Se uitau păuni în baltă

În preascârbita cetate a poeziei
Si-au infipt penele in fundul trufiei
Şi-au început cu păunul filosofiei
Să-şi toarne în cap fumul preamăreţiei

Şi strânşi in cloacă lângă o baltă
Stau şi încearcă să-şi sculpteze
Din noroi de interese şi chermeze
Scormonind pentru o tribună înaltă

Unde să-şi prezinte-n fanfaronadă
Neghiobia şi prostia-n care se scaldă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am înţeles

Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeţi legaţi cu lanţuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca nişte asini
Să-şi fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Şi înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde eşti să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de neruşinare şi mârlănie
Şi interese corupte de arginţi de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese şi corupţie în slăvi
Nişte iudei şi profitori...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.

citat celebru din Osho
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are dreptul ca prin lege sau în orice mod să-şi stabilească singur drepturile excluzând pe cei care produc plus valoare directă, să-şi judece propria cauză, să-şi administreze sau să-şi aloce drepturi, bunuri materiale şi valori pentru sine sau prin/pentru cei care împreună constituie o pătură socială. Privilegiile nu sunt o componentă a democraţiei!

Viorel Muha (decembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copil se naşte cu aripi de înger!
Şi societatea noastră
fără ca el să-şi dea seama
le transformă în gheare!

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am ajuns la uşile altora
Cartoane de aruncat pe jos
Să-şi şteargă de noi, odios...
Jegul din fruntea ţării, zoios

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul lucrurilor este apeiron-ul... De acolo de unde se produce naşterea lucrurilor, tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit cu necesitatea; căci ele trebuie să-şi dea (să-şi facă) dreptate şi să-şi dea răsplată unele altora pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduiala timpului.

Anaximandru în Istoria filosofiei. Filosofie veche, medie şi modernă (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copii au singura privire
neîntinată din Univers
m-ai curată chiar decât a îngerilor
fiindcă ei zăresc
frumosul şi-ntr-o baltă
cu noroi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, da, e cumplit când sunteţi neoneşti, pentru că doar atunci mintea încearcă să-şi justifice nefericirea cu fericirea unei imagini care nu există... Doar mintea îşi imaginează în basme "Un început fără de sfârşit" pentru că, oarbă fiind, nu poate vedea că tu nu ai început şi nu te poţi sfârşi vreodată. Dar care gând nu are început şi implicit sfârşit? Ceea ce începe se va termina, dar ceea ce nu începe, unde, când, cum se termină?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balta

Abia după ce murise
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.

Dar unde? Când? Si mai ales cine?
Că acum nici nu mai ştia bine
Ce este? Cum este
Şi mai ales de ce să-şi mai refacă.
Şi ce? Când? Unde?
Şi iarăşi sâsâitoarea viespe: cine
Cine să-si refacâ. Şi ce?

Se repetă şi-a zis într-un târziu,
S-o lăsăm baltă.

(Balta era de altfel plină de el,
- Intrat de trei zile în circuit
Trestii gânditoare - aiurau -
Broaşte, mâl bolborosind în adânc, peştişori cât unghia
Fosfor, potasiu - şi deasupra un nor
Oglindindu-se - în treacăt - în luciul schimbăcios.)

Cine? Ce? Cum? De ce?
S-o lăsărn baltă.
Abia după ce-a murit
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.
(Ei, bine, se repetă,
Că de-acum încolo tot aşa o să fie.)

S-o lăsăm baltă. Cine? Cum?
Circuit. Circuit închis? Baltă,
Norul oglindindu-se, luciul schimbăcios.
Schimbăcios.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul

Cât de bine reuşeşte micuţul crocodil
Să-şi îmbunătăţească luciul cozii
Şi să-şi toarne apa din întregul Nil
În solzii aurii, iscând mii de explozii!

Cât de vesel îi surâd ochii – două gutui,
Cât de cochet şi-arată colţii, cât stil
Are când îi invită pe peştişori în gura lui,
Cu fălcile zâmbind generos, gentil!

poezie de Lewis Carroll din Alice în Ţara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pepelea: Gata! Gata! Aţi văzut destul. Povestea aceasta nu are niciodată sfârşit. Pentru că nesfârşită e nerozia oamenilor mari. Auziţi cum se mai lovesc! Auziţi-i cum suflă! Pacea lor s-a terminat. Acum se pândesc şi încearcă să-şi împlânte săbiile în inimi. Cu puţină vreme în urmă şiau spus fraţi, şi-au dat mâna şi au ciocnit cupe cu bere... Acum încearcă să-şi sfâşie beregăţile. Ce pot să fac eu? Eu râd, pentru că sunt doar o întruchipare a râsului. Dar iată că a sosit clipa să încalec şi eu pe ceva şi să mă duc. Dar pe ce? Poate pe-o şa. Sau poate e mai bine să încalec pe o căpşună... Am plecat... Am încălecat pe-o creangă de măr. Şi v-am spus un adevăr.

replică din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Nu e de glumă. Ura dintre cele două familii e seculară...
Romică (mecanic): Ştiu toată povestea pe de rost. Drama a început acum o sută de ani, când vaca aristocratului Montague din Stâna din Deal a intrat în porumbul proaspăt prăşit al cavalerului Capulet de la Stâna din Vale. De-aici încolo, Shakespeare e mic copil... Cele două familii nobile au început să-şi fure oile, să-şi omoare câinii, să-şi cotonogească pisicile...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa au început frământările inginerului Anton. Cum pentru un om de vârsta lui timpul nu mai era un parametru decisiv, s-a gândit că n-ar strica să-şi facă puţină ordine în idei. Fiind un foarte bun profesionist, inginer cu multă experienţă în tehnică, organizare şi conducere, aceste şocuri sau mai bine-zis atacuri l-au determinat să-şi inventarieze şi apoi să-şi sistematizeze întrebările şi nedumeririle în legătură cu problemele lui, ba chiar ale societăţii în care trăia. Şi cum proceda în perioada activă, când seara înainte de a adormi îşi sistematiza gândurile pentru activitatea din ziua următoare, a adăugat prelucrării acum şi situaţia nou apărută.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde

De unde până unde
Ţine... şi infinitul?
Sau e în cerc, rotire.
A unui început, ce...
Îşi caută sfârşitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce ajung să-şi dea de capăt, nu au de ce să-şi mai pună întrebări, iar cei care îşi pun întrebări, nu au de ce să-şi dea de capăt!

citat din Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silabe moarte

Am renăscut din săbiile..
Înfipte de zei poeziei
Perverşi cu interes
De gusturi carnale...

Obidit de muza mea,
Zeiţă neasemuită
În toate universurile
Şi versurile ucigaşe...

Cu cerneluri săgetate
Pe file de piele
În treceri scârbite
De lumea călimarelor

Juguitoare de bani
Şi interese vulgare
A univesului sacru
Unde am să-mi ard cadavrul...

Pe o frunză de arţar
Fără casă si hoinar
Prin cuvintele proscrise
De răstigniri academice

Şi in canoane de silabe,
Rame de puşcărie
Pentru adevărata poezie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

cine ştie a iubi
doar cuiul
rămâne infipt
chiar dacă ştie
că în sânge de nisip
va ruginii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lătrau visele

Lătrau visele din lesă
Oasele trupului ţipau,
Să le arunc din pedeapsă
Şi-n gura lor înfloreau.

Fără mâini, picioare
Păream o-nmormântare!
Cu aripile depuse
În trilurile nespuse...

Bocite-mi cu bătăile
În ninsori cu penele...
Ce scriseră zborurile
În zale cu versurile.

Ce-mi mureau-n întuneric
Cu tuşul scurs cadaveric
În ce-mi părea lumină
În lumea de vers canină...

Dresată doar să mai lege
Ce ar trebui să-şi nege!
Lumii, neschimbată lege
Cu padocurile şarge...

Unde noi, unii de alţii
Ne ascuţim doar colţii!
Lătrând crud în faţă porţii
De ne împotrivim sorţii...

Păzind cu mândră străşnicie
Precum Cerberi în vecie!
Să nu ne scape vreun vis
Fiarelor sensul interzis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este apa pentru foc, mila este pentru supărare. De aceea sfătuiesc pe acela care se teme să facă un rău aproapelui sau, stăpânit fiind de supărare, să-şi reprezinte răul deja făcut, să-şi vadă următoarea victimă în culmea durerii şi să-şi spună "Iată fapta mea!". Această imagine i-ar linişti mânia, căci mila este antidotul necazului, prin acest artificiu reuşind să se stăpânească la vreme.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă este dureros, oamenii trebuie să-şi sculpteze singuri sufletele, nu doar să se lase modelaţi de cei din jur!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!