În aeroport

Totul e în mişcare:
Luminile pistei,
Maşini, avioane,
Aterizări, decolări,
Proceduri, cozi nesfârşite,
Bagaje de cală, trolere,
Oameni grăbiţi, nervoşi, curioşi,
Tăcuţi, răbdători,
Somnoroşi, fericiţi,
Agitaţi, disperaţi,
Lacrimi, bucurii,
Revederi,
Rămas bun,... copii,
Sticluţe cu parfum,
Preţuri exagerate,
Whisky, cognac,
Călători parfumaţi,
Kerosen,
Piloţi aroganţi,
Stewardese inabordabile,
Pasageri bine îmbrăcaţi,
Dubioşi, cocalari,
Taximetrişti vânători,
Parcări scumpe,
Continente ce se-ntâlnesc
Într-un singur loc.

Existenţa noastră
Este un zbor.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unele aterizări şi decolări care te duc direct la cer.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Să ai
Împliniri în vise,
Tristeţile stinse,
Nesfârşite bucurii
Fără gânduri fumurii!

Să simţi
Pace şi-armonie
Fără ironie,
Dragoste adultă
Şi iubire multă!

Să fii
Sărac în sărăcie,
Bogat în fericire,
Cu suflet curat,
Mereu inspirat!

Sănătate-n toate,
Firesc zi şi noapte.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă mereu să menţii semnul egal între numărul de decolări şi numărul de aterizări.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă cei care aplaudă la aterizări, mai dubioşi mi se par ăia care încă se miră de asta.

citat din Ştefan Munteanu
Adăugat de nomad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se cern

Oamenii se cern,
Fire de nisip în bătaia vântului,
Atât de puţini pasageri statornici,
Atât de mulţi călători
Furaţi de griji, de compania altor priviri,
Plictisiţi probabil de acelaşi decor
În căutarea altor poveşti cu oameni
Care se vor cerne şi ei,
Flori bătute de vânt, duse-n depărtări,
Păstrând ascunsă
Umbra parfumului de odinioară.

Oamenii se cern
Istoviţi de clipele tăcute
Ce trec peste visele lor
Tot mai îndepărtate,
Tot mai uitate
Şi tot mai neîmplinite.

Oamenii se cern;
Din strălucirea prieteniilor de altădată
Viaţa-i transformă în nişte străini cu nume cunoscute,
Rătăciţi în amintiri.

Oamenii se cern.
În cele din urmă
Îţi vor rămâne aproape
Cei care te-au purtat în suflet,
Mereu.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul an nou

Oraşul freamătă sub cerul gri
Decembrie-l îmbracă-n sărbătoare,
Oceane de paşi mereu grăbiţi,
Semafoare inutile se-ntrec jucăuşe
Într-un ciclu nesfârşit de culori succesive,
Luminând neputincioase
Autoturismele înţepenite-n aşteptare.

Noul an nou
E gata să ne surprindă.
Timpul doboară toate recordurile de viteză.
La mulţi ani!

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica vine din cer

Muzica vine din cer,
Armonia cântecului străbate sufletul tău încercat,
Zorile fericirii îţi smulg bucurii uitate,
Ritmul cadenţat al grijilor inutile se pierde-n asfinţit.

Noaptea-ţi îmbrăţişează genele adormite,
Visul este acum stăpân peste toată existenţa ta.

Undeva sus, stelele lucrează peste program;
Partituri aglomerate,
Arpegii, metrici, sunete,
Game, note, contrapuncte,
Toate aşezate
Într-un algoritm matematic
Perfect.

În cele din urmă,
Din nevoia de frumos,
Din dragoste,
Din dăruire,
Din bucuria vieţii,
Abisul creatorului naşte melodia;
Ecou al întregului Univers.

Muzica vine din cer.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Am oferit
probabil prea puţin
din ce-nseamnă
"a da"

am aşteptat
probabil prea mult
de la verbul
"a iubi"

într-un târziu
m-am trezit
aşa cum am fost
de fapt
tot timpul.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fulgilor

Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat
Ore-ntregi te-am căutat
Printre fluturi de zăpadă.

Asist singur la alba paradă
Şi plâng... şi plâng neîncetat
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă
Cu-a lor parfum catifelat.

E pustiu şi în a nopţii pradă
Pe tine iar te-am aşteptat
Inima de dor mi-a suspinat
Vrea atât de mult să te revadă
Şi fulgii cad grăbiţi pe stradă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

Poate că-ntr-o zi am să mă-ntreb
Singur ca Hamlet
Sau ca Filip în Escorial
Privindu-se-n nesfârşite oglinzi:
Cine e cu mine
Să mă ajute şi mai continue?

Şi-atunci veţi apărea
Desculţe şi mute
Voi
Săracelor versuri
Răsuflet al meu
Gâfâit
Lacrimi
Şi strigăt

Ca nişte copii înfiaţi
Culese de pe buzele lumii
Şi replămădite
Una cu mine
Copii ai mei
Aproape legitimi
Fiindcă-nvestite
Cu numele meu.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţa este mişcare. Acţiunea este mişcare. Existenţa este definită de ritmul forţelor în balanţa naturală...

citat din Rudolf von Laban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Degetele tale
însetate de mişcare
îmi aranjează suav
fiecare clipă de nesomn

gâmduri obosite
sprijinite-n cârje
se lovesc tăcute
cap în cap

doar depărtările
mai vorbesc.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea în nopţi de vise mistuite
Să fim doar noi în largul de pe glob
Şi două inimi triste, rătăcite
Să se unească într-un singur strop.

Aş vrea să zbor în larg înalt de zare
Şi să dispar, să fug de-acest fior,
Luna mândr,-o rază să-şi coboare
Şi să sărute ochii tăi uşor.

Aş vrea în zile albe, nesfârşite
Să nu mai ştiu de dor şi suferinţi,
Tu să răsai din lacrimă, iubite,
Din pasiunea ochilor cuminţi.

Aş vrea să fiu o pasăre măiastră,
Să nu-mi mai fie visul, gândul sec,
Să pot zbura lângă a ta fereastră
Şi-n triluri nesfârşite să te-nec.

Aş vrea să nu mai ştiu de lacrimi grele
Şi chiar să uit de tot şi toate-aş vrea.
Ridic priviri înmormântate-n stele
Rugându-mă să nu mai ştiu de lumea ta.

Aş vrea să nu mai am gânduri stupide,
Să nu mai sper la clipe ce vor fi.
M-am înecat în lacrimi nesfârşite
Care-mi inundă chipul zi de zi.

Aş vrea sa uit privirea ideală,
Să uit aş vrea, să nu-mi mai amintesc!
Dar ochii tăi frumoşi mă bagă-n boală
Şi-o viaţă nu mă satur să-i privesc...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi pricep de ce ades
Norii pe cer se-adună;
Într-un târziu am înţeles:
Iubirea-nseamnă ÎMPREUNĂ.

catren de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulaţii,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin faţa noastră
trec maşini şi tancuri, şi avioane, şi morţi;
caii bat din copite,
cabraţi se întorc cu spatele spre nicăieri.
Şi noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vântul cald mângâie marea,
Soarele dăruieşte bronz,
Vacanţa-şi face de cap
Printre muritori,
Poveştile de dragoste
Se trăiesc intens,
Şoaptele de-amor
Se spun sub clar de lună
În cântul greierilor.

Pretutindeni culori vii,
Cerul, tablou spectaculos
În mişcare,
Predominat de seninul albastru.

Totu-n jur e bucurie;
Plante, flori, copii,
Munţii numai buni de luat la pas;
Se trăieşte frumos,
Se pregătesc din vreme nostalgiile
Pentru toamna care va veni.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Dacă anii aceia s-ar putea întoarce,
Aş atinge visele cu palma,
Bucuria inocenţei mi-ar împrăştia uitarea
Peste tristeţe,
Tata m-ar purta pe umeri,
Mersul mi-ar fi zbor,
Aş alerga după fluturi coloraţi,
Verile mi-ar părea nesfârşite,
Ploile mi-ar stropi fericirea,
Aş fura cireşe necoapte,
Genunchii mi-ar fi mereu juliţi de asfalt,
Aş crede că toţi copiii din lume sunt prieteni,
Dar aş împărţi ciocolata
Doar cu fetiţele frumoase
Din blocul vecin.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Dacă anii aceia s-ar putea întoarce,
Aş atinge visele cu palma,
Bucuria inocenţei mi-ar împrăştia uitarea
Peste tristeţe,
Tata m-ar purta pe umeri,
Mersul mi-ar fi zbor,
Aş alerga după fluturi coloraţi,
Verile mi-ar părea nesfârşite,
Ploile mi-ar stropi fericirea,
Aş fura cireşe necoapte,
Genunchii mi-ar fi mereu juliţi de asfalt,
Aş crede că toţi copiii din lume sunt prieteni,
Dar aş împărţi ciocolata
Doar cu fetiţele frumoase
Din blocul vecin.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să fim disperaţi. Micile bucurii nu vor fi şterse din viaţa noastră. Ce a fost nu se va termina niciodată, iar bucuria iubirii nu poate fi înlocuită.

citat din George Michael
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aroganţi

Suntem răi şi aroganţi,
I-ncurcăm pe guvernanţi,
Vrem mâncare şi copii
Şi ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!

Degeaba vă miraţi mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.

Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogaţi
Şi miliarde de săraci!?

Măcar pentru aceşti copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin şcoli cu preţ redus.

Bătrânii noştri mor uitaţi,
Pe-acelaşi tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.

Şi, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili şi când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiţi din Est,
Mai devenim o dată sclavi.

Şi după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.

De libertate amăgiţi,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru paşaport.

Iar, dacă nemţii s-au unit,
Sfidându-şi ultimul infarct,
De ce aceiaşi păpuşari
Pe noi, românii, ne despart?

Deocamdată n-am aflat
Un singur şef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.

E totul numai interes
Şi tot aşa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!