Şapte versuri ale Universului

Sfârşitul e început
Începutul e sfârşit
Răstălmăceşte-le...
La început e cuvânt
La sfârşit tot un cuvânt
Şi care e cel sfânt, sfânt...
Odihnă de frunză în vânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început şi după sfârşit

De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
şi ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
şi cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput şi sfârşit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Şi mă ingrozesc
Şi minunez..
Din dorinţa noastră de a săruta lumina
Şi a însela intunericul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbaleta

Platoul munţilor, cerurilor
pâlcuri de zăpadă, nori
este pătruns de-o şoaptă
trasă cu arbaleta
arătând traseele montane
printre nori, printre zăpezi,
ce poartă forme diferite
arătând începutul şi sfârşitul
săgeata indicând drumurile
aruncate în paradisul zăpezii
pline de indicatoare
cu trimiteri exacte
pentru a începe şi a sfârşi
ce-ai început şi nu ai sfârşit
sau ai sfârşit fără să începi.
platoul munţilor alb-albaştri
desene, imagini, delir,
sunt doar început şi sfârşit,
sfârşit şi început.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul celor neprihăniţi

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Şi lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viaţa lui
El duce la bun sfârşit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Şi viaţa lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză şi avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viaţa trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l ţină

Oamenii neprihăniţi
Meşter îl au pe Hristos
Şi pe calea celor sfinţi
Înfloresc a lor dorinţi
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat şi omul
Şi i-a dat a Lui Cuvânt

În viaţa de credinţă
Începutu-i diferit
Şi prin har şi-n biruinţă
Pentru a omului fiinţă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Şi atâtea-s fără pată
În viaţa ce-a fost dată
Prin sfinţenie şi rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Şi el iată s-a smerit

Aşa mic el s-a văzut
Şi pe Domnu aşa mare
Şi era necunoscut
Deşi Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare

Însă iată că sfârşitul
I-a fost rău şi nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Şi Saul s-a prăpădit

Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut şi el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — şi serios
Suferit-a pe Calvar

Şi el Petru s-a întors
La credinţa sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n faţa turmei
Tu dar să o păstoreşti
Implicat în greul gijei
Să-ntăreşti darul credinţei
Căci apostol Petru eşti

Şi sfârşitul i-a fost bun
Pe braţele Lui Hristos
Al vieţii sfinte drum
I-a fost soare şi parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veşnicia
Ce-şi păstrează armonia
Uniform pân" la sfârşit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de...

Sunt...!
Nici început;
Şi nici sfârşit!
Sunt un călător...
Desculţ... ce calcă;
În trecere pământul..;
Sfânt; dincolo de cuvânt!

Sunt!
Martorul;
Tăcut! o trecere;
Prin spaţiu; şi prin...
Timp! că timpu-i... nul;
Tot dincolo de... cuvânt!

Sunt!
Fărâmă...
Dintr-o gloată;
Dintr-o lume oarbă;
Pierdută-n cea mai neagră...
Ceaţă; negură şi fum! cuvânt!

Sunt!
Licărire...
Dintr-o... stea!
Rază-n calea... Ta!
Pulbere în orizonturi;
Fără nume; doar cuvânt!

Sunt!
Pierdere..
În căutare; în..
Pământ; în gând!
În golul dintre clipe...
În zborul unei aripe de..
Înger; dincolo de.. cuvânt!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul şi Sfârşitul

Mai înainte de orice început
Din veşnicie am fost aşezată
Şi Fiinţa Mea — totu-a făcut
Din nu-ul stins şi nevăzut
Şi din lumina nou creată

Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar şi împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână

Începutul şi Sfârşitul iată Eu
Am fost şi sunt în Univers
Şi sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt şi ales

În Psalmul doi iată m-ascund
Şi-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvaţi să fiţi de cel viclean

Căci în Apocalipsa aşa vorbeşte
Însuşi Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numeşte
Şi vouă El vă dăruieşte
Şi astăzi din Duhul Său

Eu sunt Începutul şi Sfârşitul
Cel Dintâi şi de pe urmă
Aşa vorbeşte astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Şi-şi vrea curată sfânta turmă

Veniţi dar astăzi — voi veniţi
Şi vin şi lapte cupăraţi
Trăind viaţa doar ca sfinţi
Prin Mine o să biruiţi
Surori fiindu-mi — voi şi fraţi

Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Şi dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele aşezăminte

Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre şi fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăşi bucuria
Pe sfinţii toţi să îi adune

Dar până atunci vor fi furtuni
Şi valuri grele pe pământ
Scălda-ţi-vă în rugăciuni
Să fiţi găsiţi de Isus buni
Curaţi — trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul oricărui sfârşit e un început în sfârşit.

aforism de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul poveştii fără sfârşit

E-o zbatere-n spaţiul lipsit de poeme
din vechiul capitol, e golul subit
ce vine şi scrie ‘nainte de vreme
sfârşitul poveştii ce n-are sfârşit.

Îşi urlă durerea o ultima notă
din tot ce-a rămas în pereţii pustii
ai inimii care-i acum doar o grotă
ce-nchide-n uitare mai vechi simfonii.

Sfârşitul poveştii? Sfârşitul e-n moarte
- poveştile-apun şi-au un alt răsărit -
iar zorii-mi anunţă finalul departe,
c-un altfel capitol şi-un altfel sfârşit.

Se simte o briză. Prin grotă adie
un aer mai dulce, un şuier de vânt
ce poartă noi ritmuri, culori, bucurie,
seninul în suflet, noi paşi în cuvânt.

În spaţiul lipsit de poeme, apare
un vers, şi un altul, şi altul apoi,
se-nlănţuie tandru-n capitolul care
începe şi, totuşi, e-acelaşi la noi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In spatele unui sigur cuvânt poate sa stea, o viaţă, poate să stea un început sau un sfârşit. Acel cuvânt, este, nu uita, iubire!

Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul are început şi sfârşit la sfârşit...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce numim început este de obicei sfârşit. Şi ceea ce este sfârşit este de fapt început. Sfârşitul este acolo de unde începem.

T.S. Eliot în Patru cvartete
Adăugat de Adina Oros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt promis vouă cu emin sfânt

Nu m-aţi crezut voi zei în cuvânt
Că sunt doar ceea sunt să-mi cânt
Şi mi-aţi arătat ce as putea pentru voi, fi
Să fiu ce în veci nu as putea fi...

Şi de aceea vă promit cu emin cuvânt
Vă voi sterge de pe file cu a voastră amăgire
Ce-o vindeţi lumii prin teorii despre iubire..
Acest cuvânt cu sărut atât de sfânt...

Ce nu poate fii averea nimănui pe pământ
Căci in palme nu poţi prinde o adiere de vânt..
Şi totuşi dorit de oricine pe pământ
Ce voi ati vrut să mi-l omorâţi în cuvânt..

Şi de aceea nu vă iert cât aici voi trăi
Căci voi nu ştiţi cum să trăieşi fără iubire
Să fi doar întunecime de umbră în prăpăstii
Să auzi doar şoapta de soare...

Intr-un tuş de umbră în abis de călimară
Cum ai sta în mormânt privind afară
Cu urlet în suflet şi inimă de fiară
Ce vrea o bucată de carne de lumină...

Sătul de intunericul hoiturilor găsite
Cu viermi ce colcăie în ispite
Dorind să guste sânge de rouă proaspăt
Să simtă că poate să o ia de la capăt...

Să alerge hoinar derbedeu pe curcubeu
Neînchinat bucătii de lanţ ce o aruncă un zeu
Să pari că esti sătul inchinat lui cu totul
Să-ti ardă el pentru a se incălzi sufletului, mirul...

Şi de aceea cuvântul meu va fi eminul sfânt
Cu care voi tăia cât voi trăi în cuvânt
Şi după, când nu voi mai fi... mă veţi auzi în adierea vântului
Când îmi veţi răscoli filele...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de cuvânt...

La început a fost cuvântul, fără de formă, o idee
Cristalizată-n interjecţii ce defineau prima scânteie,
Şi mici scântei extrapolate în doruri, vise, în imagini
Au conturat cuvinte varii în cartea cu-nsorite pagini,

O simfonie de culoare, la începutul de cuvânt,
Era cuvântul celor care au germinat pe-acest pământ.
Crescând, o mare de senzaţii au generat o rapsodie,
Fragment din epopeea lumii, cântând a vieţii... poezie.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea timpului

Pielea ta este asemeni zorilor,
a mea miroase ca moscul.
Una pictează începutul
unui sfârşit de neevitat
Celaltă, sfârşitul unui
început sigur.

poezie de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales să iubesc un vis ce nu are sfârşit, doar început... Am ales să iubesc oamenii dincolo de greşeli şi vulnerabilităţi, sau poate că, tocmai aceste lucruri m-au învăţat cuvântul sfânt "iubire". Poate că mi-ar fi mai uşor să fiu indiferentă, dar cu siguranţă aş înţelege mai puţin taina de "a fi", aş fi frunză purtată de al zădărniciei vânt spre zări care nu dăruiesc culorile luminii. Preţul ar fi prea mare, dacă nu aş iubi. Aş simţi că mă las de bunăvoie prizonieră ego-ului, că iubesc puţin şi trăiesc exilul amarelor gânduri.

Lavinia Elena Niculicea în Ploaie de gânduri, Am ales să iubesc (martie 2012)
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de Autograf

Târziu a început
dimineaţa aceasta,
în care încerc să imprim
litere pe sufletul tău...

Târziu acest zgomot
de suflet
m-a trezit
din visul în care
tu rătăceai
în oraşul construit de tine...

Târziu am început să mă cunosc
printre miile de suflete
care pretindeau a fi
ale mele...

Târziu acest autograf fără anotimp...

Sfârşit de Autograf...

Devreme am început să te iubesc...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (4 aprilie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de cuvânt

Fiecare cuvânt v-a fi plătit
răsărind şi ucigând
umbra-i rămâne vânt
trup luând
dincolo de mormânt
într-o procesiune
ce ne va trece printre ele
privindu-le...
Şi cât curaj poţi să ai
când cu ochii de ele o să dai
cum te urmăresc
fără o mână
fără un picior
în lagărul lor
cu paznici
minciunile
promise lor
arătându-ţi
silabele torturii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde

De unde până unde
Ţine... şi infinitul?
Sau e în cerc, rotire.
A unui început, ce...
Îşi caută sfârşitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naşti universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
eşti primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!