Rondelul regăsirii

Cu ochi diverşi azi mă privesc
Şi-mi fac regală danie,
Aproape că nu-mi amintesc
Ultima spovedanie.

În vechea oglindă-ntâlnesc
Alta, EU în agonie,
Aproape că nu-mi amintesc
Ultima spovedanie.

O lume nouă construiesc,
Schimb norii cu grijanie,
Cu-n nou albastru mă hrănesc,
Mă-mbrac în prihănie...

Cu ochi diverşi azi mă privesc...

rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonie de visuri

Într-o zi geroasă,
mult timp de la ultima spovedanie,
în reflexia oglinzii mă privesc,
cu o inimă diversă vorbesc.
În versuri dezvolt acum expilicit
o lume din care alung urâţenia,
apoi să ies salvat şi fericit
în ceruri senine să-mi aşez ceremonia
visurilor pure din care renasc mulţumit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de orb

Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta şi nu voi ştii.

Cerul o să mi-l amintesc,
Precum şi marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Şi firea ta puţin cam agitată.

O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Şi de privirea ta ca un şiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.

Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aş vrea,
De buzele roşu ca focul,
Pe care le purta doar ea.

Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul ştie să descoasă.

La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Şi la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă-n ochi...

Priveşte-mă-n ochi când eşti cu mine,
Priveşte-mă-n ochi, să ştiu de ţi-e bine,
Priveşte-mă-n ochi, că doar o privire,
Priveşte-mă-n ochi, mi-aduce fericire.
Priveşte-mă-n ochi, că şi ochii vorbesc,
Priveşte-mă-n ochi atât cât trăiesc.
Priveşte-mă-n ochi, e tot ce-mi doresc,
Priveşte-mă-n ochi, nu-mi spune "te iubesc".
Priveşte-mă-n ochi, să ştii ce gândesc,
Priveşte-mă-n ochi, să vezi cât te iubesc!
Priveşte-mă-n ochi, oricine ai fi,
Priveşte-mă-n ochi, bărbat sau copil.
Priveşte-mă-n ochi, nu-ţi cer prea mult,
Priveşte-mă-n ochi, să-ţi văd a lor tumult,
Priveşte-mă-n ochi chiar de nu-mi vorbeşti,
Priveşte-mă-n ochi, e deajuns să mă priveşti.
Priveşte-mă-n ochi, să pot să-nţeleg,
Priveşte-mă-n ochi, ce drum să aleg...

poezie de Mariana Simionescu (15 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat neiertat

Mergând la spovedanie,
C-a înjurat de "grijanie",
Popa nu l-a miruit...
- Aprig... l-a afurisit...

epigramă de Constantin Enescu (8 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmele în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul

A fost o zi, nu ştiu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieşit dintr-o gaură de viaţă
Şi te-ai născut cuvânt fără voce.

Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...

În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în aşteptare
Sau mai eşti încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absenţa mea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc visele. Sunt una dintre acele persoane ciudate. Ştiu că sunt trucuri şi lucruri pe care le poţi face, dar nu-mi amintesc visele.

citat din Jayma Mays
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

privesc în jos apa cea lină
privesc spre cer albastru sus
pulsează-n jurul meu lumină
mă simt departe de apus

cu bucurie trăiesc clipa
ce Dumnezeu mi-a dăruit
şi nu-mi permit să fac risipă
neîmplinind ce mi-am dorit

cu certitudinea-n privire
că sunt... exist... şi incă pot...
deschid în cartea vieţii file
alung ideea de robot...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneală peste pleoape

Departe-i dimineaţă, cu abur şi pustiu
Aproape e doar frigul, şi-un cer de cenuşiu
Departe e chemare, e fugă şi dorinţă
Aproape e visare, căldură, neputinţă...

Departe sunt întruna, mai mult decât aproape
Cu ochi întorşi-năuntru, cerneală peste pleoape
Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc
Mă-ating cu mâini febrile, mă simt şi mă trăiesc...

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

spovedanie

Spovedanie: declaraţie privată din proprie iniţiativă, cu răspundere limitată.

definiţie aforistică de David Boia (13 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc

Nu-mi amintesc spasmele morţii
Dintr-o altă viaţă,
Din cursul celor trei mii de rotaţii.
Nici doliul de pe chipuri străine,
Prieteni sau rude cu mine...
Frământări, modelări,
Anotimpuri sau patimi.
Carnea mea s-a-mpărţit
Multor guri... Este preţul plătit
La păcatul din mine.
Sunt o Evă-femeie,
Alunecoasă, şerpuielnică,
Împodobită cu nuri.
Nu-mi amintesc nici de
Întoarcerea mea acasă,
Printre morţii mei vii -
Un atom rătăcit pe poteci viorii.
Văd doar imaginea unei singure morţi -
A celor ştiuţi -
Chipuri înăsprite de teamă
De plâns şi de noapte,
De etern şi de tern,
În căutarea NIRVANEI -
Dulce pământ al făgăduinţei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Iubito, azi îţi cer iertare,
Să mă ascund e în zadar,
Ne-nchipuit de rău îmi pare
Că am greşit... atât de rar.

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

spovedanie

Spovedanie: Adevărul gol-goluţ.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (13 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf (la "Ultima spovedanie")

Dumnezeu, mimând mirarea
Celor scrise, fel de fel
Îţi va accepta iertarea...
Dar... te va chema la El!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog nu-mi cereţi...

Să-ncerc să fiu mai filozof?
Dar cum să-ncep? Cu of!, of!, of!?
Vă rog nu-mi cereţi să îmi schimb
Naturaleţea când mă plimb.

Vă rog nu-mi cereţi să mă-ntrec
Cu-n înţelept chinez sau grec
Căci nu doresc sofisticări
Ci gânduri cu versificări.

Nu pot să fiu ce alţii sunt,
N-am mintea unui om cărunt
Urmez o stea din Univers
Şi nu pot să m-opresc din mers.

Să-ncerc să mă opresc din scris?
M-aş duce, iute, spre abis
Vă rog nu-mi cereţi să cobor
În spaţiul fără vreun izvor.

Desigur, nu mă răzgândesc
Şi cu lăuntru-mi vă privesc
De-mi cereţi întâmplări din Carte
Vă spun de-o viaţă după moarte.

M-aş bucura să ne-ntâlnim
Spre zări stelare să pornim
Nu-mi cereţi gândul să mi-l schimb
C-aş vrea să vă arăt un Nimb.

Să-ncerc să fiu mai "nu ştiu cum"?
Nu vreau încurcături pe drum
Ci merg spre Paradis cântând
Credinţa nu pot să mi-o vând.

Vă rog nu-mi cereţi să renunţ
Am pentru voi un scurt anunţ:
Destinul mi-a fost modelat
De Adevăr, nu de Pilat.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (16 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Aveam un semn de întrebare,
Mai totdeauna fiind trist
Şi, de atâta întristare,
M-am convertit… Epigramist!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

S-a dus la preot să se spovedească
Cu-o faţă chinuită de... băbească
Iar preînaltul, ca să îi intre-n joc
I-a dat aghiazmă şi i-a urat... noroc!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

E Postul Mare şi evit
Ispitele ce-mi ies în cale,
Ţin post, dar fără voie-nghit
"Gogoşile" electorale!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanterna

nu-mi amintesc să fi tras cu praştia-n vrăbii
să fi băut o cană cu vin cu vreo puştoaică
la telejurnal sau mihaela nu aveam cum să mă uit
televizorul era în camera părinţilor iar eu veşnic
citeam cu lanterna aia din tablă cu baterie pătrată
ascunsă sub plapumă cartea pe care
o voi scrie mâine

nu-mi amintesc să fi fost vreodată mai tânăr decât astăzi
deşi cănile nebăute mă latră şi mă scuipă din ochi pe stradă
telejurnalul a devenit totuna cu un fel de mihaela
ştiu asta de la lucrătorii salubrizării urbane
care tot strâng camerele părinţilor aruncate de la ferestre
în televizoare minuscule
din greşeală am călcat pe-o laternă sau pe ecoul luminii

vin vrăbii, din ce în ce mai multe vrăbii, ridiculizându-mă
amărâtule n-ai nici măcar praştie
trec nişte, cum să spun, un fel de mâine (de ce nu are plural?)
prin articulaţiile falangelor
se-ntrec amorţirile să caligrafieze ceva spaţial probabil
o plapumă, albastru ba verde ba nu
înveleşte, înveleşte frigul, eu rămân pe dinafară şi nu mă mir

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!