înapoi. Uneori lasă urme pentru toată viaţa, şi oricât ai vrea să o iei de la capăt, nu vei reuşi.

Doina Ioneţ în Floarea de colţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ai iubi pe cineva, nu poţi să-ţi asumi suferinţa acestuia, ci poţi doar să-i faci viaţa mai uşoară şi mai frumoasă.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi poţi crea realitatea, după cum nu o poţi distruge, poţi doar recunoaşte cine şi ce eşti tu şi atunci mintea va înceta să-ţi mai vândă realitatea ei, care oricât de fabuloasă ar fi, e plină de suferinţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de justiţie

Să faci, când ţi se pune pata,
O judecată cu lopata,
Oricum nu poţi, oricât ai vrea,
Dar uneori dreptate... da!

epigramă de Ion Ruse din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (după Euripide şi Coşbuc)

Oricât noi viaţa îndrăgim,
Oricât de moarte noi fugim,
Oricât de mult ne-ar da fiori,
"Cu-o moarte toţi suntem datori!"

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu paşi mici şi cu încrederea că vei reuşi poţi atinge orice obiectiv oricât de mare şi oricât de dificil ar fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai creşte,
Doar soarele te-ncălzeşte.
Şi tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.

Ai lumină acum la cruce,
Ţi-o fi dor de ai tăi fii,
Ţi-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poţi întoare!
Aş vrea să te iau în braţe,
Să te ţin o clipă iar,
Să îţi dau o floare-n dar.

Lumina ce-ţi străluceşte
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ţi moartea-ntreagă..
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie buna.
Ah, de-am fi iar împreună!

Ochii tăi, cei calzi şi blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toţi am vrea, dar nu se poate,
Să vezi ale tale nepoate,
Pe ai tăi fii şi stranepoţi,
Haide, vino!
Chiar nu poţi?

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai creşte,
Doar soarele te-ncălzeşte.
Şi tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.

Ai lumină acum la cruce?
Ţi-o fi dor de ai tăi fii?
Ţi-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poţi întoarce!
Aş vrea să te iau în braţe,
Să te ţin o clipă iar,
Să îţi dau un crin în dar.

Lumina ce-ţi străluceşte
Este ca dintr-o poveste;
Este pură, vie toată,
Luminându-ţi moartea-ntreagă.
Mâinile ce m-au cuprins,
Astăzi, eu nu le mai simt.
Simt doar dor, nu voie bună.
Ah, de-am fi iar împreună!

Ochii tăi, cei calzi şi blânzi
De mine astăzi îi ascunzi.
Toţi am vrea, dar nu se poate
Să vezi ale tale nepoate,
Pe-ai tăi fii şi strănepoţi,
Haide, vino!
Chiar nu poţi?

poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Un fulg de nea aş vrea,
În palma ta să fiu
Să nu fi fost nimic,
Din tot ceea ce ştiu.
Şi tot ce a fost urât
Sau neadevărat,
Aş vrea să cred e
Un vis ce l-am visat.
Aş vrea să fiu o clipă,
Aş vrea să fiu un gând,
Aş vrea să fiu un zâmbet
Pe faţa ta râzâd.
Aş vrea să fiu o floare,
La pieptu-ţi să mă ţii
Să-mi spui cuvinte calde
Şi-ncet să mă mângâi.
Aş vrea să fiu o rază,
Pe chipul tău senin
În zori, de dimineaţă
Să te mângâi puţin.
Aş vrea să-ţi fiu şi luna,
Şi soarele aş vrea
Puţin din toate cele
Dacă şi tu ai vrea...

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături vii

De pleci sau vii, acum nu mai contează!
Când intri-n inimă, nu poţi ieşi
Chiar dacă se întâmplă într-o zi
Să simţi că s-a sfârşit şi ea cedează.

Mai e ceva, sau trebuie să fie,
Ce te opreşte-n loc, deşi ai vrea
Să-ţi fie mai uşor, să poţi pleca,
Să nu îţi vezi iubirea-n agonie.

De pleci sau vii, ceva... un suflet, poate,
Te ţine-nbrăţişat în el, cumva,
Şi îţi ocupă gândurile, toate.

Mai bine-ar fi să vii, căci a pleca
Nu rupe legăturile ciudate
De care, chiar de-ai vrea, nu poţi scăpa.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da şi Nu

Da şi nu, nu şi da
nu se pot înmănunchea.
Nu poţi fi
cum vrei tu:
nu poţi fi şi da şi nu!

Când iubirea spune: hai!
Lenea-ţi porunceşte: stai!
Când Isus vrea să lucrezi,
lenea-ţi spune să mai şezi.

Bun şi rău, rău şi bun
când se-adună se răpun.
Nu poţi da braţul tău
Celui bun şi celui rău.

Cerul vrea copii cuminţi
însă lumea vrea să minţi.
Domnul vrea să fii în har,
iar Satan să fii murdar...

Iad şi Rai, Rai şi Iad
n-au acelaşi drum şi vad.
Pe Isus dacă-L ai,
scapi de Iad şi intri-n Rai.

Dacă-L ai pe Domnu-n gând,
nu poţi fi şi rău şi blând.
Dacă-I dai iubirea ta,
spune-I totdeauna da!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea...

Aş vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aş vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Şi ai creat o viaţă nouă.

Aş vrea iar o mângâiere
Şi să îmi vorbeşti întruna.
Aş vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aş vrea să te ţin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aş vrea să te joci cu mine
Şi să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în braţe tare.
Aş vrea tot ce e mai simplu
Şi să nu mai treacă timpul.

Aş vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranţă,
Aş vrea o floare să îţi dau,
Iar tu să o păstrezi o viaţă.
Aş vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aş vrea sa mă duci la şcoală
Şi să mă ajuţi la teme
Aş vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aş vrea iar să îmi găteşti,
Arome dulci, copilăreşti.

Aş vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad şi marea.
Aş vrea să văd în ei reperul,
Calea mea şi îndrumarea.
Aş vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu şi mă apasă.

Cât aş vrea, cât mi-aş dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aş vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aş vrea să mă visezi!

Aş vrea să fiu o stea
Pe care o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vre să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aş vrea
O viaţă în culori!

Aş vrea să fiu un soare
După cum şi eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Aş vrea să mă iubeşti!

Aş vrea să fiu gherghina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi!

poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Închide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea-apropie mereu.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poţi să faci când o femeie se cramponează de tine ca o naufragiată şi te vrea de amant? Poţi să-ţi laşi surtucul în mâinile ei şi să fugi? Nu, azi nu se mai poate aşa ceva, sunt şi pe chestia asta reguli cavalereşti cărora nu li te poţi sustrage, mai ales când, pe deasupra, femeia e şi nostimă, chiar dacă puţin fatală şi melancolică.

Thomas Mann în Doctor Faustus (1947)
Adăugat de Dama de pică
Comentează! | Votează! | Copiază!