Sărutul pe tâmplă

aş săruta toamna pe tâmplă
şi-n prag i-as asterne doar nuferi
să-i fie alean si odihna
cand eu hoinaresc prin nesomnul din lujeri.

i-as deschide ferestre in stuhuri
şi magica soapta i-as lasa in pervaz
să uite s-adoarma in frunze
să-şi uite vesmantul pe-al zarii talaz.

i-aş închide lacate cu cantec
şi ciucurii ploii i-as chema in pacat
obloanele noptii le-as trage pe ceasuri
şi gustul iubirii i-as stoarce indat.

din tihna din vara i-as prinde margele
şi timpul s-alunge in alt anotimp
s-o cunun cu fiorii inimii mele
şi sărutul pe tâmpla l-aş cere la schimb.

şi cum nu as strange-o in pumnii varateci
şi cat as minti-o ca-s luceferii stinsi
i-aş pune si salul din albastrele
să-nflorim primaveri cu ochii inchisi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş face ram

aş spune rugaciune fara teama
şi muntelui pustiu i-as inchina
ofrandă, zeii toti din ceruri
şi zborul soimilor l-as invata.

m-aş duce in nesomnul pietrei "nalte
şi piatra de m-as face, n-as muri
să cant cu glasul ierbii si tacerii
m-aş face grai de stanca dac-ar fi.

să pot sa ma strecor printre izvoare
să pot canta in susur verde lin
să fiu dulcele gust pe buzele amare
să fiu parfum salbatic de alb crin.

m-aş face ram sa fiu iubirii umbra
m-aş face umbra sufletului tau
şi mana, scut in clipa ce ma cauti
şi duh de-as fi, n-ar fi atat de rau.

aş fi pamant dar poate-i prea devreme
aş fi uitare peste simtamant
închisa intr-o colivie in adanc de mare
să nu mai stii de-am fost sau de mai sunt.

aş duce sus pamantul si cerul l-as intoarce
şi zbor prin ape, stelele-as indemna
şi orizontu-n asfintit cu ochii mei l-as sparge
să fie alta lume-n ceruri, sa fie lumea mea si-a ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua...trist...

A inceput sa ploua... trist
Iar gandurile imi aluneca
Pe pietrele ude
Ma impiedic de picaturi
Si uneori... cad zambind
Lacrimi sunt oare stropii?
Parca i-as plange
De prin adanci trecuturi
Sau... nu mai stiu
De cand noroiul
Nu mi-a mai cantat pe gene
Si de cand aripile tacute
Au inceput sa-mi curga
A maini
Ploua trist
Si eu nu mai stiu
Sa-mi ascund ochii, buzele
Nu mai stiu sa ma lupt cu stropii
Ce ma pipaie lacomi
Infiorandu_ma cu degetele lor reci
Sau poate... nu mai vreau

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi plac negri foarte tare dar negrii sunt si incomozi cand ii deschizi adica negrii sunt black black ul e black si carrotul e carrot sti adica imi plac negri dar nici atat de mult ii iubesc i-as pupa in funduletul ala maroniu atat de sexy parca as intra in ei literal mente in ei ahhh ahhh ahhhh ahhhh ahhh

Ion Luca Caragiale în doua loturi (3 ianuarie 1700)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de adio

M-ai condamnat sa nu mai stiu de tine
Si am primit umil sentinta ta
Si-acum, cand nici o veste nu mai vine,
Ma tem de totce s-ar putea intampla.

Ma tem de ape care iau cabane
Si de pierdutii calatori prin munti,
Ma tem de lacrimarea din icoane
Si de secrete pregatiri de nunti.

Eu care ti-am vegheat, si zi, si noapte,
Itregul mers discret prin Univers,
Cum i-as putea permite inimii sa rabde
Acest umil accident pervers ?

E inutil sa-ti mai aduc elogii,
Cand tu ai hotarat ca nu mai esti,
Dar eu conspir cu meteorologii
Si cu desenul zatului din cesti.

Astept sa treaca tragica betie,
Si tu sa te intorci dintre straini,
Ingenunchiati, eu tie si tu mie,
Sa pot sa ma inchin si sa te inchini.

Sa ne iubim in noaptea de pe urma,
Ca punct final intregii nebunii
Apoi ai dreptul, sa te-ntorci in turma,
Ca linistit sa pot si eu muri.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Şi dimineaţa când ne întorceam la cuibar, blagosloviţi de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce nelegiuire am făptuit şi noi. Þi-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu şi trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Ion Creangă în Scrisoare către Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu tractoriştii

Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate

Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
A ceasului de-odihna si de farmec.
Am inteles atuncea cat de searbad
Trec cateodata cantecele mele.
Si am simtit in cercurile-i grele
Cum remuscarea inima imi strange.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Si-n incordare, undeva sub glii,
Semintele si-a sevelor tarii
Vieti gingase, plapande, plamadeau.
Eu i-as fi strans la piept pe-acesti flacai
Si le-as fi spus intreaga mea mahnire,
Dar m-am temut ca poate-au sa se mire
Ca de-un zalud poet sentimental.
Taci, inima, opreste-ti glasul frant,
Ingandurarea-ti trista si amara
Ti-o umple cu arome de secara
Si cu sclipirea ochilor din jur.

Aduna-le acest cantec de pe gura
Si nu uita cum dupa munca dura
Flacaii, langa foc, pe aratura,
Cantau un cantec simplu ca pamant

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.

I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.

I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.

Stai asa ca nu-i asa!

I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!
Am plimbat-o printr-un bal,
Am luat-o la plimbare,
Pe un roib frumos, calare.

Insa viata.... este viata!
Mi-a cerut si ea dulceata!
I-as fi dat mai pe-nserat,
Dar eram lungita-n pat.

Oasele parca dureau,
Tamplele parca-mi plezneau,
Se-nnoptase dintr-o data....
Iar chiseau..... era sparta...

N-am putut sa-i dau dulceata...
Se-nnoptase, era ceata.
Era prea multa durere.
Ea- nu inceta a-mi cere.

Mi-a deschis atuncea carte....
Ha! Atuncea? Viata! Hoata!
A scos beteriile din punga
Cand stia ca-s intr-o dunga.

Pai acum imi dai tu astea?
Cand la poarta veni coasa?
Pai acum imi spui tu, mie
Ca ai fost o vijelie?
Ca te-am ars, pan'la fitil
Cand din gaz, mai am un kil?

Pai acum imi dai de veste
Ca n-ai fost doar o poveste?
Ca n-ai fost traita, draga!
Cand nu mai am puc de vlaga?!

Sa mori tu, ca-mi dai de veste
C-acea viata nu mai este?
Sa mori tu, de viata-viata
Ca in ac nu mai ai ata?
Sa mori tu de pribegita
Ca imi spui c-ai fost hulita?!

Fugi de-aici cu a ta carte!
Fugi tu, viata....
Lasa-mi moarte!

poezie de Simona Moise
Adăugat de Simona Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii

tu, nu-mi vei şti vreodată simţământul
şi nici de ce culori pictez in mintea ta
n-ai să-mi cunosti atingeri ce-s flamande
şi nici de cate ori te strig cand nu-s a ta.

tu, n-ai să-mi ştii vreodata gustul ce ma arde
neobosite soapte-n buzele tacand,
n-ai sa ma afli de strangi la pieptu-ti nuferi
si nu-mi vei recunoaste glasul meu razand.

n-ai sa ma poti culege din petale
plapande si ucise cand se duc
sfarmate de parfumul mintii mele
n-ai sa-mi cunosti vesmantul in care ma usuc.

tu, nu ma stii si ratacesti prin mine
imi bati atat de bland si ma tresalti
as vrea sa-ti spun, oprindu-te-n secunda
cand dusa-i vara cu pasii ce ma cauti.

n-ai să ma ştii de-n zbor te port cu mine
şi nici de-ti cant sau ochii de-ti sarut
ramai scultpat in vremea neimplinirii
şi n-ai sa stii nici chipul, cin' ti l-a facut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul de aur şi îndeplinirea unei dorinţe

Peştişorul fermecat,
Mult dorit, de toţi visat,
Dacă, cu noroc, l-aş prinde,
I-aş da drumul, nu l-aş vinde;
Dar i-aş cere de îndată
Să mai fiu copil o dată.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare

l-aş împărţi
l-aş înmulţi
aş face cumva să-l împart
poate l-aş răstigni şi eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumeşti
l-aş zidi în temelia vieţii
i-aş cere minuni
în prime time
cu martori i-aş cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aş face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierţi
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
şi nu ştiu de ce simt că ai ochii plini

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului meu

Dacă aş rezerva timpul să stea în loc
l-aş învăţa să asculte tic-tac-ul inimii mele,
i-aş povesti întâmplări din lună şi stele,
i-aş înşira, ca pe aţă, vrute şi nevrute
şi-apoi, l-aş seduce.
Universul ar încremeni, ar asista, mirat şi contrariat,
la scena iubirii eterne, iar eu, mireasă aleasă,
voi cânta partitura stelelor căzătoare,
cu refrenul în rime de dorinţă,
imitând zborul îngerilor.
Dansul nupţial ne va cuprinde şi ne va prinde
în spirale de suave şoapte alunecânde,
ecou de nepătruns,
spre alte lumi, nelumeşti,
acolo unde vom fi contopiţi
în eternitatea nemărginirii.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de pervaz

Uite că azi nu voi face risipă de mine
voi dansa cu uşa de la intrare
voi chema geamurile la spart
şi voi sări pe saltea până arcurile îmi vor cere
îndurare!
Uite că azi am chef de risipă!
Uite
eu am şi uitat
deja!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim timpul la doi

privindu-ţi ochii mă-nfior şi-mi vine
să rup tăcerile zidite între noi
de-aş şti că-mi vii când toamna încă doarme
aş împarţi şi ploile la doi.

aş smulge şi un astru dintre stele
şi l-aş ascunde-ncet sub pleoapa mea
doar ochii să mi-i vezi iubite
să fiu eu stropul de lumină-n calea ta.

te-aş adormi ca pe un prunc la sănu-mi
şi poate ne vom pierde amândoi visând
s-om alerga prin brumele flămânde
tu-n irişii ce-i stăpâneşti demult.

să strângem rouă rece cu buzele-nsetate
să amăgim şi toamna şi dorul dintre noi
cu rochie de ploaie şi cu cercei de şoapte
să împărţim şi timpul c-o inimă la doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor

Cuvintele sunt scrise, săgeata nu le arde
Si capul meu adoarme cu ochi inchisi pe carte
Visez o alta lume de dincolo de zid,
Ce-n cercuri se desprinde si-n urma lasa vid

In amorteala serii aud in soapta glas...
-In lunga noapte a iernii doar tu mi-ai mai ramas
Trezeste-te iubito, nu vreau ca sa te pierd
Din tot ce ma-nconjoara eu doar in tine cred.

Privirea inspre mine intoarce in tacere
Pastreaza-n ochi lumina, atat doresc a cere
Si daca bucuria ma duce in extaz
Voi prinde din cer luna şi-oi pune-o în pervaz.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul Odiseei

tu tristeţe crudă, dormi în norii stinsi
şi adormi şi lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.

te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
şi val din valuri rupi cu gemetele-n zari.

mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.

ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?

pătimaşă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
eşti alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.

tu, cochetă doamnă în mirajul serii
eşti doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-aşterni pe buze prea amar curgând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete

Zambet de floare
De la o stea,
Privesc si ma doare,
Ca nu e a mea.

Zambet din rai,
Din ceruri, de sus,
As vrea sa-i vorbesc,
Dar ce-ar fi de spus?

Zambet din ape,
Curat, minunat,
Sunt oare aproape?
M-am indepartat?

Zambet de foc,
Privesc, sunt in transa,
Pasiune si joc?
Momeala si plasa?

Zambet de gheata,
Nu stiu ce ascunde,
Si ia, si da viata,
Unde-i ascuns oare, unde?

Zambet tacut,
Nu stii ce gandeste,
E oare un scut?
De ce ma opreste?

Zambet puternic,
Privirea si pofta,
As fi un nemernic
De-as profita?

Zambet inchis,
Povara de dus,
Un semn interzis,
Nimic nu-i de spus.

Zambet de lemn,
O fi suparare?
Nu este alt semn,
Ce rol prinde " oare"...

Zambet in vant,
E dat la-ntamplare,
Dar rolu-i e sfant,
Acord, aprobare.

Zambet ironic,
Din buze de inger
Cu aer demonic,
Lovind ca un fulger.

Zambetul trist,
Mistere ascunde,
Intelesul sa-l afli
De unde?

Zambet manie,
Mi-l da mereu mie,
Cand spun vre-o prostie,
Dar iarta mereu.

Zambetul gol,
Nu e fericita,
Si-l da cu un rol,
Sa scape de-un rau...

Zambet din umbra,
Cand simti ca te pierzi,
Cand totul se curma,
Nu stii ce sa crezi...

Zambet furat,
Nu-i zambetul ei,
Dar e din inima ei,
Din cer imprumutat...

Zambetul cald,
O apa de mare,
Ma bucur, ma scald,
Ma joc in culoare...

Zambetul greu,
Cand ar vrea, dar nu poate,
Acolo sunt eu,
Aproape...

Zambet in lacrimi,
Mereu un mister,
Tristeti, bucurii?
Un sfat... cu-i sa-l cer?

Zambet din vina,
Regreta si vrea
Un loc si-o lumina,
In inima ta...

Zambet ascuns,
Cand e fericita,
Iubire-ai de-ajuns,
E infinita...

Zambet de miere,
Cand totu-i pe plac,
Primeste ce cere,
I-as zice, dar tac...

Zambet portita,
Un zambet viclean
De-i pus ca la carte,
Ii merge si-un an.

Zambet marunt,
Timid si retras,
Sa fie el sincer,
ori ma duce de nas?

Zambet de-amor,
Nu-l stiu prea bine,
Nu l-am cunoscut,
O fi inca la tine?

Un zambet ce este?
Nu stiu... mai astept,
Sa le-nvat mai bine,
Dar cat sa astept?

As vrea sa inteleg orice zambet...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cei ce

Pe cei ce muşcă din plămânul verde
I-aş pune să caute cu o drujbă
Prin deşert umbră

Pe cei ce fură pâine de la gura copiilor
I-aş duce intr-un vârf de stâncă
Să plângă infometaţi la vulturi

Pe cei ce invrăjbesc poporul
I-aş mânji cu sângele jertfit străbun
Să stea in faţa unei haite de lei

Pe cei ce vând ţara pe un argint iudeu
I-aş vinde samsarilor de trupuri
In carusel inlănţuiţi să scoată apă din adâncuri

Pe cei ce-şi neagă istoria
I-aş pune intr-un tren fără geamuri
Să-şi petreacă concediul prin Coreea de Nord

Pe cei ce iubesc dictatura
Le-aş lega mâinile cu lanţuri de canal
In roiuri de tânţari roşii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi că sunt

să nu uiţi să rascolesti prin ploaia de ieri
ma gasesti ascunsa intr-un mugur din urma
ti-as fi ramas tie pe buze inainte de sfarsit
daca iti lasai raza iubirii sa ma cuprinda.

să nu uiţi că voi inflori in ploaia din vara
sau pe marginea toamnei
cand bruma isi infige coltii in frantura ramasa in sloiuri
dorminde in acelasi iatac
unde numai noi doi am gustat nectarul nestins al iubirii.

as curge necontenit, de tu ai fi pamantul.
si m-as prelinge usor prin venele tale
sa-ti pot stapani tremurul adanc
sa adorm la radacina iubirii noastre.

să nu uiţi să ma cauti in causul palmei
ce inca mai prinde stropii rebeli cazuti din neant.
sunt la radacina inimii unei picaturi
încolţind din samanta unei priviri uitate.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!