Poem
cine știe a iubi
doar cuiul
rămâne infipt
chiar dacă știe
că în sânge de nisip
va ruginii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Cine nu știe iubi, nu știe ce e poezia; cine nu știe muri, nu știe ce e viața.
citat din Alda Merini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă în candela inimii
Torni apă spunându-i
Că-i mirul sufletului
Nu o pedepsești, ruginii..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne floare
Floare nu știe că e floare
și totuși între spini
rămâne floare
Omul cunoaște că e om
și totuși între oameni
sunt puține flori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cuiul înroșit -
lumânare pe pământ
slavă la zale
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un vis oare?
E un vis oare?
Și mi-am înfipt condeiul
în piept cât am putut de tare..
Dar...
Nu doare!
O fi iubirea?
In care nimic din ce faci
pentru ea nu doare?
Sau e visare?
Cine știe oare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre stele și pământene
De acolo, de unde-ți
sorbești, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ți
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu și Nichita..
Eu am să-ți spun ceva ție
Tuturor din lumea asta,
Să știe zei, astrele să știe!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Și iubită de mine...
Marine!
Dintre stele și pământene
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea... îmi vorbește de infinit!
Lumea noastră doar de ăst finit
produs, unde șargi ne-am înlănțuit
să fim nisip ce va fi mereu sfârșit...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a dat
Îmi căutam cerul meu senin
Și ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Și am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta știe doar ea
Când o privesc senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scriitorul nu trebuie să se uite la cererea pieției!
Ea azi vrea sânge, maine amăgire, poimâine comunism!
E o copie a dorintelor turmei!
Unicul rămâne ceea ce e diferit de ce ei au dorit!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știe destul cine nu știe multe dacă știe s-asculte.
citat din Tommaso Campanella
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
șapte de coasă
tăia clipe în nisip
joc în clepsidră
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
glas de trandafir -
polen în nisip de dor
spinul tălpilor
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea florilor
E ultima zi din Mai și iar nu erai
La un ceai în mirosul de nai
Iasomiei ce mi-o-nfloreai
Cu culori și polen din Rai
Pe bratul pe care te asezai
Ca o privighetoare-n Serai
Noaptea și cu crini mă-mbătai
Floarea florilor fior de Mai.
Și du-te Mai! Iunie poate vine
Cine știe,.. cu cireșe violine
coapte cu săruturi inimii.
Brațului de tei, ce tu poți al...
înflori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminăm lacrimi
Să nu uităm că odată
într-un fir de nisip
a avut mai multă lumină
decât în toții
ochii
oamenilor
și-o lacrimă
a fost strop tuturor
râurilor
alinând setea
și arșița buzelor
și noi o mână de nisip
cu lacrimi modelată
luminăm lacrimi
și ne ostoim buzele cu fire nisip
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speluncă critică
Revărs în izvor, versul...
Criticul îi știe rostul?
Căutând adânc sertarul
Să ia-n carne argintul!
Fudulindu-și sabia
Ce acum e ca scabia!
De Brutus ar fi gelos,
Eminescu mai zelos!
Când alaiuri fade
De poeții-n șerpi-mi șade.
Lingând saliva scursă
De pe masca-întoarsă!
Spre cine le aruncă
Curve-n a lor speluncă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
piatră în sânge
în cerc la Stonehage
sabia lui Merlin
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
porumbelul alb -
marea de sânge urlă
ivind o turlă
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar când te aud
Coborâta din cer cu aripi un cerb
Dintre războiului norilor, acerb
Cu coarne fulger și galop tunet
Atras de al meu câmp de piept în urlet
Să pască iarba bătăilor uscată
Cu boncăluit privirii de curcubeu
Să aprindă senin foc de Prometeu
In desertul de iască împietrită
Cu albastrul zâmbet de ambru
Clocotindu-mi sângele în cidru
Cu cerbul ce te aducea pe tine
Cu fante de șoapte calde, senine
Să moi ierburile de cuie-n pieptul meu
Doar strângându-te tare în brațe
Le-ai infipt tăcută, tandră în trupul tău
Din fulgerele inimii prea ascete
Când tu nu esti în desertul meu
Oaza de șoaptă ce înghite nisipul
Ce-l răsfir mereu in dune cu dorul
Cu cuie ale gândului-mi mereu
Dacă nu vii, ca multe amintiri
De miraje-mi ce vin crude-n hangeruri
Răsărite din mormintele inimii
Pline de trupuri marmure de mumii
Și doar când te aud sau răsări
Piramidele cu umbrele trecute
Se topesc cu vârfurile iesite
Prin pieptul meu în furtuni de nisip
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!