Amnistia silabelor

Pentru mine cea mai frumoasă silabă
este silaba "ma"
de la "mare" sau de la "odată"
sau de la "masă"
măi tată măi...
Pentru mine cea mai frumoasă silabă
este silabă "ta"
de la "talpă" sau de la "niciodată"
sau de la "taburet"
măi mamă măi...
Pentru mine cea mai frumoasă silabă
măi tată
măi mamă
măi...
sunteţi "voi"
de la "zâmbet"
măi
"silabă"
de la "odată" sau de la "niciodată"
măi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silaba

Toată dimineaţa am căutat o silabă.
Ceva neînsemnat, desigur: o vocală,
o consoană; de fapt, nimic.
Dar îi simt absenţa. Numai eu ştiu
cât îmi lipseşte.
De aceea continui să o caut cu încăpăţânare.
Numai ea mă poate proteja
de frigul lui ianuarie, de arşiţa
verii. O silabă.
O singură silabă.
Izbăvire.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă reazim de umbra mea proprie

nu-mi mai îngăduie
ziua
să mă reazim
de umbra mea proprie

izvorul
pe palme mă ţine
să-i sorb
licoarea cuvintelor
strop cu strop
şi
silabă cu silabă
dată
prin sita cunoaşterii
o floare
de un roşu aprins
luminiscent
poezia devine pe
palmele tale
24 01-2017 CLUJ

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzualitate învinsă

senzualitate învinsă de tristeţe şi oboseală
aerul de chemare al unui vis pierdut
taine dezlegate de condei şi cerneală
mândrie dureroasă... sunt al vieţii recrut.

freamătul amintirilor finalizat în tremur
zâmbet resemat la picioare de vers
mult fond de ten mască pentru murmur
fantasmele din umbră în tablou pervers.

regretul sfâşiat ca o salată pe tarabă
frica de singurătate care mă bântuie mereu
cuvintele dilatate silabă cu silabă
cartea iluminărilor atinge-un apogeu.

respiraţie desferecată exercitată-n grabă
pâini de lumină coapte în vatra sufletului meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâţia oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri şi atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.

Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore aşteptând
Mă descompun şi azi într-o silabă.

Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aş putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru mine un clopot bâtând
e un tată în copac
înjurând.
Pentru mine un clopot bâtând
e o mamă cu aluat
frământând.
Pentru mine un clopot bătând
e un pat
pe care sari
visând..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare silabă e ca o lovitură în plină figură pentru ultima urmă de demnitate care mi-a mai rămas.

Anna Todd în După ce am găsit fericirea
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară şi de toamnă

De toamnă şi de primăvară mi-este frică.
Nu pentru mine. Pentru voi.
Atunci, deodată, te poţi transforma în rândunică
sau într-un tremurător trifoi.

Atunci se răreşte pânza a ceea ce ne ţinea
împreună pe noi toţi, chiar necunoscuţi,
şi prin ea zărim o pleopă sau o stea,
o silabă tremurătoare de la cei deveniţi muţi.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm de ţară

A fost odată, în ţara sfântă ce respecta pe moş şi babă,
A fost ce-acum sunt doar poveşti,
Când se învăţau puţin istorii de neam silabă cu silabă
Şi crez era doar adevăr de voievozi... cinstiri regeşti.

Şi era mândră ţara în toate, în straie albe, toată ii
Îşi purta cinstea în blazon îşi onora strămoşii drepţi.
Cu frica urii se închina şi Dumnezei făcea copii...
Se saluta popor pe uliţi... şi asculta doar de înţelepţi.

Era demult, odat' şi odată, cuvânt blajin cu mult domol,
Iar munca grea era onoare, cum castul de nevastă-fată...
Doar aprig se curma la rău şi viaţa se dădea obol
Pentru pământu' între uluce... când neam întreg era o armată.

Era iubire pentru neaoş, primire caldă la străin
Şi la biserici închinări, pioase în genunchi, umil,
Feciorii îşi moşteneau părinţi, la fel şi bun şi, cel hain
Să se îndulcească înspre iubire... c-a fost la fel şi el copil.

În bătătură avea loc câine şi mielu' pentru Paşte sfânt,
Iar cumpăna de la fântână dădea gând bun către dreptate...
Şi uite am poposit trecutul să vă las gustul să vă încânt
De ţara mea, ce-o vreau iubită din nou de voi... posteritate.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A învăţa să citeşti este ca şi cum ai aprinde un foc; fiecare silabă pronunţată este o scânteie.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...
E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa
de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

... La fel bat electronii în praful de pe stradă
ca şi-n petala pură; planetele întruna
se-nvârt ca o morişcă. Ci-n noaptea de zăpadă
lumină sfântă varsă luceafărul şi luna.

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

în univers creat de mine
prin unde tainice transmit
un dor de zilele senine
şi viaţa fără de sfârşit

se mai apleacă câte-o creangă
şi umbră pune-n calea mea
mai simt căzând în noaptea neagră
o lacrimă sclipind ca stea

şi poate unii se întreabă
de ce atât ne povesteşte
scriind silabă cu silabă
ce o îndeamnă să vibreze?

cuvintele-s mărgăritare
şi gândul zbateri din aripi
eu astăzi sunt precum o floare
cu o tulpină fără ghimpi

petale roşii sunt purtate
din sufletul mereu pribeag
spre luminiţele din sate
şi muntele ce mi-a fost drag

acum revărs înspre câmpie
amurgul meu, fâşii de raze
şi scriu în cartea vieţii file
în trepidante mari oraşe

adorm târziu... închid jurnalul
ce-s eu? nimic în astă lume
o picătură din oceanul
eternităţii fără nume.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceainăria îşi planifică plopii

mi-e dor de întâmplările cu tine
de oameni simpli şi zăpezi
de adăposturi în care se ascund de mii de ani
cormoranii

în umbrele feritelor amiezi
câteodată nu am loc pentru mine
sau pentru noi
cei care-ncăpeam într-o singură silabă
a pruncilor născuţi în grabă

iubito, mă ajunge un sfârşit
ce seamănă cu o femeie neiubită

parcă-aş mai sta
pe banca întâlnirii premature

se pregăteşte să mă-njure
această moarte care m-a trăit

acum că sunt iubitul neiubit

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca şi omul

Mă tot enervează o muscă
fiindcă se aşază pe cuvântul
"Muscă"!
Mă enervează
fiindcă şi musca şi "musca" au ba două silabe
ba două aripi
ba una bâzâie
ba alta... alta.
Şi ce mă enervează cel mai tare
e că în spatele meu
îmi sare cuvântul "eu"
iar eu şi "eu"
o silabă

ba niciodată
ba mereu!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici când am de a face cu porcii, nu mă dau în lături (cu accentul pe ultima silabă).

calambur aforistic de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briza

Cuvintele mă scriu pe mine
cu o caligrafie sângeroasă.
O, tristă tu sălbăticiune
strigând, dureroasă.
Mă risipesc sub o silabă
cum primul muget de copil,
cum pâinea albă, foarte slabă
şi dusă în zimbril.
Da, spuse aerul şi da,
la sufocatul cel frumos
fuseseşi carne dumneata
iar astăzi, Dooamne, mândru os.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pielea pământului

cresc în fiecare zi:
o picătură de minune
un strop de rouă
o silabă cocoşată
un cuvânt auriu
o literă bronzată
un zâmbet cu parfum de primăvară
sub pielea mea
creşte o poezie cu aripi tăiate

poezie de Monika Toth
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţele înşală

Cârcotaşi din lumea toată,
Ştiu că astăzi sunt plouată,
Dar să n-aud o silabă,
Că mi-s un boboc de... babă!

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenească

Eu, te salut prietene din mers,
Că fac aceasta fără interes...
Tu,-cu căldură-îmi răspunzi, în grabă
Şi pui accent spre... ultima silabă!

epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!