Munte, frunză şi mare

scriu o poezie din vârful
omul
copacului notează şi el
numai
ce vede de acolo de sus de o mie
de ani
marea e la picioarele lui
numai
dacă acestea atârnă
destul
pe ziua preafericită de azi
clorofila
urcă în sângele dilua(n)t

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie pentru bagdasarian

o să scriu o poezie pentru ba
gdasarian o femeie
să vedem dacă citeşte ce scriu
în onoarea
fiecărui sicriu fiecărui
grup care trece
ca echipa masculină de bob
cu o a
numită viteză de croa
zieră dementă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Numai cât te gândesc,
si sângele danseaza în jurul inimii,
numai cât te aud,
si sângele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
si dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
si-aud în lacul nelinistit al inimii
un fosnet: se desprimavareaza

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înălţime

prin coroana copacului
trece securea
vânătorului de capete. încoronate. o
jumătate
din mâna lui foarte sigură
se taie în frunze (?!) atârnă
pe nara cârnă
a pedigriului peticit
ce-i calcă de-o vreme
pe umeri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectul orb

mă sperie respectul – orb – de care
daţi dovadă când mă treceţi o stradă sau fie şi o
scremută striaţie (?!) – în
serie eu scriu eu scriu poezie: scriu să se vadă
că nu fac trotuarul degeaba cu (g)raţie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul spuse

aproape de inima brută a unei
speranţe a unei sperieturi îngrozitoare pentru
unii misterioşi cu penele negre (?!) cu
vântând nevermore aceiaşi corbi ne
verosimil rătăciţi în parcul central cu
penele negre cu
oamenii săltaţi cu gingaşe cătuşe de unică
fotografie din stradă
ca miezii de nucă mucegăiţi (?!)
pregătiţi să se vadă
luaţi numai în dinţi şi numai atunci şi
numai atunci când
aproape se află un tip de poet
care nu iubeşte metafora: orbul cu negru
la scară
abia de se vede că urcă –
o nară
exemplară în partea superioară
a ciocului va
respira mai tot timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fără sur râs

numai în ziua aceea cu pânze de nori
numai spre orele prânzului
u n e o r i
numai în secunda lipită ca un
plasture de călcâi în jurul gurii de căpătâi (?!)
gioconda nu
a surâs şi a câştigat spectatorii în carne
şi oase n-a surâs deseori
nu s-a râs
în spatele ei sur-prinzător de bărbat o
primat între doamne misterioase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Abruda

te culc la pământ să asculţi
râmele cum vociferează
mă mir
cum unii prezentatori de teve cu buza în stază
se tăvălesc pe mochete aproape
plate (?!) - a
cuzând, acuzând lovituri
cauzatoare de moarte şi nu
numai a
bruda e poetul care vă scrie
despre toate acestea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

aforism de Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseul

dacă scriu
prost o să dezamăgesc o şopârlă aproape
veritabilă care-mi urcă pe voce până în gât
de când mă
ştie ea o ştiu şi eu: o
dezamăgesc
mai mereu
are cozi (de tenor) de lăsat
pe traseu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea

în fiecare dimineaţă pe stomacul
gol, pentru liniştea oraşului, scriu
o poezie liniştitoare
şi e bine şi pentru mine şi pentru
liniştea mea, din cauză că
în fiecare
dimineaţă scriu o poezie liniştitoare
în liniştea
tuturor străzilor, şi aşa liniştite şi goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineţa zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de linişte pronunţate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul şi altul cu altul?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că m-am dilit - scriu cât e ziua de scurtă.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcinarea

între două plecări
m-am aplecat o singură dată
nu
nu m-am cules de pe jos ca pe o
piatră (?!) am observat
numai o mulţime de viermişori
foarte palizi
făcând umbră plămânului pe
care l-am găsit numai bun
de cusut pe un steag
foarte palid
în bătăile vântului pictate cu ocru
cum bărbaţii în frescele măcinate
din knossos
cu falusul în direcţia spulberată
din vârful penelului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil urcă
în vârful copacului
să ţină luna
ca să nu cadă
peste casă

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul frumos în ziua de azi e cel ce urcă invers pe scară, înfruntând nu numai turma care coboară, dar şi insultele ei!

Dan Puric în Omul frumos
Adăugat de nanashu_ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum curge dunărea aşa curge

şi sângele nostru în vene
şi sevele urcă sprintene în copac
şi gunoaiele curg şi ele - tinere unde
nemuritoare de plastic în a
dn-ul românilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

21 martie

merge la inimă, dacă inima e acolo
merge la cap, dacă din când
în când creierul fluieră
(?!) – dragostea mare
cât inima gândului vine mâncând
pământul de sub picioarele poeziei
în unele zile-zambile, aniversare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idiotul ştie

aşa se vede
ce este semnificativ sau important pentru publicul
foarte larg - e
ste şi gulerul prin
care pulele urcă (?!) aşa cum ţiparii
electrici în disperare
abia curentează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!