Zecimalele lunii
cu o mie de cai
poți cumpăra o scară spre cer
dar liniștea cu glas de greier
nu o poți hașura
stând la fereastra ovală a orizontului
cu pintenii înfipți în talazul ierbii
câte secunde dorm în lanul de veghe
șchioape de infinitul o sau de interminabilul a?
număr stelele care înrămează bolta
unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală
vor apune iubiri în filigran
iar noi vom sparge fosforul secundelor
mângâind coama cuvintelor
ce îmi flutură peste umeri
respir sarea albă
pe lună plină
/sepie a mărilor înstelate/
cine își va îneca sorții
cine aburul nopții îl va ancora lângă mal?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
vara crește
din trupul tău
dorm cu pleoapele nopții
trase peste inimă
încă auzi trilul prigoriei
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea cu pantofi de porțelan
nu te teme că o sa bată vântul
genunchii ei sunt rotunzi ca o piruetă
fluierul piciorului drept simte că el
dansează în fiecare seară/atât de corect/
între ei zece străzi dorm pe singurătatea mută
nu este timp să poți neiubi
iau pantofii de porțelan
să calc strâmb pe fiecare zi
dansează-mi rutina cu ochi de felină
mușcă din fiecare minut
îți întind degetul mic tot mai crud
câte cuvinte tac pe masa ta
liniștea lunii o rod vârcolacii
bea-mi pacea întinde-mi mâinile reci
nu sparge pantofii cu care mă treci
mă cauți mă iubești mă detești
hai sa dansăm (mai) putem fi perfecți
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
răsuflarea nopții
mișcă umbra mâinii
cu care rup regina-nopții
ce se deschide plăpândă
ca o inimă albă
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explozia mugurilor
în lumina zilei
răspândește polen
peste marea agitată
de unde răsar toate stelele.
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de dor
ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau crește ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea
ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre aburește
un câmp de roșii albastre dorințe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineața grâul copt pe furtună
ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
câinii de pază -
numai vecinii lângă
perdeaua albă
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul politic
am învățat să scriu
cu cretă colorată
și să sar șotron
între liniile lui strâmbe
nu am reușit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colți
înroșiți
care îmi sfâșie semenii
eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat și brutal
prinde în malaxorul vieții
victimele politicii stradale
căci, nu-i așa, sub presiunea străzii
se naște vântul libertății
și poți evada tu din tine
îți poți îneca decibelii vocii subconștientului
abia apoi vei putea să hașurezi un șotron imaginar
prin care să sară acele egouri
care pot umple o pasarelă
și pot defila fără umbra ta ivorie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
sunetul ierbii -
frânge plopii desfrunziți
omizile cad
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul-capuccino
anul acesta ploile de vară trâmbițează ca un cocoș
cum deschizi fereastra ferigi uriașe îți invadează spațiul și cresc
până în ultimul cetrimetru locuit
altfel încât ai impresia că sufletul
s-a transformat într-un bolovăniș
ce te târăște contra curentului
iar tu nu mai poți smulge liniștea buruienoasă
din pavajul străzilor
te tot lași aruncat de rafale pe cimentul orașului-capuccino și vezi toate mizeriile vieții cum flutură
ploaia asta parcă este dusă cu pluta
trage de copertina blocurilor kaki cu ghearele lungi de zmeie a universului
eu strivesc țânțarul insomniac care bântuie nopțile
și bâzăitul lui umple valizele supraponderale
insinuîndu-se în acea porta-voce
ce nuepesilentiosniciodata
și o iei într-o călătorie dincolo de zidurile minții tale
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiradar
ce ar putea să ne spună oamenii... mereu într-o alergare haotică
cu blazările lor eroismul rutina opiumul zilei
tovarăși în celula minusculă de unde
se pot conduce imperii// vis cu sirtaki pe o plajă la Acapulco
vin din orașul-caracatiță pe străzile căruia acești zombi neștiuți
aprind focuri și strigă numele celor din eșalonul 1//fii de politicieni ratați conduc SUV-urile cu mâna dreaptă
iar cu stânga își strâng femeile aproape
radarul înregistrează aici și toți știu că nu poți
intra în depășire
trebuie să mergi pe axul drumului cu peste o sută de km/h pe lângă meteoriți și eclipse
cu lipsă de sentimente și un abonament la
erotic-time
tot în acest spațiu linear ultimul sosit este mesia
doar el își poate tăia tendoanele fără lamentații
ca într-un puzlle tu știi că omul se recompune
imaginile cu semenii tăi care fac partide/matrioșka lor amoroasă/te readuc în agora
unde doar tu mai poți pipăi aburul semințele neîncolțite masa tăcerii și flacăra olimpică
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turbulențe
Lumina aceea care vine din viitor
o simți pe autostradă și graba de a trece
pe linie continuă
îți mărește neșansa de a fi looser.
Pe cine te poți baza când din all inclusive-ul
existențial
lipsesc gamerii?
Farurile bat până în viețile viitoare,
până în miezul anesteziat;
tu dai cateva ture, îți închizi frustrările in torpedou
și tatuezi cu îngeri hibrizi existența.
Mai poți să așezi culoare
în pasta de întuneric pe care o mesteci indolent,
apoi o scuipi din tine însuți
cum ți-ai scuipa timpul rămas,
părinții, haterii.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turbulențe
Lumina aceea care vine din viitor
o simți pe autostradă și graba de a trece
pe linie continuă
îți mărește neșansa de a fi looser.
Pe cine te poți baza când din all inclusive-ul
existențial
lipsesc gamerii?
Farurile bat până în viețile viitoare,
până în miezul anesteziat;
tu dai cateva ture, îți închizi frustrările in torpedou
și tatuezi cu îngeri hibrizi existența.
Mai poți să așezi culoare în pasta de întuneric
pe care o mesteci indolent,
apoi o scuipi din tine însuți
cum ți-ai scuipa timpul rămas, părinții, haterii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suave arome ale reginei-nopții.
Inima palpită lângă luminișul
unde ne-am adăpostit de fulgere.
Lângă izvorul limpede
îți simt setea tulburătoare.
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în lanul copt
adierea vântului
desfrunzește în tăcere
macii sângerii
și amintirile stelei
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demisol
zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici orașe doar orășeni
nici poezii nu există ci poeți
care se scriu
simpli scribi ai orașelor de rangul al treilea
pentru că numai în orașele mici
poți zări arhetipul cuvintelor
te îneci în lumina unui timp vertical
și îți strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori șapte care
vine năucitor de zânatică
să îți cuprindă nefericirile pervertite
în happy story
primele ore ale vieții sunt versatile
iau forma sunetelor și tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
din imperiul de clipe vine spre tine
ca o traversă existența eroică în orașul de azbest
de unde doar zilierii cuvintelor afișează noul status al vieții la demisol respiro
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
când realitatea se retrage
și când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănțuie
fără opreliști
în jocuri copilărești
poți fi vânt care stârnește valuri
apoi le călărești
și le domolești
poți vorbi cu algele
învățând de la ele
dansurile verzi
poți elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poți zbura cu păsările
fără să-ți pese că nu ai aripi
poți dărâma cu o suflare
castelele de nisip
și le poți reclădi mai frumoase
apoi poți lega luna la ochi
cu o eșafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
și câte și mai câte poți face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realității...
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Globe-trotter
vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă așez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toți călătorii
și să îți descalți imaginația lângă un hublou
călătoriile sunt asmatice îți inundă plămânii și tușești ai alergie la drumuri
nu poți pleca fără spray-ul care te scoate din șoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poți plia și așa minusculă
poți intra într-o dragoste mare șleampătă o dragoste de călătoare
am auzit că mă aștepți cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub vișinul copt
Văd amintirile verii
Nicio iluzie nu mai cântă
Cu greierii nopților
Când taci în lanul de maci
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!