Bici de chibrit

Prin conserve de azile
Stau bătrâni măi copile
Şi priveşte foarte bine
Căci intr-o zi la tine

Va bate-n geam bătrâneţea
Să-ţi aducă tristeţea
De a fi lăsat aruncat
Intr-un colţ prea întunecat

De toţi-n jale părăsit
De-ţi doreşti un chibrit
Să aprinzi lumânarea
Rugându-te-n-nepăsarea

Celor care le-ai fost soare
Să-ţi faci trepte de ceară
De moartea se înfioară
Auzind rugile de sare

A lacrimilor căzute
De nimeni nevăzute
In conserve de azile
Ocne bătrâneţii, copile

Ale societăti noastre
Ce tu o poţi schimba-n bine
Cu seninul din privire
Aducându-ti aminte de mine

Privindu-mă la ferestră
Ca o floare ofilită-n glastră
De voi mai trăi poate aici
Unde bătrâni sunt sub bici

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conserve de lacrimi

Nevolnicia voastră fără leac
Pune cuie la al tării, catafalc...
Şi de as putea să le scot-nroşite
Să le bat cântând-n palme nemuncite

Să simţiţi mârsavilor lacrimile
Ce ard priviri-n conserve de azile
Ce sunt călcate-n zările străine..
Să vă lăfăiţi-nsângerate hiene

Cu oratoriile de icre negre
Scuipate-n lacrimi cu nesimţire...
In congrese cu Iude şi curtezane
Ajunse pentru prostime icoane

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai roboţi să fim

Dacă am ajuns să plătim
Cu roboţi să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?

Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant..

Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi..

Bătrâneţii în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roţile

Ce macină vieţile..
Legate la carusel
Ţelului vostru tembel
De a ne aurii zale

Predicând libertăţile
Cu televiziunile
Droguri subliminate
In minte impregnate

Că nu suntem fiinţele
De bogătie subjugate
Robotic înlănţuite
Satisfăcând plăcerile

Celor de la butoane
Sub frica a demoane
Purgatorii nucleare
Ce au mare oroare

De adevărurile
Lumii noastre reale
Ce ascund lanţurile
Ce ucid libertătile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai roboţi să fim

Dacă am ajuns să plătim
Cu roboţi să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?

Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant...

Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi...

Bătrâneţii în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roţile

Ce macină vieţile...
Legate la carusel
Ţelului vostru tembel
De a ne aurii zale

Predicând libertăţile
Cu televiziunile
Droguri subliminate
In minte impregnate

Că nu suntem fiinţele
De bogătie subjugate
Robotic înlănţuite
Satisfăcând plăcerile

Celor de la butoane
Sub frica a demoane
Purgatorii nucleare
Ce au mare oroare

De adevărurile
Lumii noastre reale
Ce ascund lanţurile
Ce ucid libertătile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a strigat o floare

Pe un câmp de privire
M-ai strigat, tu, floare!
Să-ţi dau o sărutare.
Şi purtat de fluturii iubirii
Intr-un fir de polen,
Am căzut in macul buzelor
Arzând amândoi intr-un trandafir alb
Sub zarea de curcubeie a fluturilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Şi nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.

Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.

Noaptea rece se lasă
Şi urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.

Şi aşteaptă şi tot aşteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţional

Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Şi să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ţi dau
De unde n-am.
Să-ţi cânt de unde n-aud
Şi să-ţi strâng din suflet
Ce nu poţi...
Aduc.

Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poţi de unde nu vrei
Şi să iubeşti din mine
Ce nu am.
Simt.

Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu eşti
Şi să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.

poezie de Gabriela Chişcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magazinul nostru vă oferă conserve de peşte, conserve de carne şi conserve din părţi.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresiv

Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.

N-am meteor
Şi ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...

De singur... zac,
M-au lăsat toţi;
Ca-necu-n lac
Când ştii să-nnoţi!

Mai am o şansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...

Un colţ de zâmbet,
O esenţă,
Tremuru-ţi, zumzet
D-existenţă.

De mă refac
Să-ţi fiu covor,
Poţi să mă calci
Şi să-ţi fiu zbor.

Umbră să-ţi fiu
Îmi e de-ajuns...
Talpa să-ţi ţiu,
De toc străpuns!...

Doar să mă ai
Să mor de tine
Să-ţi faci alai...
Din mii... de mine!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinapse de vulturi

Trimite vulturi să mă sfâşie...
În mii de bucăţi
Şi să mă arunce
Între bucle şi coapse

În petale de sânge
Să mă plămădeşti
În iubirea ce o doreşti,
Să-ţi fiu adrenalină focoasă
În sinapse

Şi să mă ascunzi
De mine,... de totul,
Intr-o hematie...
Să-ţi fiu răsuflare de iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de sare

Soarele nu răsare...
Luna nu-mi apare
Marea nu este mare
Codrul nu-i răcoare

Inima-mi tresare
Tălpile mi-s goale
Ochii m-au părăsit
Pletele au ruginit

Dorul taie si leagă
Te aruncă bucată
Cu bucată... in zare
In ocne cu mercure

Rana-mi e prăpastie
Săpată din dragoste
Presar un pumn de sare
Azi iar nu-i soare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie cu soare

cui să-i spun că mă doare tristeţea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în faţa mea se-ntinde bătrâneţea
îmi spune că la finiş se şi moare.

la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
şi nu curg lacrimi din a lor privire.

este vară, mă mai bucur de soare
să-ţi spun ce simt acum nu e secret
prietene ţi-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel şi concret?

uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv şi discret.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am ştiut că într-o zi vei fi departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Şi n-am averi să-ţi las ca moştenire,
N-aş vrea să-ţi spun cât am avut de îndurat,
Şi cât mi-aş fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, şi-ai plecat,
Şi tu, şi sora ta v-aţi dus mânaţi de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Şi încă vă aştept plângând singur la poartă.

Şi ştiu că uneori vă mai gândiţi la mine,
Dar viaţa voastră nu-i uşoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puţine,
Aş vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrâneţea,
Dar nu mă plâng şi nu vă chem,
Şi dacă Domnul mi-ar întoarce tinereţea,
Fără regrete şi-ndoială, eu mi-aş dori ca să trăiesc la fel.

Şi dacă nu puteţi veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneţi pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniţi atât rar şi aţi uitat cum e acasă.

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Şi dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsaţi zambilele să moară neudate...

poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin... chiar fără mine

Chiar dacă nu vei mai ţine
In veci vecilor la mine!
O să scriu,.. ce văd eu bine
Pentru că ţin mult la tine..

Aducându-ţi aminte bine,
Te-am ales la-ntâmplare?
Rochie-n viaţă trecătoare
Să mă simt o clipă bine...

Fiindcă de trupuri şi minte
Cu ispite, nu totul ţine..
Minţind inima-n venine
Clipe, azi,.. înflorite

Mâine-n umbre ofilite,
Infingându-ţi nepăsarea..
Ce eu cred că nu e menirea
De a juca ăste acte

De toată lumea jucate
Căci unicul e mai frumos
Precum soarele luminos...
Că-ţi ve aduce aminte!

Nu acum,.. acuş de mine!
Când carnea, piatră devine
Cărată de suflet cu funii
Ce vor tăia ca tăciunii

Privindu-ţi cum păunii
Ce par că acum adoră..
Se transformă-n căpcăunii
Ce vor păzi într-o horă

Zborul ce eu ţi l-am dorit
Fără să-ţi cerşesc ceva
Sau să te şi oblig cumva
Să faci ce nu ţi-ai dorit...

Fiindcă te iubesc şi preţuiesc
Chiar de nu o să mai trăiesc
Ucigându-mă zi de zi..
O să cânt până-n neagra zi.

Respectă-te pentru tine!
Fiindcă te iubesc cu tumult
Decât pe mine mult mai mult
Senin să-ţi fie, şi in lume bine!
Ai grijă iubire de tine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rostuirii

Tu ai plecat să-ţi faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine
C-a prins grădina mărăcine
De când acasă n-ai mai fost.

Mă rog la Domnul şi ţin post,
Dumnezeu să-ţi dea tot bine
C-ai plecat să-ţi faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine.

Să reuşeşti are un cost,
Sacrific totul de la mine
Chiar dacă traiul mi-e anost
Acum când bătrâneţea vine.

Tu ai plecat să-ţi faci un rost!

rondel de Ioan Friciu (22 februarie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect legislativ: pedofilii îşi vor executa pedeapsa în azile de bătrâni...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte sănătatea mentală a românilor din perioada socialistă şi comunistă, a fost o sănătate a terorii, a fost sănătatea unor oameni care nici măcar nu erau foarte sinceri. Astăzi lucrurile nu mai sunt aşa. Însă acum lumea este prea liberă, este dezorientată. De aceea nu mai vede sensul. Deşi caută. Şi caută fie să-şi facă vreo casă mare-mare, fie să plece în străinătate să câştige mai mulţi bani, să aibă o viaţă cât mai bună. Oamenii sunt dezorientaţi. Trebuie să fim conştienţi că nu aici este paradisul, că avem o măsură, că urmează involuţia, vin bolile şi moartea. Trebuie să înţelegem lucrurile astea. Ele se învaţă la ora de religie. Nu sunt un viciu al societăţii, ci reprezintă cursul firesc al vieţii pe care îl ai aşa cum ţi-l pregăteşti. Nimeni nu spune să fii inactiv, Biserica nu propovăduieşte asta. Creştinismul te învaţă să fii muncitor. Să ai o casă, să-ţi faci o grădină dacă poţi, dar să fii şi moderat. Aşa o să-ţi fie bine. Altfel, singur nu-ţi va fi prea uşor. Spre sfârşitul vieţii te aşteaptă căminul, altul care să-ţi dea de mâncare.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De abia se abţinea

Ne mor copiii în haznale
Mor bolnavii în spitale
Mor bătrânii în azile
Mor păduri, animale

Ce mai vrei, Românule
Lagăre, ocne, canale
Sub talpă de haimanale
Comuniste, Străbunule

Ucis mut in închisori
Prin Siberii şi ninsori
Linse de voi "jurnalişti"
Cu sângele de patrioţi...

Treziţi-vă, Românilor
Din saliva Corupţilor
Adusă-n bărci pe mare
Droguri nouă orbitoare

Cu trenuri deraiate
Gropi pentru noi săpăte
Pe la Aiud şi Piteşti
De tu Satan te cruceşti!

Când vezi cât pot îndura
Căci Dumnezeu înjura
Si de abia se abţinea
Să nu-i ucidă cu crucea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte în jurul tău (poezie pentru copii)

Copile! Să nu fii rău
Priveşte în jurul tău:
Ai menirea toată-n faţă
Priveşte, şi-apoi o-nvaţă!

Furnica, cât e de mică,
Are şi ea o mămică,
Şi maimuţa urlătoare
Are un destin sub soare!

Să-ţi iubeşti a ta mămică
Să-ţi iubeşti a ta pisică
Să-ţi iubeşti al tău tătic
Şi să-i dai zilnic pupic.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat şi-o învăţătură

Ca tată eu aş vrea, că viaţa-i dură,
Să-ţi dau acum un sfat şi-o învăţătură,
Însă aşa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculţi, crezând că ştii mai bine.

Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Şi o să vină ani şi luni şi zile
Când valuri de nevoi şi griji te-ncearcă
Şi n-o să poţi din sfat să-ţi faci o barcă.

Iar uneori, când soarele dispare,
Îţi va fugi pământul sub picioare
Şi-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ţi-ai însuşit învăţătura.

Totuşi, îţi spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poţi scăpa de răni şi frică
Şi care din ţărână te ridică.

Şi mi-aş dori să porţi mereu în minte
Aceste vechi şi tainice cuvinte:
Când te-a lovit cumplit nenorocirea
La Dumnezeu să cauţi mântuirea.

Iar dacă vin din nou zile senine
Să te gândeşti în treacăt şi la mine,
Că aş fi vrut, cu drag şi cu căldură,
Să-ţi dau cândva un sfat şi-o învăţătură.

poezie de Octavian Cocoş (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manolescu ia o floare

Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoşti curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuţite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul ţării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ţi atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Şi o să şterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
Condeiul mie katană
Metafora harpie nevăzută
Fereşte-te sau cere-ţi iertare
De nu o să fiu fără îndurare
Fiindcă tai adânc, tare
De am adus moartea la disperare
Aşa că mâine poate
Iei măcar o floare
Şi o duci Eminului
Să-l onorezi
Şi poate nu o să mă vezi
Cum cu versul te îngenunchez

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!