Miriște sufletului
Peisaj confuz, liniște închipuită
lângă propriul hotar.
Orele saltă în mângâieri vegetale
luminând drumul deasupra apelor.
Aștept o zi, când mă vei striga, bucurându-te
simțind unduirea inimii tinere.
Culorile se pierd în câmpie. Strigă-le,
nimeni nu le dibuie calea.
Peste miriștea sufletului caut răbdarea
cu diminețile ce vin dinspre tine.
Vămile sufletului sunt libere,
acceptă în dar, îmbrățișarea vestalei.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.