Lumini și umbre se lovesc de ziduri și capătă ecouri.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Dincolo de ziduri
sunt inimi îndrăgostite
pun mâna pe baros și lovesc
lovesc cu teamă cărămida
tencuită cu sentimente calde
sparg cu delicatețea unui
cioplitor în marmură de unde
susură fericirea și așez pe jos
o coala albă pentru zidul
crăpat în toată splendoarea lui
știu că în partea cealaltă
e și inima ei și nu am stare
lovesc cu mâinile goale
cu picioarele de balerin
care dansează pe versuri
lovesc ca o pasăre-n zbor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
pe pământul înalt
peste invizibile straturi de lavă
copacii pictează cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept ei nu cred în nemurire
de aceea de mai multe ori au murit și au înviat
să înflorească cel puțin o dată în zori
săltăreți și autonomi
într-un apocalips al florilor
fără lacrimi
fără ghilimele
fără ecouri în născocirile lui eu
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descifrări
ecouri din țara sunetelor
le aud printre hieroglife în
note muzicale secrete
polare licăriri electrice
înnoadă imaculări în retine
toate le am în șir de cuvinte
suav destin al unui refren
o poartă de aer prin care ninsoarea
retăcește ca o simptomă fugară
visul de noapte m-a trezit
azi nu mai scriu nimic
desenez adierile lichide dintre gene
nedumeriri pierite în zăpezi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a fi
cum să ne facă să simțim opera Sa
și forța degetului arătător ce nu lasă
să se prăbușească peste noi veacul
cuvintele devin neputincioase
toate aproximații
ce încearcă să spargă ziduri în bolboroseli
doar tu
cel ce știi ce este iubirea de El
vei face să fie
zilele înflorite în mângâieri
mintea aprinsă în mănunchi de lumină
neputințele limpezimi
pentru a fi cum ai vrea să fii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul dintre ziduri
mă așez pe prima treaptă a scării
înălțător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieșire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei
deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri ființelor misterioase
prinse între ziduri
ele știu să asculte pe-ndelete
de la zidire
văd ce-i acolo în umezeală și în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăți
ce nu așteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire
în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
și totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp incurabil
cântul uitat din țipătul prelung al unui pescăruș
împrumutat nopții
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agățate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în fața abisului
ecou
agonizând în cuib de cenușă abia răcită
pe un țărm
copleșit de lumină și verdeață
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... sufletul meu e o sală pentru oaspeți aleși
- umbre ce pot exista în deplin întuneric
umbre uitate de vii și de cele lumești
cu luciu în ochi și cu zâmbet pe buze, himeric
inima mea e-nchisoarea la care demult
ești condamnată de mine - să nu mai știi moarte
sala cu umbre sentința citită tăcut
o sfarmă de colțuri în mii de ecouri deșarte...
poezie de Iurie Osoianu (26 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basmele au nevoie de mame.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața se apără cu viață...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai cunoscut drum este al copilăriei.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice oglindă își păstrează tăcerea.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limitând orizontul, muntele îi dă un sens.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am renunțat să prețuiesc tot binele posibil.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluziile, cât ar fi ele de iluzii, nu vin din necunoscut, ci tot din minte.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De soare, cel mai mult se bucură umbra.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea hrănește mintea. Și invers.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile nedefinite definesc multe...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am renunțat să prețuiesc Binele posibil.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în ceasuri verticale
smaralde florale...
distih de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel rămas în întuneric nu e salvat de Soare.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!