Doar de plecare

Să ne urcăm în vagoane
gropile ne sunt săpate din sat în alt sat
vom face la noapte
un popas pentru un ceai sângeriu la casap.
Să ne urcăm în vagoane
să ne lăsăm duşi cu valul de tren
în megafoane
se aude partidul cum linge cotoare de plen.
Să ne luăm în mâini păpădia cu colţuri
să suflăm în ea cu ultimul respir
să ne batem cu bulgări de bolţuri
pe obraji-n delir.
Să ne urcăm în vagoane
să calce pe noi noii veniţi
cu casele la balcoane
să le facem cu mâna
ca şi cum am fi fericiţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Era gară! Şi toţi ne tundeam
în cap cu un tren.
Ploua cu vagoane
iar eu căutam rima la
Uuuuuuuuuuu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul meu ningeau vagoane
şi te strângeam cu zidul de un piept
mormintele treceau ducând coroane
la locul unde încă te aştept.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Toţi, în acelaşi tren
toţi, în aceeaşi direcţie,
dar, prin vagoane, trebuie sa ne mişcăm
fiecare, în voie.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cu 1001 de nopţi înflorite

Poezie plină doar cu flori
în strofele ca nişte lungi vagoane
o te-am simţit de-atâtea ori
trecând prin vene şi urcând prin carne

Cu strofele ca nişte lungi vagoane
multiplu sângerând în cinci
te-ai înhămat la carul condiţiei umane
pe care însă doar tu-l-împingi

Multiplu sângerând în cinci
o ai simţit de-atâtea ori
luptându-te cu tine poţi să-nvingi
poezie doldora de călători

În strofele ca nişte lungi vagoane
duci imponderabilul condiţiei umane

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Ca un alcoolic notoriu,
Ca o pasăre surdă,
Ca un suflet pierdut
Vine...

In ceaţa deasă,
Prin mucegai de zăpadă...
Plin de urmele vremii
In necunoscutul orfan,
Urmat de vagoane şubrede
Din fier armat.

Şuieră si acum
De parcă-şi ceartă morţii,
Camarazi pierduţi printr-e vagoane
Care jaca,, barba-oarba" cu frigul.

Vine...
Si tot mai trist,
Ne alarmează că moartea
Stă pe scaunul rece sprijinită de bagaje.

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragi ascultători! Veniţi în gara noastră mică! Poftiţi, căci viaţa e-o călătorie: Banale trenuri, vin mereu în gară / Scrâşnind pe şinele de timp uitate / Te îmbulzeşti, să nu rămâi pe-afară / Dar urcă numai cel ce dă din coate!... Aşa e-n trenul vieţii, din păcate! Vă invit şi eu la o călătorie... cu trenul de la ora 14. Sunteţi de acord? Da! Atunci... poftiţi în vagoane! Staţi, staţi aşa... nu vă-mbulziţi!... Ia să vedem, cine dă din coate?... Aha, dumneaei, dumnealui... Bravo! Bravo! Acum sunteţi în vagoane! Căci viaţa e ca un vagon... Poate că nu chiar pentru toţi, ci numai pentru parlamentari. Parlamentul nostru este ca un vagon!... Un vagon... de dormit... Diferenţa este că în vagonul de tren... dorm unii peste alţii. În parlament dorm unii lângă alţii. Şi nu se trezesc decât la casierie! Când îşi ridică leafa: Vorba proverbului: Somnul trece / leafa merge / noi cu drag dormim!

Corneliu Sofronie în Unda veselă, spectacolul "Trenul de la ora 14" (1995)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren. Un refren de vagoane reverberând din gară în gară.

David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

catren

Despre catren

- Ce-o fi ăla, nea Ioane?
- Păi, tren cu patru vagoane.

distih de David Boia (15 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea şi alte vagoane de gânduri

când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îţi sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistenţa sufletului

şi nu găseşti în nici o amintire pansament
şi întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă

îţi trec prin minte vagoane de gânduri
şi auzi adesea cum îţi respiră moartea în ceafă

toţi oamenii sunt plecaţi în alte vise
chiar şi după ce adormi
singur...

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vagoane pentru cereale, neetanşe

A trecut un tren la parametri,
A trecut marşrut spre zări de plumb
Şi-a întins, pe zeci de kilomatri,
"Firul Ariadnei" din... porumb.

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spate în spate

Scrâşneau orizontul şi marea
spate în spate
soldatul şi frontul
şi-acasă uitarea.
În casele
cu gropile căscate
scrâşneau orizonturi săpate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcăm un deal de nisip

Urcăm un deal de nisip,
Picioarele nu le mai simt,
Alături o umbră era,
Femeia zărită cândva,
Credeam că sortită mi-a fost,
Îndrăgostitul e-un prost,
Rece să fii şi lucid,
Mândru şi foarte placid,
Nisipul se-opune din greu,
Dealul tot creşte mereu,
Simt răsuflarea femeii,
Ameţitoare ca teii
De pe Copou, e un vis,
Scuzaţi-mă că nu v-am zis.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtăm în noi...

Fiecare
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar... urcăm cu ele
în Templul iubiri...
Alungăm din când în când
tristeţea,
căutăm... uneori
să uităm de caii sălbatici
ce-au bântuit...
prin grădina florilor
cu crizanteme mioritice...
Fiecare,
purtăm în noi...
o mare de dureri,
dar în aceeaşi zi,
urcăm, câte o treaptă,
în Constelaţia Universului!

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, la cât de multe renunţăm către sfâşitul vieţii. Nu mâncăm carne, nu urcăm pe munte, nu facem plimbări noaptea. Şi doar sunt cei din urmă ani.

Iuri Dombrovski în Pe urmele Şarpelui boa
Adăugat de Hancutei Liviu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul orb

Inima în formă de pasăre
bătea din aripi...
Îngerul orb îşi putrezea privirea
la umbra unei rugi.
Eu prindeam cărăbuşi în aprilie
şi îi urcam în vagoane
cu destinaţia... mai.
Ciorile spărgeau nuci între linii
la macaz. Mâinile tale
se arcuiau evantai
pe obraz. Fii bun!
ziceai..
fii bun.. ziceai..
şi te urcai
şi te urcai...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spatele vânătorului

După ce a înconjurat pământul
glonţul vânătorului i-a întors spatele...

Sus între cerbii minunaţi
Înstelate coarne
norii urcă mânaţi
în picături de vagoane.
El stă întins cu pândă la pândă
după căpiţa din şoareci de zori
cu capul blând pe prada flămândă
printre fiori.
Aleargă
Aleargă-n sus silabe
îngrozite de pământ
printre tufele schiloade
mă alerg de cel ce sunt.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămara şi dormitorul formează, de regulă, locomotiva fericirii. Celelalte sunt vagoane.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi cred că sunt milionar. Propaganda comunistă a spus că am plecat cu zeci de vagoane pline cu aur şi bogăţii. Şi asta a prins la unii.

citat din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume... Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva... Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt...

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta a fost întotdeauna pluta pe care ne urcăm pentru a ne salva sănătatea.

citat din Dorothea Tanning
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!