Tărâm sfânt
Scriu pe apă versuri
Scurse din nisipuri,
La o margine de valuri.
Din peniță se preling
Stropi de apă fini,
În marea fără contur.
Cuvinte-au naufragiat,
Pe insule-ndepărtate,
În pământuri lichide.
Gânduri s-au evaporat
Printre palmierii,
Umbre de aburi.
Au rămas doar unde,
Cele mai adânci,
Căzute din suflet;
Mesaje pierdute,
Pe un ocean
Ce așteaptă gondolele.
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Marea mea flambată-n spume
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!
Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorință ce nu moare,
Printre unde de mătase!
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!
N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;
Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!
S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;
Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!
... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;
Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am uitat
Din atâtea gânduri moarte,
Ce încerc să le arunc,
Doar un gând nu îmi dă pace,
El mă ține să te-aduc
Din atâtea versuri scrise,
Necitite de cei mulți,
Îmi revin doar cele care,
Tu în ele vii și strigi
Din atâtea nopți cu stele,
Și-alte nopți ce-s fel de fel,
Doar acele îmi sunt grele,
Când apari, când ești altfel
Din atâtea zile scurse,
Mai cu soare, mai cu ploi,
Unele le țin aminte,
Flori în jur și doar noi doi
Din atâtea ore scurse,
Care m-au îmbătrânit,
Le-am uitat pe cele duse,
N-am uitat când ne-am iubit
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmierii sufletului
S-au înălțat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Așteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoașterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere și jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce suntem Născuți?
nu simt durerea ce curge-n valuri
printre tenebre colonade,
simt,
doar,
clepsidra risipită ce picură din noi,
și fiecare pas ce conturează amprenta
iubirilor pierdute
în zâmbetul care primește aprobul
clipei născută din genuni,
din sfânta încrucișare a ispitirii în cei buni,
cei mai nebuni
dintre nebunii născuți din farmecul
frământării lutului sumar,
simt,
doar,
culoarea ce capătă contur
în quadratura seninului din Univers,
acolo unde...
unde nu-s...
acolo unde fiecare vers capătă sens
și-un adevărat culcuș cuvântului din noi...
de ce suntem Născuți,
doar... din Nevoi?
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
ocean nesfârșit și plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise și de doruri
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci exist...
Gânduri pierdute
Pe holuri fără ferestre,
Cu uși fără chei
Cu odăi fără zestre...
Gânduri cernute
Prin tavane-asfințite,
Fără temeri de zei
Cu lacrimi iubite...
Gânduri vândute
Pe laice fleacuri
Ce-s fără temei
Și fără de leacuri...
Gânduri născute
Din depărtări de-nceput,
Se-ascut de un stei
Așteaptă-un gest absolut...
Istovite gândiri
Cad printre rânduri,
Stau de veghe-amintiri
Zidind alte gânduri...
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 decembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul cascadă
Mă uit la pârâul plin de crengi căzute,
Dar văd în apa cristalină lupte
Și stropi în cascadă ce dau nebunia,
Iar păsările pădurii-mi cântă agonia,
Apa-nvolburată cade printre pietre
Și-ți schimbă privirea către zări albastre.
Freamătă pădurea că asta îți dorești,
Păsările-și iau zborul, iar tu mă-nvelești,
Apa face valuri ca un covor în calea mea,
Aș merge pe aburi de apă dacă aș putea.
Puterea naturii mă poartă ușor spre rai,
Vaporii cascadei mă duc în vraja ce-o purtai
Și inima-mi bate-n mireasma florilor
Privind în pădure spectacolul culorilor.
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancora de soare
Zaua lanțului
ancorei mele s-a rupt
praful ruginii
i-a măcinat textura
până la măduvă
am rămas două obiecte rupte
tu o ancoră
infiptă-n reciful din tine
eu o corabie
pierdută-n azimuturi
printre valuri și umbre
fără opriri
fără porturi
........................
într-un albastru intens
fierarul din mine
călește-n suflet
o ancoră de soare.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în șerpelnic șuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranțe în zbor.
Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin pașii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde ușor șopotind.
Fiorii jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.
Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se așează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem incolor
S-au decolorat toți fluturii,
acolo,
la margine de lume
și este plin
de aripi de albastru-n jurul meu,
e plin de goluri
cer senin în loc de suflet
rămas să povestească
acolo,
la marginea prăpastiei
istoria unui crin,
și e potop
de lacrimi de albastru-n jurul lui,
dar rădăcina-i însetată
de contur,
de vis zgîriat în piatră
ce-am fi putut fi
noi...
diamant ruginit
Și de ne-am întîlnit vreodată,
atunci
a fost
acolo,
printre îmbrățișările reflexii
dintre margini,
deasura ta și-a mea,
în albastru.
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei fete
O, nu mă mai privi întrebătoare
Cu ochi-ți mari și plini de-atâta milă,
Căci niciodată n-o să poți, copilă,
Pătrunde jalea inimii ce moare.
Tu pari născută-n țara primăverii
Cu cer senin și mare de smarald
În valurile căreia își scald
Tremurătoare umbre palmierii.
Și nu cunoști posomorâte valuri
Bătute veșnic de ocean și vânturi
În preajma căror n-auzi alte cânturi
Decât eternul zbuciumat de valuri.
Întoarce-ți, dar, privirile spre soare
Spre orizonturi pururea senine
Și nu căta să renviezi în mine
Apusul vis ce încă tot mă doare.
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Te...!
Nici nu știu ce!
Cum mai ești!
Pe unde... ești!
Mai trăiești?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbești?
Unde ești?
În ce povești?
Tot ratăcești!
În care vieți?
Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!
Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi bați în gânduri,
Începuturi!
Tu ști?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași printre gânduri
în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de liniște
se întorc în somn să doarmă o clipă
dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată
mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez
și-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate
tăcut-au stelele în oglindă
doar înghețate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate
de unde vin
unde se duc
răzlețe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La malul tău
Ști ce mi șoptise cerul într o noapte?
Că voi sta la malul tău ancorat,
respirând universuri.
Iar TU, vei mângâia muzica,
norii, briza, spuma din valuri.
Când bântuit e cerul de versuri,
căzute în râuri de plete
și limpezite cu stropi de izvoare,
în ochii tăi, parte din mare.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
din cioburi
Nu am fost născut Om, eram o mirare
de cristal, fără umbre
doar sunet înalt
Nu știu, ah, dacă aș ști
cine, cum și de ce a spart oul mirării și iată-mă
plângând
pe dinăuntru adun apusa splendoare
din cioburi
ce trup aproximativ am strâns până azi
și de câte ori am luat-o de la capăt, voi nu credeți!
Nimeni nu-mi dădu vreun încotro măcar
unde să-mi lipesc o latură, unde cealaltă, cealaltă
și tot așa
nu voi reuși niciodată, mi se preling printre degete
cioburi din întâiul mine, ah, de l-aș prinde
pe acela care a înfășurat în suspin cheia-măsură
și a dat cu ea de pământ
o a doua oară!
o a doua oară?
Nu, era ecoul sau
ce a mai rămas din sunetul acela înalt.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!