Mi-e dor...
Mi-e dor să dorm pe-un braț de fân,
cu mâna doar la tine-n sân,
să te cuprind și să te strâng,
cât mai aproape-n brațul stâng,
cu dreptul să te înfior,
să te pătrund cu drag și spor,
să simți aproape, tânguit,
farmec grăbit și pătimit,
să înflorești zâmbet pe chip
ca valul zburdând pe nisip,
cum apa susură-n izvor
și-mi seacă sufletul de dor,
să te privesc în ochi prelung,
să-mi vindec sufletu-ndelung,
să nu-mi răspunzi la întrebări,
să-ți scapere din ochi chemări,
la vorbe tandre doar să taci,
că înțeleg când te prefaci,
să-ți zburde gândul neoprit
pe pajiști de neostoit,
iar eu s-alerg plecând, venind,
dar niciodată să te prind,
să cad răpus și obosit,
ispita să mă dea găsit,
să te repezi să mă săruți,
să fim cei mai iubiți avuți,
bogați în vise de coșmar
date de Creator în dar:
o viață-avem, să ne-o păstrăm
și unul altuia s-o dăm,
din doi un cuplu-ngemănat
tu ca femeie, eu bărbat.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu pot...
Nu pot să plâng, doar lăcrimez,
cu ochiul stâng mă luminez,
cu ochiul drept rămân străjer,
atent la piept să nu disper,
inima vrea s-o ia la trap,
dorința ta cât să-ți încap,
de dor și drag mă toropesc,
furtuni atrag, nori risipesc,
cerul senin mi-l vreau mereu,
cultiv pelin, doar cât vreau eu,
e datul tău, scris la soroc,
nici bun, nici rău, dar cu noroc,
m-ai legănat și m-ai sortit
să-ți fiu bărbat nedespărțit,
legat cu dor și cu alean,
să-ți fiu izvor, voinic oltean,
bântuitor, secat deloc,
mistuitor, pară și foc,
viața trăim împovărați,
să ne iubim împreunați,
la ceas grăbit de asfințit
sunt liniștit că sunt iubit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă-n ochi...
Privește-mă-n ochi când ești cu mine,
Privește-mă-n ochi, să știu de ți-e bine,
Privește-mă-n ochi, că doar o privire,
Privește-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Privește-mă-n ochi, că și ochii vorbesc,
Privește-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Privește-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Privește-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Privește-mă-n ochi, să știi ce gândesc,
Privește-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Privește-mă-n ochi, oricine ai fi,
Privește-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Privește-mă-n ochi, nu-ți cer prea mult,
Privește-mă-n ochi, să-ți văd a lor tumult,
Privește-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbești,
Privește-mă-n ochi, e deajuns să mă privești.
Privește-mă-n ochi, să pot să-nțeleg,
Privește-mă-n ochi, ce drum să aleg...
poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada morții repetate
Spune-mi că vrei și pot să zbor
Printr-un vârtej amețitor,
Până răsar la tine-n prag,
Să-mi mori de dor, să-ți mor de drag...
Spune-mi că vrei și pot s-ajung
Pe-un drum, oricât ar fi de lung,
Doar ca să-ți vin în ajutor,
Să-mi mori de drag, să-ți mor de dor.
poezie celebră de George Țărnea din Exerciții de iubire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet rătăcit
De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simți?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!
De ce imi ești în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Și-mi ești doar vis?
De ce totuși mai mă simți
Când vrei să mă alungi!
De ce-ți mai pasă....
İnimă înghețată?
De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi ești... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!
De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ți mai sunt demult?
De ce rămâi, de ce nu pleci?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre vise
Privesc cum chipu-ți blând,
E cufundat în vise
Mă-ntreb,
Oare alergi, prin câmpul cu narcise?
Tresari ușor, te-nvălui,
Cu-a mea îmbrățișare
Te strâng, te-a aduc mai aproape de mine
Tu, ființa cea mai dragă mie.
Aș vrea să te cuprind arzând
Și visele să-ți fur îndată,
Spre mine să alergi mereu,
Crescând, ușor îmbujorată.
Să-ți simt parfumu-n părul fin,
Și buzele să-ți musc alene,
Iar tu cuprinsă-n al tău vis,
Adânc, să-ți curg, doar eu, prin vene.
poezie de Mincu Andreea (3 septembrie 2018)
Adăugat de Mincu Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de noi...
Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea să îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid să-l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ți șoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam să ți privesc,
Să simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrățișez,
Să te ating, să-mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...
poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunico, mi-e dor de tine...
Bunico, din Cer mă privești,
Iar casa e goală, pustie.
Mi-e dor frumos să citești
Din cărți... câte-o poezie.
Sufletul îmi arde, mi-e dor
De copilărie, fructe coapte.
Să mă săruți pe frunte ușor
Și să-mi dai cozonac cu lapte.
Când vin de afară-n grabă
Pe prispă vreau să te zăresc.
Și să te ajut la treabă,
Toate astea îmi lipsesc...
Mi-e dor când seara se lasă
La pieptul tău să mă pun.
Iar pe suflet, ce m-apasă
Cu încredere să-ți spun.
Mi-e dor de zilele-n care
La teme tu mă ajutai.
Cu multă atenție și răbdare
Dulce, calm îmi explicai.
Iubeam primăvara, mărțișorul
Atunci când eram mică.
Azi îmi accentuează dorul
Și-mi amintesc de-a mea bunică.
Mi-e dor în ochi să te privesc,
Să-ți spun "Noapte bună".
Acum la mormânt sosesc
În fiecare săptămână...
Bunico, chiar dacă-ai plecat
Mă gândesc la tine zi și noapte.
Te iubesc, nu te-am uitat
Legătura există și după moarte!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.De ce să vreau?
De ce să vreau un loc în rai
De tu aproape n-ai să-mi stai
Să-ți aprinzi stele-n ochi senini
Când îngeri ne vor fi lumini?
Nu mă călătoresc la cer
Unde săruturile pier,
Iar dorul cu aripi de ceară
Nu va zbura la tine iară.
Nu vreau nimic acolo sus,
Nici răsărit și nici apus,
Când tu de mână nu mă iei,
În parc, pe-aleile cu tei...
Rămân aici cu tine-n gând
Și trupul de iubit flămând,
Pe drumul presărat cu ani
Și vise de iubiți sărmani.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (21 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!
Eu nu mă cunosc, iubite, nici nu știu de unde vin-
Poate, m-ai cioplit în frunza sau achena de pelin,
Ori, m-ai adunat din vise, înspre zori, pe-un val pribeag,
Să nu-ți fie solitară noaptea și să-ți țin de drag.
Poate, m-ai găsit pe buze când de sete fremătai
Și m-ai așezat în floarea de salcâm din luna mai.
Sau m-ai întâlnit în lanul de secară, printre maci,
Ori, în gustul căpșunincii, ce zâmbea printre araci.
Sau pădure-n vârf de munte, ți-am crescut, când ți-era cald,
Când te-ai scufundat în valuri, printre valuri ți-am fost fald,
Să-ți îmbrac singurătatea și la mal să te aduc
Și-n tăcerea de sirenă să te-agăț, să te seduc.
Poate că ți-am fost amurgul amăgindu-te candid,
Când reginele de noapte cupele și le deschid,
Sau zoreaua dimineții ce te-a smuls dintr-un coșmar,
Ori o gențiană-albastră pe-o cărare de hoinar.
Numai tu mă știi pe-afară și-năuntru, pe de rost-
Fără tine-s o morgană, doar în tine, adăpost
Mai găsesc, să-mi prind de umeri, aripă de albatros,
Ca să zbor deasupra lumii și să nu mă uit în jos.
Eu nu mă cunosc, iubite, și nu știu dacă mai sunt-
Tu, iubește-mă ''cu teamă'', ca pe-un ultim amănunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pare rău
Nu-mi pare rău că te-am iubit,
am fost o vară fericit,
credeam că soarta mi te-a dat
ca eu să-ți fiu predestinat.
Știam că-n viața mea de vii
drept înger păzitor să-mi fii
împărtășim griji și nevoi
că-n loc de unul suntem doi.
Eram cu sufletu-mpăcat,
nu săvârșeam niciun păcat,
la unele nepotriviri
ne-nțelegeam doar din priviri.
Dar armonia dispăru
când aroganța apăru,
nu mai fu chip să te-nțeleg
și taina urii să dezleg.
Te-a cufundat miraj semeț
în ignoranță și dispreț,
te-or încerca păreri de rău:
nu ești a mea, nu sunt al tău!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adun tăceri într-un album de toamnă...
Și de mă lași să te iubesc cum vreau, vei ști cum e iubirea... niciodată nu îți voi cere din căuș să-ți beau nici libertatea, nici iubirea toată...
Să-mi spui ce vrei, minciuni și vorbe goale, te-oi asculta ca pe o simfonie, nimic în mine n-o să se răscoale, te voi certa, cum știu, în poezie...
De îți pătrund în gânduri câteodată, e că mă lași sa te ghicesc din toane... și de intruzie nu-s vinovată, doar mă strecor subtil cu etimoane...
Adun tăceri într-un album de toamnă, doar în septembrie mai îndrăznesc să strig, când în covor de frunze se întoamnă poemele ce tremură de frig...
De mă auzi, să nu-mi răspunzi în grabă, e luna când am voie să vorbesc, tu poți să-mi dăruiești doar o silabă din care orice vreau să intuiesc...
Și chiar iluzii de-mi prepar la cină, desertul e ceva ce știu doar eu și tu când raiul nostru din grădină-mi oferă mărul dat de Dumnezeu...
În versul meu te am întreg și-ntreagă îți sunt și rimă și metaforă îți sunt... acolo știu că îți sunt cea mai dragă, și cel mai adorabil amănunt...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi
Dă-mi indiferența ta și eu să-ți dau iubirea mea,
Să simt ce simți, iar tu să simți ca mine;
Să te privesc cu ochi străini, ca și cum n-ai exista,
Durerea mea să te doară pe tine!
Mi-ai nesocotit iubirea fii sigur că vei plăti,
Un vis frumos ai sufocat - nu-l vei mai putea trezi,
Amare lacrimi risipite, ce te-au găsit de stâncă,
Rămâne-vor pe fundul mării de liniște adâncă!
Dă-mi nepăsarea, să-ți răspund cu aceeași monedă
Dă-mi recea neclintire, ce doar munții o posedă,
Necontenirea râului ce-și ține drumul său,
Ca să-ți pot da-n schimb uitarea, nesăbuitul meu!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a scuturat magnolia pe iarbă
S-a scuturat magnolia pe iarbă,
Petale sângerii pe verde crud,
Ca moș, albit, mă scarpin iar în barbă
Și-mi mângâi, blând, obrazu-n lacrimi ud.
Mirosul ei îmi stăruie-n descântec,
Te văd, te simt, dar unde ești, te chem,
Plutește vraja-n mine ca un cântec
Mi-erai cândva destin, folos, îndemn!
S-a risipit misterul dintr-odată,
Iar șoaptele s-au dus pe fir de vânt,
Tandreți și sărutări, flăcău și fată,
Îmi stăruie ca gândul prin cuvânt.
Privind în ochi îți urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.
Și viața s-a tot scurs ca apa lină,
Eu trist privesc pașii-ți pierduți de-acum,
S-a scuturat magnolia-n grădină,
Împrăștii spre zenit al ei parfum.
Pe când voiam să-ți dăruiesc o floare,
să-ți prind în păr gingașe armonii,
Tu te mândreai cu faimă-ți și grandoare,
Nu mai veni... că n-ai de ce să vii!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul regăsirii
Cu ochi diverși azi mă privesc
Și-mi fac regală danie,
Aproape că nu-mi amintesc
Ultima spovedanie.
În vechea oglindă-ntâlnesc
Alta, EU în agonie,
Aproape că nu-mi amintesc
Ultima spovedanie.
O lume nouă construiesc,
Schimb norii cu grijanie,
Cu-n nou albastru mă hrănesc,
Mă-mbrac în prihănie...
Cu ochi diverși azi mă privesc...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste...
De ne-am naște mereu din adânc de mormânt,
Fericiți să ne-ntoarcem amândoi pe pământ,
Să te naști iar femeie, să mă nasc iar bărbat,
Să-mi fii iar nebună să-ți fiu iarăși păcat...
Și să fug după tine și să râzi cum râdeai
Să-ți prind aripi, și-n vise tu să fii Lorelei
Să nu poți făr de mine, să-ți fiu unicul gând...
Iubindu-ne veșnic pe pământ renăscând.
Corneliu Subotnicu (23 martie 1996)
Adăugat de Corneliu Subotnicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
Să cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
Să vii să mă iubești!
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nepământeano!
Mă doare inima, mi-ai spus,
cunoști vreun leac ca să îmi treacă
s-alunge dincolo de-apus
să treacă de cărarea-mi seacă?
În care urlă lupii triști
că nu-mi mai ești, că nu exiști!
Mă doare sufletul, mi-ai spus,
să-l oblojești cumva, tu știi
că a căzut, atunci, răpus
sleit de-atâtea mărturii?
Pe care le-am făcut uitate,
crezând, că voi scăpa de toate!
Mă doare viața și mi-e greu,
nu recunosc, deși o știu,
plecarea ta o văd mereu
ca pe-un oracol în pustiu,
în care steaua unui Mag
m-a rânduit, să-mi fie drag...
De brațul tău ce mă primea,
de mâna ce mă mângâia,
de ochii care mă priveau,
de buzele-ți ce mă sorbeau
și părul care îmi ștergea,
vreo lacrimă, când îmi cădea,
de trupul tău îmbietor
oh, Doamne, n-aș putea să mor
până când nu ți-aș săruta
și ochii-ți blânzi și gura ta
și mersul tău de căprioară
și sufletu-ți ca o vioară,
ce cântă-n mine zi și noapte,
aroma-ți de cireșe coapte
și Harul care-ți este dat,
ca să mă cureți de păcat
și bunătatea ta, femeie,
minunea mea, a vieții cheie,
și toată, toată-mi ești icoană
pentru că-mi pari nepământeană,
ți-e numele special ales,
nu-l întâlnesc în lume, des,
ai fost, îmi ești și-mi vei rămâne,
nepământeano... o MINUNE!
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Doream să-ți strig
Doream să-ți cânt
Doream să-ți plâng
Doream să-ți strâng
Doream să-ți mângâi
suflarea
Să-ți sărut
fruntea
Să-ți iubesc
ochii
Viața-mi cântă
Vreau timpul să-l opresc
Vreau spațiul să-l cuceresc
Aș vrea să plâng, să râd, să cânt
Umbră să-ți fiu, suflare să-ți dau
Trup să te-ncălzesc, ochi să te privesc
Și vreau cuvinte. Să mai inventez câteva
poezie de Mihaela Cătană (9 aprilie 2001)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi timpul
Lasă-mi timpul ca să treacă
Nu-mi opri minutele în loc
Seacă mi lacrima din barbă
Lasă. viața să ardă ca un foc
Lasă-mi firul vieți făr de nod
Răsucite noapti si zi pe mosor
Zilele mi asează intr un mod
Toarse desprinse ate de fuior
Adu-mi noapte somnul usor
Legănată de Luna albastruie
Linistită desir ața din mosor
Câte zile Domnul bunul stie
Nu-mi întoarce timpul in loc
Lasă-l ca sa zburde mii de. ani
Nu mă prind deloc cu tine-n joc
Timp haihui treci grăbit prin ani
Universul sufletului este n noi
Amalgam de gânduri nerostite
Vise si gânduri is albinele din roi
Acuzat asa rămâii timpule iubite
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!