Poezia mea nu e despre oameni, poezia mea e despre sufletele ce rătăcesc la marginea lumii...

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre o inimă locuită

pentru că poezia mea
nu se îngrămădeşte
cu femeile ocazionale...
pe care le urmăreşti
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ţine
între prăpastia trecutului
şi prezentul pe care te încăpăţânezi să nu-l guşti
pentru că poezia mea nu e o păpuşă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
şi nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legaţi
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea aşa cum eşti
cuvânt al palmelor plânse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu poezia e cam aşa

cu poezia nu este aşa
că te trezeşti dimineaţa odihnit
îmbraci un maiou curat
mănânci o omletă cu unt
şi în timpul lecturii despre o ucidere în masă
planifici să dai fuga în week-end la krynica

cu poezia nu este aşa
că vii acasă seara încordat şi îngăndurat
iar soţia masându-ţi fruntea
îşi povesteşte despre nevoia de a cumpăra un taior
sau de a schimba comoda.

cu poezia e cam aşa
nu contează ora zilei
şi nici umorul tău
ea nu se înscrie în agendă
vine şi pleacă nechemată
surprinzând la jumătatea cuvântului

poezie de Katarzyna Bereta, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă poetică

Poezia
nu
vorbeşte

Poezia
tace
despre
cuvinte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!

Ştiu, Simm, ştii bine că ştiu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accent pe poezie

mi-e dragă poezia este viaţa mea,
cu muzica se-asociază cel mai bine
mi-alungă plictiseala şi ziua cea rea
mă-nvaţă să aflu lucruri despre mine.

poezia mă poartă pe oceanul ocult
înaintez în cânt de vâslă şi de lotcă
trăiesc la maxim, jubilez, exult
valuri mă-nconjoară cu unduiri de polcă.

poezia mă învaţă mai mult să iubesc
să mânuiesc cuvintele cu eleganţă
noaptea cu coşmare să o răzbesc
faţă de muza mea să am prestanţă.

cu poezia când plâng când zâmbesc
oricum ar fi e plină de substanţă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

un nume poate un poet
semain simbolistul
francez sub calea lactee
îndopat cu brânzeturi de bordeaux
spune sau scrie despre poezia modernă
că ar fi un suflet steril perfect
cel mult o fantezie
neajunsă de ereţii
care evoluează în vid
spune un poet sim
bolist despre poezia modernă
(?!) să-l credem că scutură scrumul
la peste un veac şi ceva de praf
şi uitare şi de imperii stinse

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mori de vânt

desigur, despre poet
vorbeşte poezia lui
dar
şi pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceaşca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câţiva oameni
şi multe nopţi palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinaţi
rugaţi-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
atunci când
nici pământul
nu se va mai povesti.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poezia

Dacă poezia este taina florii
înseamnă că prin ea trec albine;
fagurii sunt aproape.

Dacă poezia este sunet, secretă atingere,
înseamnă că prin ea trec veşniciile,
sub care nimeni nu este singur.

Dacă poezia este uimirea astrelor,
înseamnă că prin ea sună cornul
de aer înrourat al dimineţilor.

Dacă poezia e rânduiala lumii
înseamnă că şi de la naşterea ei
se numără vârstele,
cu fiecare vers un alt an UNU
se-nscăunează
în lume...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O turmă de vise paşte păşune pe Cer...
în toiul nopţii...
Caută stele să se-adape...
în izvoarele Lunii să-şi stingă dorul...
în focul şi în poezia luceafărului să-şi îngroape iubirea.
Privesc spre pământ, le e arşiţă...
şi iarba parcă stă să plouă...
poate-poate se va stârni o ploaie nebună de rouă...
Vântul l-aşteaptă să învie,
leagăn să le fie...
o frunza să le-adie lin
şi să le cânte despre oameni...
şi despre iubire...
Oameni şi vise, cântate în cer...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţi sau măscărici

de ce scriem poezia
din călimara inimii
să simţim că lumea
nu e aşa
e frumoasă în fiecare....

dar tu ce-l ce-o scrii
doar pentru a amăgi
şi plăceri efemere a primi
oare, poet te poţi numi

când ştii că poezia
nu ucide o floare
un fluture
sau o boare
sau o minune
ce nu are preţ
şi nu e întrecută
în frumusete
născută între doi
zborul să te înveţe
Iubirea

şi asa să mă lăsaţi
măscărici cu ale voastre
"poveţe" şi teorii despre
iubire
când voi vindeţi lumii
amăgire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este un joc al fanteziei, o sfâşiere lăuntrică exprimată armonios, o armă împotriva morţii, un telefon fără fir, este absenţa şi prezenţa himericei iubiri, duşmană a sentinţelor de orice fel, poezia este multicoloră ca sufletele noastre, un concert scris pe clapele calculatorului, un balet pentru cei care nu mai pot merge, un sărut ce poate fi refuzat, dar ce nu este poezia? Orice, în afară de opacitate.

definiţie aforistică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu face diferenţe. Poezia nu dezbină. Nu trebuie să dezbine: în "cunoscători" şi "profani". Poezia uneşte.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu

sigur poezia nu înseamnă nimic
în comparaţie cu adevărul ma
tematic (?!) - ce
mai e poezia ce mai
este viaţa în martie?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit

pinul ca o rupere de nori
spune poezia lui - era
tropăit de licorni
nu respectau rigorile legii - a
trecut omul în uni
formă
totul a consemnat în foaia
de parcurs al unui re
curs
în anulare pe scoarţa pinului
o rupere de logodnă unde s-au dus
toate poeziile pinului despre ace
despre conuri despre muguri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia,
ar trebui scrisă
numai de Femeie
fiindcă un bărbat
nu ştie ce înseamnă
Poezia,
decât atunci când
e un Ovidiu exilat
de toate femeile
pierzând-o
pe cea mai dragă,

tu împărat luminat
priveşti după gratii
adulatul tău Taj Mahal,
Femeia care a scris
cu viaţa ei
pentru tine
Poezia.

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ţine orele-n loc

Singurătatea,
marea,
florile,
ploaia,
vântul,
dragostea,
toate poartă
un nume...
Tu îl ştii,
eu îl ştiu,
ceilalţi nu-l vor şti
niciodată...
Pentru ei,
timpul se măsoară,
pentru noi,
e altfel...
Poezia
ţine orele-n loc...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea e în comă profundă

o privim îndelung
tu îi pui mâinile pe piept
eu îi fardez trecutul
o adun de pe zidurile reci
de pe mobilă
podele
de pe abdomenul femeilor tatuate
din privirea ta
din camera de unde a râs
şi a plâns
unde a înjunghiat
şi s-a lăsat înjunghiată

poezia mea e în comă profundă
poţi să-i trânteşti adevăruri în faţă
să-i iei braţele
să te joci de-a viaţa cu ele
că nu mai simte nimic
pentru că toate cuvintele
îşi dorm somnul adânc
sub grămezile de moloz
poezia mea a fost poezie
cu tine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!