Prisma

Simt înţelepciunea şi bătrâneţea
Căzând pe umerii mei fragili
Întorcându-se şi lăsându-mă
Să mă gândesc la tot singură.
Mă lasă în singurătatea şi tristeţea
Pe care o văd împrejurul meu,
Iar fantasmele din coşmarurile mele
Sunt clipe pierdute dar câştigate
În vistieria anilor trecuţi...

poezie de Aurora Neagu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţilor pierdute

"Nopţi pierdute" rău numim
Serile când nu dormim.
Ele sunt, în realitate,
Singurele... câştigate.

epigramă de Jack Delamizil din În chip de epigrame (iunie 1934)
Adăugat de Penescu Laurentiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu timpul

Nu ştiu ce vreau în ast moment
Dar simt cum timpul trece lent,
Simt eu cum merge înainte
Lăsându-mă fără cuvinte.

Aş vrea să pot să-l pot opri,
Să stea în loc cât aş clipi
Dar eu clipesc... el merge lent
Lăsându-mă să-l simt... atent

- Tu, timpule, unde te duci?
- De ce nu stai? De ce mereu fugi?
Rămâi te rog puţin pe loc
Să simt şi eu că am noroc...

Zadarnic... el nu m'a ascultat
Şi calea lui el şi-a urmat
Lăsându-mă să-mbătrânesc
Alături de tot ce iubesc.

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul

Eu sunt păstorul turmei.
Oile sunt gândurile mele,
Iar toate gândurile mele sunt senzaţii.
Gândesc cu ochii şi cu urechile mele,
Cu mâinile şi cu picioarele mele,
Cu nările şi cu gura.

Să te gândeşti la o floare înseamnă să o vezi şi să o miroşi.
Să mănânci un fruct înseamnă să-i simţi savoarea.

De aceea, în arşiţa zilei,
Când de prea multă bucurie mă cuprinde tristeţea
Şi mă întind pe iarbă pentru a mă odihni,
Şi-mi închid ochii încălziţi de soare,
Îmi simt întregul trup relaxat în realitate
Şi ştiu tot adevărul, şi sunt fericit.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate bătăliile sunt câştigate sau pierdute, în minte.

citat clasic din Ioana D'Arc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai multe jocuri sunt pierdute, nu câştigate.

citat din Casey Stengel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut cocori căzând din zbor, am văzut privighetori... Păsările nu cunosc singurătatea, că altfel ar pieri.

Fănuş Neagu în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Închid ochii şi mintea mă poartă
spre un punct fixat
din inexistenţa
ce pare veşnicie,
încet-încet înăuntru meu
se instalează vidul
şi mă eliberez de mine,
empatia îmi topeşte formele
şi mă însufleţeşte în altceva.
Mă găsesc între două lumi diferite
închipuite-n sfere,
una materială, luminoasă, plină de sens,
alta opac-străvezie, neînţeleasă.
Sferele se atrag sau se resping
în funcţie de o putere
aflată în afara sistemului de referinţă.
Într-o parte se află increatul, informul,
în cealaltă parte desăvârşirea,
precunoaşterea, clarviziunea.
Mă întreb unde sunt eu,
punct de tangenţă, material,
variabil şi mobil,
între naşterea şi moartea mea.
În mişcarea mea difuză
deformez doar liniştea,
de-ale cărei margini mă lovesc,
şi pătrund în lume
ca o aproximare a spaţiului
într-o roată învârtită
la nesfârşit.
Uneori stau în verticalitate
la capătul unei prăpăstii,
extremele mă închid
ca două eternităţi,
şi o putere harismatică
îmi dă un punct de sprijin
în zenit,
aud căderea unei clipe în alta,
simt cum timpul creşte
şi tot mai mult de mine mă separ.
Noaptea aud urlete de lupi
împrejurul casei mele,
dimineaţa le caut urmele,
care nu sunt - amintirile,
strânse în haită,
încearcă să mă sfâşie.
Disimulată în candoare,
persistă-n mine nostalgia
de care mă reazem asimptotic
şi progresez
ducând atavice poveri.
Derivând pe căi obscure,
în cadenţa gândurilor,
simt cum spaţiul fuge
şi mă lasă fără urme,
simt cum toate ceasurile se adună
într-un ochi şi timpul se multiplică
la infinit.
Cerul se lasă pe cumpăna fântânii
dintre anotimpuri,
ciuturi de apă se adaugă
anilor netrăiţi.
În profilul de lumină,
un nevăzut arcuş atinge forţe
divizate-n aripi,
albul umple relieful -
profanare de splendori
răsucite-n amintire.
Între naştere şi moarte
este un rest,
ca o ultimă ramură
între cer şi pământ,
între progres şi declin
există totdeauna un drum,
ce se cheamă
înţelepciunea de sine.

poezie de Doina Drăguţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două lumi

Închid ochii şi mintea mă poartă
spre un punct fixat din inexistenţa
ce pare veşnicie, încet-încet înăuntrul meu
se instalează vidul şi mă eliberez de mine,
empatia îmi topeşte formele şi mă însufleţeşte în altceva.

Mă găsesc între două lumi diferite închipuite-n sfere,
una materială, luminoasă, plină de sens,
alta opac-străvezie, neînţeleasă.

Sferele se atrag sau se resping în funcţie de o putere
aflată în afara sistemului de referinţă.

Într-o parte se află increatul, informul,
în cealaltă parte desăvârşirea, precunoaşterea, clarviziunea.

Mă întreb unde sunt eu, punct de tangenţă, material,
variabil şi mobil, între naşterea şi moartea mea.

În mişcarea mea difuză deformez doar liniştea,
de-ale cărei margini mă lovesc,
şi pătrund în lume ca o aproximare a spaţiului
într-o roată învârtită la nesfârşit.

Uneori stau în verticalitate la capătul unei prăpăstii,
extremele mă închid ca două eternităţi,
şi o putere harismatică îmi dă un punct de sprijin în zenit,
aud căderea unei clipe în alta, simt cum timpul creşte
şi tot mai mult de mine mă separ.

Noaptea aud urlete de lupi împrejurul casei mele,
dimineaţa le caut urmele, care nu sunt - amintirile,
strânse în haită, încearcă să mă sfâşie.

Disimulată în candoare, persistă-n mine nostalgia
de care mă reazem asimptotic şi progresez
ducând atavice poveri.

Derivând pe căi obscure,
în cadenţa gândurilor, simt cum spaţiul fuge
şi mă lasă fără urme, simt cum toate ceasurile se adună
într-un ochi şi timpul se multiplică la infinit.

Cerul se lasă pe cumpăna fântânii dintre anotimpuri,
ciuturi de apă se adaugă anilor netrăiţi.

În profilul de lumină, un nevăzut arcuş atinge forţe
divizate-n aripi, albul umple relieful -
profanare de splendori răsucite-n amintire.

Între naştere şi moarte este un rest,
ca o ultimă ramură între cer şi pământ,
între progres şi declin există totdeauna un drum,
ce se cheamă înţelepciunea de sine.

poezie de Doina Drăguţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elementul uman, defectul uman şi nobleţea umană - acestea sunt motivele pentru care meciurile de şah sunt câştigate sau pierdute.

citat din Viktor Korchnoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile sunt mai mult decât cărţi, sunt viaţă, inima şi miezul anilor trecuţi, motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit, esenţa şi chintesenţa vieţilor lor.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă stare

Am început să mă-nconvoi
Sub apăsarea anilor trecuţi
Mi-s ochii umezi de nevoi
Şi simt durerea paşilor pierduţi...

Am început să mă aplec
Cu fiecare frunză căzătoare
În propria-mi speranţă mă înec
Şi simt chemarea vieţii viitoare.

Am început să mă înclin
Iar mâinile mi-s amorţite
Sufletu-mi adoarme la cel mai dulce chin
Şi simt cum lumea începe să mă uite.

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă în timpul vieţii mele, România va reuşi să-şi recapete forma de Păine Rotundă, întorcându-se toate teritoriile la sânul ei, dar s-ar putea ca în mileniul care vine să se rânduiască lucrurile frumos şi după năzuinţele acestui neam.

citat celebru din Fănuş Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni...

Am rămas doar,
Două străchini de lut,
Ciobite de vreme,
Muşcate de timp,
Una arsă şi neagră,
Din transilvanul Corund,
Cealaltă albă,
Cumpărată demult.
Avem feţe brăzdate,
De plugul anilor mulţi,
Smochine uscate,
Ochii martori tăcuţi.
Vocile ne sunt,
Sugrumate,
De amintirea,
Anilor trecuţi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singură

Sunt
o femeie
singură
şi ador
singurătatea
doar atunci
când sunt...
singură.

poezie de Georgeta Dârjan
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea în sine nu mă sperie, nici nu prea am timp să mă gândesc la ea, pentru că sunt foarte ocupat. Poate şi pentru faptul că am rămas destul de copilăros în sufletul meu. Cel mai bine mă simt cu cei tineri. Când îmi vizitez fiica şi mă întâlnesc cu prietenii lor, de 30 şi ceva de ani, mă simt foarte în largul meu.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri

Eu am curajul să simt
adânc şi pe-ndelete,
cum trece timpul.

Eu pot să aud
şoaptele de dragoste
ale picăturilor din curcubeu.

Eu pot găsi urma gândurilor tale,
sau pot ieşi în calea lor.

Eu pot vedea
formula luminii ochilor tăi
şi pot măsura greutatea
vorbelor tale.

Mă pot pleca
sub povara anilor,
dar simt că trăiesc
şi am curajul să simt tot,
să gândesc tot
şi să nu fac nimic altceva
până când voi simţi
că nu mai simt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii dăruiţi cu credinţă şi dragoste ajung nu numai în vistieria bisericii, ci şi în vistieria lui Dumnezeu şi primim în schimbul lor bunuri cereşti.

citat din Andrew Murray
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când le spun bărbaţilor că sunt singură ştiu la ce se gândesc ei, când le spun femeilor că sunt singură ştiu ce simt ele.

citat din Masako Togawa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!