Sonet monorim
Din vremuri, râuri gângurim...
cu vise trupul ne-ngrânim
și sângele ni-l iconim,
din lut fiind, celești să fim!
Ca merii-n toamnă meruim,
precum cireșii cireșim,
precum stejarii stejirim...
Din tată-n fiu ne ogorim,
de dor de iarbă dogorim
și gândul ni-l clorofilim...
În sinea noastră dunărim
și ne mereu melancolim...
Pe plaiul vechi să timpurim,
privighetori trandafirim!
sonet de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.