Copilăria

Luminând cu feştila sufletului
prin grotele trecutului
încerc să dibuiesc copilăria...

O văd aici, o văd dincolo,
bobiţă de hidrargir
rostogolindu-se!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun e starea dumnezeiască de spirit a omului; dincolo de el este copilăria, acel etern copil al timpului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implicaţii autumnale

E toamnă şi putem vorbi
De podgorii. Domniţă!
Abia aştept a te sorbi
Bobiţă cu bobiţă.

epigramă de Ion Patriche din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este anotimpul care păstrează mirosul mamei, locul în care eşti primit cu toată afecţiunea sufletului omenesc.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria... Mereu copilăria cu nopţile înduioşate de glasul mamei unde aerul era mai curat decât gândul.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul logic al istoriei este imposibil de oprit; în el stă evenimentul ca un produs autentic al trecutului: eticul evenimentului se cristalizează în retina trecutului ca un adevăr fără restanţe.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin apele azure

Tăişul minţii
a despicat lumini,
una mai puternică decât cealaltă,
împungând norii cenuşii
spre a lăsa razele
să curgă prin mine.
Şi-am strâns sclipiri
din apele văzduhului,
într-un ocean de nemuriri.

Trag din cer diamantele
cele mai de preţ
ale aceste lumi,
udându-mi goliciunea
cu apele învolburate
din grotele azure.
Şi cu-n surâs pierdut
aprind în mine
luminile trecutului.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (26 mai 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobiţă cu bobiţă se umple sacul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aparţin trecutului. Nu aparţin viitorului. Nu aparţin prezentului. Sunt ceea ce este, aici, dincolo de timp, conştiinţa nenăscută.

citat din Mooji
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de galaxia vieţii

Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.

Prin pulbere de artă, între spaţiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viaţa şi visul
Trăirii noastre simple şi eterne.

Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete şi-n gând,
Acoperiţi de mantie divină,
În adâncimea nopţii luminând.

Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-acelaşi soare şi trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieţii, parcă, un alt sens...

Suntem aici doar pentru-a ne cunoaşte
Şi de-a-ndrepta greşala celor mulţi,
Însă egali vom fi în faţa morţii,
Singuri şi trişti, neîmpăcaţi, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zvonuri trec, te dibuiesc

Şi zvonuri trec, te dibuiesc,
trec îndoieli, te-ascund în nori.
Cei trândavi şi cei visători
chiar de-al lor foc se îndoiesc;
ei nu te cred şi şovăiesc,
până nu sângeră şi munţii.

Dar tu-ţi apleci povara frunţii.

Artere-n munţi tu ai putea să tai,
ca semn de-nfricoşat judeţ,
dar pe păgâni tu nici un preţ
nu pui, nu dai.

Tu să te lupţi nu vrei cu viclenii,
nici cu-al luminii dar să te desfeţi,
căci pe creştini, tu, nici un preţ
nu pui, nu ţii.

Pe cei întrebători tu nu pui preţ.
Cu chipul blând când vii,
spre cei împovăraţi priveşti.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo şi aici

secunda-i decupată încă
dincolo se numără-n file desfăcute
prin cartea vieţii ce ne-a fost dată
hârtia-i creponată-n viaţa copacului
când încă ea nu ştie că va fi
o foaie roşie de floare-n vânt
iubire-n timp desfăşurată
cuvinte agăţate pe-o felie
de viaţă-n fericire şi-n joc de litere
pe-o sticlă de plasmă adunate
păcate s-alunge înnebunite
spre un cer plin de lumină albă
aici şi poate... dincolo

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil sexualizat îşi pierde copilăria. Copilăria este prin definiţie o zonă în care copilul poate creşte şi se poate juca... Copilăria este asexuală. Iar familia are nevoie de o zonă nesexualizată. Sexul are loc între părinţi şi nicăieri altundeva în familie. Dacă această regulă cade, cade şi copilăria.

Gabriele Kuby în interviu (noiembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privire şi sărut

Ochii mei, ochii tăi, ale sufletului chei,
irisuri ce strălucesc, când ne spunem TE IUBESC!

Gura ta, gura mea, buze moi, de catifea,
fără vorbe dau de ştire că nu vor decât IUBIRE.

Ochii tăi, ochii mei, ne-amintesc că suntem zei
şi-orice clipă de IUBIRE are gust de Nemurire.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva viu

am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
şi n-am iubit aşa cum iubiţi voi
cel puţin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
şi va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simţi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele convertesc prezentul prin sintaxa lor perfect literară şi farmecul visării dispare înghiţit de noaptea zilei pustii. În cugetul nostru, gândurile se aprind ca nişte făclii, luminând întunericul de dincolo de prezent.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

Ce este dincolo de mine?
Un suflet pustiu.
Ce este dincolo de mine?
O flacără ce arde.
Un strigăt de durere.
Ce este dincolo de mine?
O rază de speranţă...
Cântecul unei reînvieri.
Moartea sufletului orbit de-atâta dragoste.
Ce este dincolo de mine?
Iubirea!

poezie de Alexandra Mihai
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirişte sufletului

Peisaj confuz, linişte închipuită
lângă propriul hotar.
Orele saltă în mângâieri vegetale
luminând drumul deasupra apelor.

Aştept o zi, când mă vei striga, bucurându-te
simţind unduirea inimii tinere.

Culorile se pierd în câmpie. Strigă-le,
nimeni nu le dibuie calea.

Peste miriştea sufletului caut răbdarea
cu dimineţile ce vin dinspre tine.

Vămile sufletului sunt libere,
acceptă în dar, îmbrăţişarea vestalei.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem lumina şi aspectele înalte ale spiritului fiinţei mele şi aspectele întunecate şi grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, aţipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viaţa este rară aici şi sunetele călătoresc pe o mare distanţă. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului şi dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se caţere pe munte nu pur şi simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!