Luna neagra...
In causul palmei tale, inima mea se sfarma,
Picurand sfasietor lacrimi moi de roua...
Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda...
Sunt precum smoala in mainile tale
Usor, tandretea ta ma invaluie...
E rece mormantul tau, acolo, sus, in stele..
Ma avant cu aripile scaldate in lumina,
Prabusindu-ma tacut in tristetea abisului tau...
Caci nastem mereu... doar haos...
din iubire....
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Ana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Roxana Breazu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.