Ning oglinzile minciuni

Dragostea-i risipitoare,
Răsărind dinspre noroc,
Ploile sunt trecătoare,
Cai se vând la iarmaroc.

În fântâni, apusul cântă,
Ning oglinzile minciuni,
Macu-i mire fără nuntă...
Săptămâna-ncepe luni.

Banii nu mai au valoare,
Palmele-s făr-de contur,
Dacă mâine va fi soare,
Dintre raze-am să te fur.

Nefirescul... parcă-i lege,
Clipele-au rămas tot reci,
Cine-a seamănat, culege,
Nu-s motive să mai pleci.

Sărutări... sunt prea puţine,
Timpul prăznuieşte-n post,
Nu roşesc, nu mi-e ruşine,
Sunt acelaşi care-am fost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

Tu nu eşti, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit şi... amărât,
Timpul, tremură pe scară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt Mihai Vodă

Sunt Mihai Vodă-n Alba sfântă,
Semeţ prin vremuri am rămas,
Mi-e ţara-n suflet şi cuvântă
Durerile... fără de glas.

Mi-e calul... gata de plecare
Şi buzduganul mi-e de foc,
Sunt fraţii mei la disperare,
Uitaţi de vise şi noroc.

E ţara scoasă la vânzare,
Peceţi domneşti s-au risipit
Si-n astă lume-atât de mare
Românii mei... au sărăcit.

Au fost trădaţi la fel ca mine
De pripăşiţi... aduşi de vânt,
Ce nu au mamă, nici ruşine,
Nici rădăcini pe-acest pământ.

Veniţi la Alba... neamul piere,
Ne plâng hrisoave şi fântâni,
Pentru-a renaşte din durere
Sămânţa noastră... de români.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giordano Bruno cântă balada permanenţei

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fete, alte sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceiaşi.
E acelaşi unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi - alţii sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
ce-nfierbântă roua, vânt.
Sa îndure moartea-n vară
alte spice sunt la rând.

E acelaşi, nu-s aceleaşi.
E acelaşi unic soare
inima prin lumi bătând.
Să îngâne-n vreme rugul
alte-amurguri sunt la rând.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balsamul sufletului

Tu să nu pleci de lânga mine,
Cuibarul tău de vise sunt
Vântul nebun care tot vine
Şi şoapta fără de cuvânt.

Tu să nu pleci, eşti minunată,
Păgân să fiu... tot te-aş iubi,
Cum nimeni poate, niciodată,
Nici n-a-ncercat... a îndrăzni.

Tu să nu pleci, eşti ca o floare,
Te voi opri... cu sărutări
Şi-n patul ca o sărbătoare
Te-oi răstigni... de mii de ori.

Tu să nu pleci, e vremea noastră,
Balsamul sufletului mi-eşti,
Raza de soare din fereastră
Şi clipa-n care-ntinereşti.

Tu să nu pleci, rămâi cu mine,
S-aprindem focu-n aşternut,
Sorbind din sfârcurile pline,
Să continuăm, ce-am început.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filmul benzii din iarmaroc

Eu sunt precum o rază a vechilor vitralii,
eu sunt un gând fugar în visul fără pată,
pe scenă o artistă, fac trafic de lumină,
jucând în piesa vieţii de-a pururea jucată.

M-a salutat ecoul trecând ieri printre ramuri,
respir pe verticală multiplele-i iluzii,
mi-e sângele bolnav de-atâta poezie,
iar timpul se alintă împărţind concluzii.

Aud jelind vioara ce cântă fără note,
aşteaptă răsăritul cu inima-i de foc
şi viaţa mea e toată un film de lung metraj,
vândut cândva pe-o bandă în vechiul iarmaroc.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă de copil

Doamne! Bunule părinte!
Ruga mea înalţ spre tine,
TU!!!.. m-ajută să ţin minte
Codul tainelor..... puţine.

Şi mă iartă de vreodată,
Voi greşi.... făr-de păcat,
Clipa... binecuvântată
Dă-mi-o!!! dacă sunt curat.

Fă-mă! dacă poţi stăpâne,
Bun, supus, drept şi umil,
Să pot veşnic a rămâne,
Pentru-ai mei părinţi, copil.

rugăciune pentru copii de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivul

Sunt un naiv ce crede-n omenie?
Sunt sincer şi nu ştiu să mă prefac?
Sunt natural, deci bun de jucărie?
Eu, haina de minciuni, nu pot s-o-mbrac.

Dar, ştiţi ceva? – atunci când dorm, dorm bine,
Sunt liniştit şi-n cel mai rău coşmar,
De tot ce fac, nicicând nu mi-e ruşine,
Deşi am, uneori, un gust amar.

Prea sigur, nu-s, dar am mereu dovada
Că, ori sunt anunţat, ori pot să-i simt
Pe cei ce, între vorbe, fac rocada
Şi le încurcă, dar le place: mint,

Iar când sunt prinşi, aruncă iar cuvinte
Crezând că s-o mai dreagă are rost,
Jurându-se, chiar şi pe cele sfinte,
Că eu n-am înţeles: naivul... prost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot, da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.

poezie celebră de Jacques Prevert din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ... furând iubire,
Plăcere-mpart... şi fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar şi confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Ştiu să iubesc, divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt păcătos

Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt şi blestemat,
Le-am ameţit cu un boboc de floare
Şi-n aşternut, frenetic, le-am intrat.

Roşesc acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu ţuică şi cu vin,
Le-am cucerit cu numai trei cuvinte
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.

Sunt păcătos şi hoţ, furând iubire,
Plăcere-mpart şi fericire-aduc,
Oferte am pot spune, în neştire,
La poarta mea-i vacarm şi balamuc.

Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate, dar şi confesor,
Orice iatac deschid fără de cheie
Ştiu să iubesc divin, răscolitor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul şi aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare şi ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador duşurile lor scoţiene, reci şi fierbinţi,
Să mă spăl pe dinţi îmi place cu apă de ploaie
Să-i ameţesc, când ies din baie, pe bărbaţi.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic şi poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Şi-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloş – paraşută ar putea fi pentru cel îndrăzneţ,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ţii prea departe cardul de mine,
Şi tu ştii că eu ţi-l voi goli,
Sunt cea mai profitoare femeie şi ştiu cum să te iau
Şi-o să te iau, n-ai grijă.
E-n aer damf de amor din interes,
De fapt, toţi din jurul meu sunt la fel,
Iar eu te-adulmec
Şi tu habar n-ai –
Iubesc ploile,
Iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul
şi aversele cu poetese rivale...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul diferă

Dimineaţa-i trecută
Şi roua la fel
Nici cerul nu este,
Sau nori nu sunt pe el,
Doar timpul diferă
Şi lumi în schimbare
Doresc o eclipsă,
Sau o zi făr-de soare.
Povestea trăită
Acelaşi clişeu
Mă miră prezetul
Mă mir că sunt eu.
Ideea nu-mi vine
Doar voi aţi venit.
Dimineaţa-i pierdută,
Iar o clipă a murit.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai cum să uiţi

N-ai cum să uiţi minciunile şoptite,
Nici ploile... cu fulgere-n destin,
Privirile-n tăceri încremenite
Şi timpul, incredibil de puţin.

Vei încerca zadarnic a mă scoate
Din inimă, din suflet şi din gând,
Însă vei şti că am avut dreptate,
Că trupul niciodată nu mi-l vând.

A ignora... este cu neputinţă,
Deşi, te tot încearcă spaime reci
Şi-ai aruncat a patimei velinţă
Grăbindu-te, grăbindu-te să pleci.

N-ai cum să uiţi încinsele cuvinte,
Nici verdele... de-atâtea ori parşiv,
Nu poţi ucide-aducerile-aminte,
Deşi, poţi inventa, orice motiv.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce iubeşte pământul

Cât mi-e de ruşine că plâng,
cât mi-e de ruşine,
cât mi-e de ruşine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubeşte pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în braţe, aproape.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce iubeşte pământul

Cât mi-e de ruşine că plâng,
cât mi-e de ruşine,
cât mi-e de ruşine de ploaia
ce mă îneacă în mine.

Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.

Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.

Sunt cel ce iubeşte pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în braţe, aproape.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului trecut

Anii ne duc spre toamne veştejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puţine,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.

Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veştejite
Şi reazemele-mi sunt tot mai puţine.

Oprim amurgul pe cărări senine
Şi ne păstrăm speranţele-mplinite,
Timpul ne va-nsoţi prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veştejite.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de artist

Mă ispiteşti cu toamne nude,
Cu ploi şi frunze de argint,
Ce curg în apele rotunde,
Ce par sortite să inunde
Un egocentric... labirint.

Îmi ceri tăcerile... pe toate
Şi îngerii ce-mi sunt în jur,
Noaptea smeritelor păcate,
Prinsă-n perdele apretate
De pasiuni... fără contur.

Mai fumegă... o utopie,
Vin roşu, fierbe în ibric,
Apoi fac uz... de poezie,
Scad TVA-ul... la simbrie
Şi asta-i tot, restul, nimic.

Ard flăcări albe, în rubine,
Cuvintele-s de ametist
Şi-n clipele ce par puţine,
Dinamica... o întreţine
Acelaşi suflet... de artist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caravane poetice

Vara cocorii
Îţi intră sub piele
Ploile
Se ascund după soare
Iar vapoarele toate
Aduc nefirescul
Răsăriturilor de ceară
Vara este
O iubire târzie
Invadată de simfonii încinse
De valuri
Sinonime uitărilor
Şi de ce nu???
De caravane poetice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!