Mama Maria
Azi mă gândesc la tine, mamă,
Cu suflet copleșit de drag,
Și cu evlavioasă teamă,
Pășesc pe-al amintirii prag...
Depun, cu dragoste-n privire,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de veșnică iubire,
Ce glia nu o poate trece,
Sărut apoi, cu dor și jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,
Alcătuind un dulce nume,
Și anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viață-n astă lume,
Destul cât să mă fi născut,
Apoi te-ai așezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniștitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...
Dar viața îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ștearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...
Și-i tristă calea către casă,
Și pasu-i poticnit și greu...
A sorții vrere de mă lasă,
La dreapta-ți voi veni și eu...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tata Vasile
Azi mă gândesc la tine, tată,
Să-ți dăruiesc un buchețel,
Cu conștiința-ndurerată,
Iubirea să ți-o spun, prin el...
Depun, cu inima-mpietrită,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de dragoste strivită,
Ce glia nu o poate trece...
Sărut apoi, cu drag și jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,
Alcătuind un dulce nume,
Și anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viață-n astă lume,
În care vreme m-am născut,
Apoi te-ai așezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniștitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...
Dar viața îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ștearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
7 februarie
E astăzi ziua, dragă tată,
În care, cândva, te-ai născut...
E sfântă-n veci această dată,
Și-a-ta icoană o sărut,
Cu ochii-n lacrime scăldați,
Și copleșit de grea durere,
Că-ai fost bărbat între bărbați,
Și-ai ctitorit a mea avere,
Căci viață tu mi-ai dat și-un rost,
În astă lume să trăiesc,
Modest și harnic tu ai fost,
Și te-am iubit, și te cinstesc...
Am dus în vreme al tău nume,
Iar azi, când sunt octogenar,
Aș da tot aurul din lume,
O clipă să te văd măcar...
Dorința fi-va-mi împlinită,
Căci e în ceruri Dumnezeu,
Și la o vreme potrivită,
La dreapta-ți voi veni și eu...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
De-ar fi să știi ce greu apasă
O viață de singurătate,
Pe lângă mohorâta-mi casă
Ai trece poate.
De-ar fi să știi ce blândă este,
În suflet trist o mângâiere,
Tu mi-ai privi pe la ferestre
Ca fără vrere.
De-ar fi să știi ce balsam poartă
O inimă ce-a ta o cheamă,
Te-ai așeza la mine-n poartă
Ca și o mamă.
De-ar fi să știi că ești iubită
Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină
Cum, ai păși de prag venită
Fără pricină.
poezie celebră de Sully Prudhomme, traducere de Al. Rally
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Femeia
Tu, ființă dulce și suavă
Ce porți în suflet primăveri
Azi te-ai îmbrăcat ca o mireasă
Atât de mândră dulce și frumoasă
Ești ca un mândru ghiocel
Ce înflorești în razele de soare
Ai lângă tine un lăstărel
Ce îți poartă al tău nume
Când îl aduci pe lume, te mândrești
Cu drag tu îl privești cum crește
Iar cu a ta privire blândă
Cu drag îi dai povețe
Nimic nu poate egala
Iubirea ta de mamă
Ai da și luna de pe cer, și stelele arginții
Iubirea ta nemărginită ce o porți pentru copii.
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Tu, ființă dulce și suavă
Ce porți în suflet primăveri
Azi te-ai îmbrăcat ca o mireasă
Atât de mândră dulce și frumoasă
Ești ca un mândru ghiocel
Ce înflorești în razele de soare
Ai lângă tine un lăstărel
Ce îți poartă al tău nume
Când îl aduci pe lume, te mândrești
Cu drag tu îl privești cum crește
Iar cu a ta privire blândă
Cu drag îi dai povețe
Nimic nu poate egala
Iubirea ta de mamă
Ai da și luna de pe cer, și stelele arginții
Iubirea ta nemărginită ce o porți pentru copii.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocul părintesc
Mă-ntorc, cu drag la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre și-n pereți,
Crâmpeie ale primei tinereți...
Pășesc încet, cu suflet îndoit,
Și văd că blocul e părăginit...
Privesc năuc, dar nu o să urc sus,
Căci bieții mei părinți de mult s-au dus,
Iar în apartament trăiesc străini,
Și nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La ușă stă de paz-un interfon,
Și văd că s-a închis câte-un balcon...
Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost cândva cu țiglă-nlocuită,
Puieții firavi puși de locatari,
Au trunchiuri groase și coroane mari...
Revăd, în gând, un dram de tinerețe,
Ce-mi picură, în suflet, o undă de tristețe...
Mă-ntorc apoi, cu pas greoi și rar,
Și-n suflet duc un simțământ amar...
Mă depărtez agale, străbătut,
De amintirea timpului trecut...
O lacrimă sub pleoapă-și face drum,
Mi-e amintirea un crâmpei de scrum...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
La tine mamă, gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
La tine mamă astăzi mă închin,
Icoană sfântă-a sufletului ramă
Și gândul rătăcit de tine-mi este plin
Și cât de dor, îmi e de tine mamă!
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.În armonia iubirii
Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
mă ridic cu gândul la tine și de-abia aștept să vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu să te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor mă-ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot și eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.
poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățătoarei mele
Doamna Ortansa Costânceanu
Dragă Doamnă Învățătoare
vă sărut pe frunte viața
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheața
Vă sărut pe frunte viața
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde fața
doar o umbră stă în prag
Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învățătoare
Viața mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
"Isus este iubire."
(Goethe)
Fără de tine orișicare
Ostenește în zadar
N-are bucuria vieții,
Nu-i frumos, este murdar.
Cine te simte, îți ridică
Templu zilnic, tot mereu
Nu mai simte osteneala,
Nu mai simte o dată greu.
Cine te simte și devine,
Astă lume un poet
Cin' te simte, fredonează
Zi de zi dulce sunet.
Chipul tău iubire sfântă,
Pururi este luminat
Bunătatea ta străluce
Mai dulce și mai curat.
Boala ta e boală sfântă,
Doar tu ești bogată-n miere
Nu cunoști vreo depărtare,
Nu ai aceste bariere.
Zi de zi tu ești aproape
Scumpă și trandafirie
Fără tine întreaga viață
Este searbădă, pustie.
Zi de zi ești mai frumoasă,
Niciodată cu tristețe
Fața ta întrece-n lume
Orișicare frumusețe.
Dintre lucrurile lumii
Pururi ești cea mai de preț
Și-n anii de copilărie
Și în seri pline-n nămeți.
Glasul pururea ți-e dulce,
Ochii tăi făr' nici o ură
Mai de preț în astă lume
Chiar un strop, o picătură.
Ca zi zorii dimineții
Îți e privirea mai senină
Zările tale mai dragi,
Mai mărețe și-n lumină.
Făr' de tine bucuria
Din viață ea dispare
Cerul nu-i senin vreodată
Se întunecă în zare.
Lumea întreagă-i mohorâtă,
Făr' de tine doar în chin
Chiar și mierea fără tine
E simțită doar pelin.
Doar prin tine se clădește
Orișicare viitor
Doar prin tine orișicare
Devine un visător.
Orișice-ar veni pe lume,
Orișice s-ar întâmpla
Tu rămâi la fel de dulce,
Mila o vei contempla.
Anii tăi pururea tineri
Vor rămâne-n orice prag
Chipul tău iubire sfântă
Pururea rămâne drag.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie pentru mamă
Nu e viata atât de tristă
Precum ți se pare ție
Hai sa faci pace cu moartea
Și din moarte viața învie.
Nu e viața atat atat de tristă
Știu că te-ai cam săturat
Dar o viață fără lecții
Oare ai fi preferat?
Nu e viața atât de tristă
A fost și a mea la fel
Dacă credința persistă
Capeți mari puteri de Zeu.
Nu e viața atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Știu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.
Nu e viața atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credință-n suflet
Omu-i trist și viața-i grea.
Nu e viața atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viață
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viață.
Nu e viața atat de tristă
Precum a fost viața ta
Dacă Moartea îți vrea viața
Ridică-te, spune DA!
poezie de Nicoleta Petre (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune veșnică
Înțelepciune veșnică, Înălțime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-și uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ți înalțe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Ce dorești, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos și rău?
Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
Viața mea, inima mea, corpul și sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun și dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ție.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!
poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți văd din nou chipul
Am adormit iar în gândurile mele,
Lăsând în urmă un suflet drag
Și ajung din nou să privesc la stele
Și nu m-așteaptă nimeni în prag.
Încerc să găsesc în mintea mea,
Cum arăta a ta ultimă privire
Și uneori noaptea e atât de grea,
Dar cred că am încă o mare amăgire.
Caut apoi umbra ta, a pașilor pierduți,
Și vreau să țin mintea mea trează,
Dar noaptea e plină de năluci
Și merg la geam unde inima mea oftează.
Se vede apoi o stea căzătoare
Și o dorință încă aș mai avea,
Ca în lumina ei să-ți văd chipul tău oare,
Și să rămâi mereu în mintea mea.
poezie de Eugenia Calancea (6 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
De-aș trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ș-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-l voi păstra.
Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingașă simțire,
Cel mai falnic dor al meu
Ție numai, numai ție
Le închin pentru vecie
Ca la însuși Dumnezeu!
Tu, ființă de slăvire!
C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață,
Și a raiului dulceață
Tu în sânu-mi ai vărsat!
Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Și ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!
Tu, Eleno!... dar, vai mie!
Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărțit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
Fericirea-mi nesfârșită
Într-o clipă s-a sfârșit!
Așa-i soarta! așa-n lume
Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic și frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!
Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locașul de lumine...
Și eu plâng pe-al tău mormânt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieții cale,
Ca un orb nenorocit,
Viața-mi scade, jalea-mi crește,
Ș-al meu dor în veci s-oprește
Pe mormântul tău iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, ușor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieții-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Lumea viselor deșarte
Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viața doar minciună?
Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm, e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?
Că averi, ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranța n-are nume,
Și e moartea suverană?
Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensuri
Eu ning și mă ning
iubire rece...
și-i greu,
încet mă întind
către Dumnezeu.
Doar tu ce-mi încălzești
ochii cei triști,
și frunză îmi cazi
la picioare
mereu.
De-ai ști cum dor
clipele fără tine,
aș fi zburător
în raiu-ți din vis,
un gând călător
prin flori de cais.
Eu ning și mă ning
iubire rece și-i greu,
încet mă întind
Către Dumnezeu.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei care o să plece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece
Și toamna asta știu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am și acum același suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veșnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece.
rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!