Dimineaţa strigă nevinovăţia nopţii; lasă ziua desăvârşită pe care n-o merităm.

Eli Gîlcescu (28 august 2013)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa pe care am aşteptat-o

Îmi amintesc dimineaţa
de demult
când mi-ai spus că sunt frumoasă

De atunci încerc să nu uit
şi plâng dinaintea răsăritului
aşteptându-te să-mi spui
şi acum
ca şi atunci

poezie de Eli Gîlcescu (21 februarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Dimineaţa care îmi spune că vii
o aud cum se roagă curat

poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dimineaţa

Doar eu am văzut-o
încinsă
de lămâiţă

poezie de Eli Gîlcescu (10 august 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar visez

Să fiu cu tine
să mă îndrăgostesc
să-mi aduci înapoi dimineaţa
în culori de liliac înflorit
dimineaţa cu cireşi în rugă
unde totul e la locul lui
să mă laşi
undeva prea aproape
sau prea departe
să mă rătăcesc
într-un niciunde
pe veci

poezie de Eli Gîlcescu (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în braţele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineaţa se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea ţigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopţii plină de iubiri ciudat
de nepământeşti
vântul scutură gândurile
şi risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheaţă şi foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refutarea lui Gorgias

Cuvinte, viermi firavi, sfărîmicioase existenţe larvare,
Plesnind aerul cu cozile lor de fantasme,
Înotînd inutil între noi ca nişte copii dezbrăcaţi
Într-o mare sărată, mereu în pericol de moarte,
Într-o zi s-a făcut dimineaţa, dar s-a făcut degeaba,
Aşternuturile erau deja goale –
Ce mai, florile pe morminte se uscaseră deja
Cică nu merităm şi altele, eu spun ea spune
Nu, nu, noi, florile, albe, zilele, scrîşnetul, vîntului,
Umbra tălpilor de sanie tăind zăpada,
Ploaia căzîndu-ne în palme,
Soarele albind cerul, străbătînd cadranele disperării
Urme lăsate în pieptarul nimicului;
Cică nu merităm, nu e nimic, ea, eu spun, nu şi nu
Să cerşim mai bine singurătăţii noastre
Iertare sau, încă mai bine,
nu merităm, nu merităm, noi nu
sau mai bine să cerşim o singurătate încă mai mare
mai definitivă, s-o asigurăm în cer
lipsind tot mai mult fiinţa noastră de fiinţă;
mai întîi vederea, apoi toate simţurile, duşmănindu-se de moarte,
devorîndu-se între ele,
pentru că noi nu, nu, nu merităm
televizoare şi lanterne şi altele,
agăţîndu-ne prin cuvinte, uneori, fiinţa
de creştetul altor fiinţe
dimineaţa veni pînă la urmă ca o cenuşă
grea, sugrumînd lucrurile,
fiindcă nu, noi nu, noi nu merităm
numai ţipete, culori, depărtări scînteind de alte depărtări
tot şi tot mai adînc,
clopote răsunînd înăuntrul altor clopote,
tot şi tot mai adînc,
cercuri şi puncte, puncte şi cercuri,
numai cuvintele zbătîndu-se între ele
într-o fibrilaţie perfect inutilă
iată ce e viitorul: pulsul întretăiat al nimicului căscînd gura lui de peşte
prin gurile noastre ca să soarbă înapoi totul
hohotind de rîsete infernale
pentru că noi nu, nu, nu merităm
nu merităm, nu merităm,
nu merităm, nu merităm
şi tot aşa etc.,
poate măcar un pic de lumină
şi aia purtînd întunericul în pîntece
ca pe singurul, unicul copil posibil
pentru că noi nu merităm,
nu merităm, nu merităm
nimic, iubire etc.

poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă temeţi...

... Să vă temeţi de cei care strigă că ştiu
Cum să facă o ţară înapoi din pustiu
Nu vă temeţi de cei ce cu zâmbet ciudat
Spun că tot ce avem e un bun meritat...

Bunăoară un cmofti - preşedinte de stat
Serios ca o muşca pe chindii la arat...
Bunăoară un lupu peste turma de oi
Ce exprimă-n esenţă parlamentul la noi

Merităm şi încaltea un premier şantajat
Cu divorţu-i ce-acoperă miliardul furat
Merităm chiar şi-un rege. Unii spun că e gol
Însă cui să-i mai pese într-o ţară-ocol?!!

Asta-i toată schimbarea, am ajuns să avem
Nu că lume săracă, ci la sapă de lemn
Şi-ntre aceştea de sus şi sărmanii de jos
Că un "Tampax" elita de "cinovnici" zoioşi...

Care ştiu ei ce ştiu, care strigă că ştiu
Cum să facă din ţara cel mai straşnic pustiu
În speranţa că mâine va ajunge mai sus
La niveluri de ghimpleri, ce se dau necorupţi

Nu vă temeţi de cei, ce cu zâmbet ciudat
Spun că tot ce avem e un bun meritat...
- Ascultaţi-i pe cei care sincer Vă vor
Drept o singură ţara, drept un singur popor...

Basarabia

poezie de Iurie Osoianu (23 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.

Dimineaţa iubito... e bună,
Liniştită şi plină de flori,
Din petale voi face cunună
Şi cămaşă... din sărutări.

Bună dimineaţa... cu soare
Şi cu patima nopţii.... în noi,
Ca o dulce şi vie chemare
A iubirii-mpărţite... la doi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi de poet

Tu ştii
ce înseamnă
dimineaţa
atât de firavă
cu gust de femeie
şi nimic mai mult

poezie de Eli Gîlcescu (28 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne merităm conducătorii, dar poate-i timpul să-i merităm pe alţii!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa de după zbaterea nopţii, încă mai poţi muşca rotundul soarelui de lângă tine, şi, încă mai poţi să priveşti cornul lunii, cum lasă uşor o umbră pe pielea albă a răsăritului, pe care încet, o săruţi cu raze de lumină!

Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eu nu-s

Luna s-a ascuns în agudul din faţă,
mă furişez pe prispa casei,
glasul nopţii se aşază-n poeme
pagină de pagină.

Nimic din ce am scris nu se ştie,
aripile drumeţilor se frâng,
măduva nopţii îngheaţă-n cuvinte.

Dimineaţa înveselită de rouă
îşi lasă umbra dusă de ape.

Tu n-ai aşteptări, ai numai prevestiri,
la porţile zăvorâte ale inimii
care se deschid.
De atâta ger în sufletul pietrelor
paşii şi-au luat urma înapoi,
şi orbecăie pe cărarea unei absenţe
unde eu nu-s.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Gabriel: Merităm viaţa în măsura în care ne străduim să o protejăm, apoi, depunem eforturi şi facem sacrificii, ca să o facem mai frumoasă, pe a noastră şi pe a altora, iar în cele din urmă, ne merităm viaţa în măsura în care luptăm să o redobândim.

replică din romanul Ambroise de Doina Postolachi (2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul iubit al nopţii

Din noaptea în care am intrat
să nu-mi furaţi păsările şi zborul.
Agăţ sufletul cu frânghii de stele,
încercuiesc fericirile şi dezamăgirile
îţi aşez pe terasa inimii ghivece cu flori
să le uzi dimineaţa cu respiraţii de ploaie.

Caut să mă desprind din somnul greu
care mă scoate într-un tunel fără lumină
de unde ies doar cu mângâieri tandre.
Tu femeie, ştii, mânată de patimi divine,
îmi pui în mâinile albe de spaimă
sânii rotunzi şi freamăţi uşor.

O durere nespusă omoară şi ultimul vis
dimineaţa senină e tot mai departe,
cu genunchii tăi calzi, de voi rămâne
o să mă crezi omul iubit al nopţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ziua se urcă la cer

Ea scrie cu sufletul pe faţa gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfăşoară cu trupul în dorinţe
şi nu se lasă cucerită de iluzii.

Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
şi vine să se roage.

Dimineaţa o găseşte la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu ştie nimic,
dar aşteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraş.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-am primi decât ceea ce merităm, ziua judecăţii de apoi ar fi nesuferit de plictisitoare.

citat din Irving Stone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmarul nopţii

Rupând încet colţurile stelelor
Adorm
Norocoase, visez că potcoavele
Se-aud cum îşi lasă pe străzi amprente
Foind mi se pare ca şifonez
Cute din cearşaful nopţii
Ce se frământă în mine
Visând
Că sclipirile ei sunt ochii mei...
Urmele potcoavelor în urma carului mare
Nu se mai văd şi nu se mai aud
Mă cutremur fără să se mişte lampa
Fără să clatin perdeau din geam
Stelele la locul lor privesc speriate cum
Noaptea în mine visează
Şi se chirceşte
...sub coşmarul ce-l aduce poştaşul
Spunând: bună dimineaţa !

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii îi urmează dimineaţa

descopăr zilei aceeaşi stare
pentru că prea tânjeşte să afle ce simt
îi voi îngădui numai cât să nu se simtă în surghiun
peste ceva timp
ea însăşi se va strecura tiptil tiptil în noapte
şi atunci nu va mai fi chip să ascundă
că face parte din ea
dispărând vor veni zile mai istovitoare decât
aceasta ce e numai curioasă
voi sta de multe ori cu inima strânsă
deşi ştiu că pe pământ
nopţii îi urmează dimineaţa

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea începe din interior

.. undeva

între ruine

chiar dacă există

ceva

nu mă lasă să vorbesc

despre iubire

şi flori

poezie de Eli Gîlcescu (30 septembrie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce mă trezesc devreme

Te salut, soare care-mi luminezi faţa.
Te salut, pe tine care faci dimineaţa
şi o desfăşori pe câmpii,
şi peste petalele lalelelor,
şi peste zorelele aţipite,
şi luminezi ferestrele, chiar şi pe ale celor
răutăcioşi sau nemernici –

îţi spun ţie, care ştii să te rogi cel mai bine,
steaua mea dragă, aflată
acolo unde te afli în univers
pentru a ne păzi de noaptea beznei veşnice,
pentru a ne mângâia cu lumina ta caldă,
pentru a ne îmbrăţişa cu razele luminii –
bună dimineaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa.

Priveşte-mă cum îmi încep ziua –
Binevoitoare, plină de fericire.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!