Lucian: Ştiu şi eu, dom' director? Şi totuşi, lăsaţi-mă pe mine să încerc mai întâi să vorbesc cu ele.
Traian: Treaba ta; însă tare mă tem că nu vei reuşi nimic astfel. E puţin probabil ca domnişoarele să te asculte. În schimb, cu mine altfel ar sta de vorbă; foarte probabil că mie mi-ar da ascultare.
Lucian: Vă cred, dom' director, dar... Nu sunt pârâcios; asta nu se face! Mai ales între prieteni, iar eu le consider totuşi prietene pe acele domnişoare...
Traian: Bine. Fie cum vrei tu, din nou. Se pare că ţii cu tot dinadisul să-i faci pe plac colegei tale şi să ajungi în faţa Comisiei, când, de fapt, ai putea totuşi scăpa... Ce vrei să demonstrezi prin acest comportament autodestructiv?
Lucian: Nimic.
Traian: Ah... Văd că nu reuşesc să te conving că ar fi spre binele tău s-o vizităm acum pe domnişoara consilier sau să-mi spui numele câtorva dintre admiratoarele tale din Institut. Dacă tot nu rezolvăm nimic aşa, stând aici, pe loc, să mergem... Te duc acasă; n-are rost să mai stăm degeaba aici.
Lucian: Dom' director, sper că nu v-aţi supărat pe mine.
Traian: Luci, fii serios!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ce se întâmplă, Luci?
Lucian: Dom' director, ce bine că aţi sosit!
Traian: Măi, vezi cum greşeşti? Tu mă pui să te scap de pază, când de fapt...
Lucian: Lăsaţi, dom' director!
Traian: Cine erau domnişoarele? Dacă le-ai recunoscut, să-mi dai o listă cu numele lor; vom lua măsuri împotriva lor!
Lucian: Nu, dom' director; vă rog, iertaţi-le!
Traian: Dar ar trebui să procedez astfel, pentru ca asemenea scene să nu se mai repete.
Lucian: Când am să le văd, am să le explic eu situaţia; sper să înţeleagă... Nu-i nevoie să le sancţionaţi.
Traian: Bine... Şi acum... Ştii ce-ar trebui să fac acum?! Să-i chem imediat pe body-guarzii aceia, să te supravergheze, chiar dacă mă vor înjura că-i tot sucesc de colo-colo!
Lucian: Nu, dom' director, vă rog eu.
Traian: N-ar trebui să cedez mereu în faţa ta, dar... Fie! Treacă de la mine şi de data asta; ar trebui să-mi mulţumeşti că-ţi îndeplinesc toate voile.
Lucian: Păi, eu vă mulţumesc.
Traian: Mda... Şi colega ta unde-i?
Lucian: Nu ştiu; sper să nu fi plecat fără mine...
Traian: Ai fi vrut să te mai şi aştepte?
Lucian: Poate nu, dar n-a trecut încă sfertul de oră. Iat-o! N-a plecat.
Traian: Bine. Atunci vă las... Ne vedem luni.
Lucian: Luni, dom' director.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum aţi vrea să fiu?
Traian: Aşa cum te ştiu: vesel, simpatic, plin de viaţă!
Lucian: Momentan nu pot fi aşa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu ştiu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar ştiţi ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Ştiu. Dar asta nu schimbă situaţia; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar şi eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă şi înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; şi tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferinţe; soluţia ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunţi, în loc să le înfrunţi!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dacă voi mai pleca în această misiune.
Traian: Nu spune prostii; sigur vei pleca! Nu se va ajunge atât de departe încât... Fără tine, n-ar mai putea fi vorba despre nici un fel de misiune. Dar nu, nici nu vreau să-mi imaginez o asemenea posibilitate. Trebuie să se rezolve cumva situaţia asta; ia spune, acum, dacă tot suntem în oraş, ai fi dispus să mergem împreună până la domnişoara consilier acasă, să stăm puţin de vorbă cu ea şi cu părinţii ei?
Lucian: Poftim?! Nu, dom' director, mai bine nu!
Traian: De ce nu, băiete?
Lucian: Ce rost ar avea?
Traian: Am putea-o convinge să-şi retragă reclamaţia; nu-i timpul pierdut.
Lucian: Nu, lăsaţi... Nu cred că ea şi-ar retrage-o.
Traian: De ce nu crezi? Deci, ai supărat-o totuşi cu ceva?!
Lucian: Nu, dom' director, n-am supărat-o deloc.
Traian: Luci, din cuvintele tale, aşa reiese.
Lucian: Înseamnă că m-am exprimat greşit, deşi s-ar putea s-o fi deranjat faptul că de vreo câteva ori m-a surprins când fetele din Institut s-au năpustit asupra mea; dar nu-i vina mea, nu eu le-am provocat!
Traian: Luci, eu te cred, dar cine ştie ce-şi închipuie domnişoara... Tocmai de aceea, pentru a evita pe viitor asemenea incidente, ar trebui să-mi spui numele acelor domnişoare, să nu te mai deranjeze altă dată. Uite, îţi promit chiar că n-am să fiu deloc aspru cu ele, nu voi lua măsuri severe împotriva lor, iar dacă nu va fi cazul, nu voi lua deloc, nici un fel de măsuri; vreau doar să le conving să te lase în pace.
Lucian: Credeţi că aţi putea reuşi?
Traian: N-ar fi imposibil, dacă ele se vor dovedi înţelegătoare şi cooperante. Te rog, Luci, măcar atât permite-mi să fac pentru tine, dacă la domnişoara acasă nu vrei să mergem, să încercăm să oprim acţiunea pornită împotriva ta; dă-mi o listă, măcar cu câteva dintre ele şi repet, te asigur că voi fi foarte înţelegător cu acele fete, admiratoarele tale, iar tu ştii prea bine că eu nu promit în zadar.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puţin până aici; sigur nu lipseşte nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reuşesc eu să-mi dau seama, nu lipseşte nimic. Avem şi jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi şi acelea.
Lucian: Adică ne consideraţi copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineaţa asta, împreună cu preşedintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă ştiam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puţin 13 ani; nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiţi, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai şti... Voi toţi sunteţi tineri şi e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugeraţi cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeţi că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deşi... N-ar fi exclus să se întâmple şi astfel.
Lucian: Şi astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereştrii vă gândeaţi...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnişoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înţeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu ştiu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puţin; ai condus-o acasă, cu maşina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Şi atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine ştie?! O avea ea motive, deşi eu n-o înţeleg, deloc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci...
Lucian: Dom' director... Ce ţinută! Vă stă bine.
Traian: Crezi? E duminică seara; îmi permit să nu arăt a director. De mâine, lucrurile se schimbă iar... Mă mai bucur de puţinul timp rămas.
Lucian: Cum? Completând la hârţoage?
Traian: Trebuie să mă ocup şi de ele; n-am încotro. Acum însă, că ai venit tu, dă-le încolo... Văd că l-ai adus şi pe prietenul tău înaripat.
Lucian: Da; vă deranjează?
Traian: Deloc. Pe cine sau de ce ar deranja? Nu înţeleg însă de ce tot vrea chei de la mine?!
Lucian: El vrea chei de la oricine. Dar în cazul dumneavoastră, e vorba de cheile maşinii. Rikky, cheile directorului sunt la mine; nu ţi le dau!
Traian: Drăguţ papagal.
Lucian: Rikky? Întotdeauna.
Traian: Hai, Luci! Să mergem!
Lucian: Unde, dom' director?
Traian: Oriunde, numai aici nu; să nu rămânem în acest loc. Ce zici de "Pacifis"?
Lucian: E bine. Haideţi şi-n "Pacifis"...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bună seara, dom' director.
Traian: Iarăşi, Luci?!
Lucian: Poftim?!
Traian: Obrajii tăi, băiete, obrajii... În ultimul timp, mereu îţi sunt roşii. Şi nu din cauza emoţiilor!
Lucian: Aaa... Secretarele dumneavoastră din birou sunt de vină pentru asta. Dar, vă rog, nu le certaţi!
Traian: Nici n-aveam de gând... Ce să mă fac oare cu tine?!
Lucian: De ce m-aţi chemat, dom' director?
Traian: Ia loc! Citeşte!
Lucian: Ce-i aici, dom' director? Declaraţii de amor?
Traian: Citeşte! Şi nu mai tot zâmbi, e vorba despre ceva foarte serios...
Lucian: Ce-i asta, dom' director?
Traian: Citeşte totul cu mare atenţie!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dom' director, repede, cheile de la maşină!
Traian: Poftim?! Ce-ai zis, Luci?
Lucian: Îmi trebuie urgent cheile de la maşina dumneavoastră.
Traian: Mai întâi de toate, bună seara, dragule!
Lucian: Ah, mă scuzaţi... Bună seara, dom' director.
Traian: Aşa... Acum să trecem mai departe.
Lucian: Plecaţi undeva în seara asta, în afara Institutului? Prin oraş sau în altă parte?
Traian: Din câte ştiu eu, nu; şi nu-i nevoie să-mi consult agenda pentru a verifica.
Lucian: Înseamnă că n-aveţi nevoie de maşină acum, urgent.
Traian: Nu, n-am.
Lucian: Atunci mi-o puteţi împrumuta mie?
Traian: Vrei să mergi acasă?
Lucian: Nu, dom' director, nici gând; acasă m-aş fi dus fie cu taxiul, fie pe jos, nu v-aş fi deranjat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Atunci la ce-ţi trebuie maşina mea?
Lucian: Aş vrea s-o conduc acasă pe o domnişoară, una dintre colegele mele.
Traian: Ah, pricep... O domnişoară; cumva cea la care mă gândesc eu?
Lucian: Nu ştiu, dom' director, nu-mi închipui la cine vă gândiţi dumneavoastră.
Traian: Să zicem, la acea domnişoară psihiatru; ştii tu care... Cea despre care-mi spuneai că ai dori sigur să-ţi devină colegă.
Lucian: Exact. Cum v-aţi dat seama?
Traian: Intuiţie, băiete... Înseamnă că domnişoara a reuşit totuşi performanţa de a-ţi deveni colegă?
Lucian: Dacă a reuşit sau nu; sper că n-aveţi nici un amestec aici! Mi-aţi promis că nu veţi face uz de funcţia dumneavoastră pentru a interveni în favoarea domnişoarei.
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe nedrept! Ţi-am promis ceva şi m-am ţinut de cuvânt, cum altfel?! Ai fi putut să-ţi dai singur seama de acest lucru din faptul că nu ştiam dacă domnişoara a reuşit la testări. De altfel, tu i-ai alcătuit subiectele şi tot tu i-ai acordat notele, deci, cum puteam oare interveni fără ştirea ta?
Lucian: Mă scuzaţi, dom' director.
Traian: Da, lasă...
Lucian: Ce căutaţi, dom' director?
Traian: Cheile maşinii, ce crezi? Unde le-oi fi pus? La cât de des folosesc eu maşina asta, ar putea să ruginească pe undeva şi să ajungă la fier vechi, cu tot cu chei...
Lucian: Nici chiar aşa, dom' director; e o maşină bună.
Traian: Vrei s-o impresionezi pe domnişoara?
Lucian: Nu ştiu; poate, dar dacă nu găsiţi cheile, lăsaţi...
Traian: Nu. Hai cu mine până în apartamentul meu, trebuie să fie pe acolo.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Poftim?! Cum adică, nu?!
Lucian: N-are rost, dom' director. Să n-o supărăm...
Traian: Să n-o supărăm, zici?! Tot noi?! Dar ea pe tine? Ce-ţi face oare? Ţi-aduce cumva doar bucurii?
Lucian: Nu chiar, dom' director, dar... Vă rog, să n-o deranjăm; părinţii ei sunt nişte oameni foarte cumsecade.
Traian: Ştiu, Luci; îi cunosc foarte bine pe amândoi, de mult timp încă...
Lucian: Şi atunci, de ce-am merge?
Traian: Nu contează! Haide! Oricum, tot vor afla şi dânşii la un moment dat.
Lucian: Nu, dom' director, lăsaţi! N-are decât să se pornească o anchetă; nu mi-e frică! N-am nimic de ascuns! Ce-ar avea de descoperit atât de grav încât să se ia asemenea măsuri împotriva mea? Comportament necorespunzător?! La ce s-ar putea referi?! Am fost indisciplinat?! Eu n-am idee să fi avut vreodată comportament necorespunzător... Nu! Mai bine plec acasă, acum. Nu vreau să vă mai reţin. Sunteţi destul de ocupat în această perioadă; n-aveţi nevoie şi de problemele mele, de o belea ca mine!
Traian: Nu spune prostii, băiete! De altfel... Să pleci acum acasă? Singur, în starea în care eşti, cu maşina mea?
Lucian: Dom' director, dacă vă e teamă că ar putea păţi ceva maşina dumneavoastră, o las aici, nu merg cu ea; şi vă înapoiez cheile.
Traian: Poftim?! Maşina?! Dă-o încolo! Cine naiba se referea la ea? Eu mă gândeam la tine; nu vreau să păţeşti ceva...
Lucian: Ce-aş putea păţi?!
Traian: Acum; nu se ştie. Şi ca să mă asigur că nimic, am să merg cu tine. Haide!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Alo? Ce-i, Luci?
Lucian: Dom' director, mă scuzaţi că...
Traian: Lasă vrăjeala! Ţi-am spus să mă suni la orice oră din zi sau noapte. Oricând doreşti; sunt la dispoziţia ta!
Lucian: Dar nu mi-aţi spus la ce număr să vă sun.
Traian: Memorează-l pe acesta, iar când mai ai nevoie de mine, la acest număr să mă cauţi. Spune-mi care-i problema acum; dacă ai necazuri, vin imediat!
Lucian: Nu, dom' director, staţi liniştit! Doream doar să vă rog ceva.
Traian: Spune! Te ascult.
Lucian: În legătură cu body-guarzii noştri...
Traian: Luci, oamenii aceia se află acolo în interesul vostru!
Lucian: Ştiu, am înţeles; dar nu s-ar putea să mă scăpaţi de ei, măcar în seara asta? Vă rog; doar o să plec cu maşina dumneavoastră, deci, ce-aş putea păţi? În plus, aş dori s-o conduc pe domnişoara consilier Lia, deci, ar fi bine ca şi cei doi body-guarzi repartizaţi ei să plece singuri în seara asta. Ce ziceţi?
Traian: Să vedem ce pot face... Unde eşti acum?
Lucian: În Institut.
Traian: Ah, n-ai plecat încă?! Mai aşteaptă pe acolo câteva minute, maxim un sfert de oră, până dau nişte telefoane, apoi vei putea pleca liniştit cu domnişoara; nu veţi mai fi însoţiţi în seara asta. Eşti mulţumit?
Lucian: Sigur, dom' director. Vă mulţumesc.
Traian: Mai vorbim mâine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi cu domnişoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susţine că nu, eu nu ştiu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ţi acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puţin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnişoara...
Traian: Ştiu foarte bine de când o cunoşti; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori acelaşi lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Şi chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Şi acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai şi odihneşti, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruţa asta, hai cu mine! Îţi pun la dispoziţie întregul meu apartament; important e ca tu să te simţi cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine şi aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Gata, Luci?
Lucian: Gata, dom' director, v-am adus înapoi maşina; e în parcare. Şi am avut grijă de ea, n-are nici o zgârietură; puteţi verifica.
Traian: Nu-i nevoie să verific nimic; ştii că am încredere în tine.
Lucian: Da, ştiam. Poftiţi cheile.
Traian: Ştii ce?! Mai bine păstrează-le, poate mai ai nevoie de maşină.
Lucian: Dar, dom' director...
Traian: Luci, n-are rost să umbli după mine, să mă cauţi, poate nu mă găseşti, deci păstrează cheile la tine. Poţi lua maşina ori de câte ori doreşti, oricând ai nevoie, fără să-mi mai ceri mie voie; o las pe mâna ta cu cea mai mare încredere. Eu oricum nu prea am nevoie de ea.
Lucian: Şi dacă totuşi va trebui să părăsiţi Institutul?
Traian: Sunt totuşi directorul, nu crezi?! Se va găsi o maşină pentru mine care să mă ducă unde va fi nevoie, apoi să mă aducă înapoi aici.
Lucian: De ce să mergeţi cu alta, dacă o aveţi pe a dumneavoastră?
Traian: Luci, nu mă supăra, te rog! La nevoie, îmi cumpăr alta, pricepi? Aşa că pune bine cheile în buzunar şi vezi să nu le pierzi, deşi n-ar fi cine ştie ce pagubă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: O mai fi deschis la ora asta?
Traian: Dă-mi reţeta! Pentru mine, e deschis oricând. Medic veterinar – Eleonora Stoica... Nu-i mama uneia dintre colegele tale?
Lucian: Ba da, cea blondă, domnişoara biolog.
Traian: O ştiu; drăguţă domnişoară... Primarul tocmai i-a acordat familiei sale nişte aprobări pentru cumpărarea unor terenuri, în afara oraşului; se pare că aceşti oameni au multe animale.
Lucian: Chiar au; de la ei m-am ales cu Rikky.
Traian: Rikky? Cine-i Rikky?
Lucian: Veţi vedea când vom ajunge acasă.
Traian: Tu vei ajunge acasă; nu şi eu.
Lucian: Dom' director, staţi să vă dau şi banii pentru medicamente.
Traian: Luci, nu mă supăra!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Totuşi, nu sunt foarte sigur că ar fi aşa. Adică... Nu-mi dau seama... De ce ar fi tăcut? Toţi? De ce nu mi-ar fi spus? Nici unul? Probabil că ştiau toţi, adică, măcar ei... Mama, blondul, dom' director; şi nici unul nu mi-a zis niciodată nimic în acest sens... Deci, nu pricep! Poate că totuşi, doar ni se pare nouă, Mihai şi-mi fac griji degeaba! Poate că nu-i deloc aşa... Sper că nu-i aşa! La naiba!
Mihai: Eu... Repet, Luci, nu ştiu ce să-ţi spun! Dar... Stai puţin! Ia uită-te la mine!
Lucian: Poftim?!
Mihai: Priveşte-mă cu atenţie, pentru câteva clipe!
Lucian: Bine.
Mihai: Da, acum îmi dau seama... Mi se părea mie mai demult, dar nu făceam legătura sau credeam că doar mi se pare, însă acum e foarte clar! Nu ştiu ce înseamnă asta, dar... E sigur!
Lucian: Ce anume îţi dai seama? Ce-i atât de sigur, Mihai?
Mihai: Luci, semeni mult cu dânsul; nu cu tatăl tău cel blond, ci cu domnul director. Zău aşa, chiar semeni! Mult de tot!
Lucian: Crezi?!
Mihai: Negreşit!
Lucian: Bine, Mihai... Scuze că te-am reţinut! Mă retrag acum.
Mihai: Unde pleci?
Lucian: Nu contează... Aiurea, prin oraş, apoi în navă, desigur. Te las să-ţi vezi de treabă, aici, cu supercomputerul... Pa! Mai vorbim noi.
Mihai: Bine, Luci, cum vrei... Sigur mai vorbim, oricând. Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Porţi uniforma albastră...
Lucian: Da; ni le-a adus dom' profesor în seara asta.
Traian: Te prinde culoarea, afurisitule! Mâine seară, la oficializarea misiunii, de reverul acestei haine pe care o porţi acum vom prinde şase mici buline aurii; sper că ştii ce semnifică ele...
Lucian: Însemnele comandantului?! De ce, dom' director?
Traian: Ce nu-ţi convine?
Lucian: Păi... De ce tocmai eu? Numai pentru că sunt preferatul dumneavoastră? Nu trebuia să faceţi asta!
Traian: Luci, te rog, nu mă acuza pe mine mereu, ori de câte ori ţi se pare ceva suspect!
Lucian: Păi... Nu dumneavoastră aţi intervenit? N-aţi aranjat dumneavoastră astfel?!
Traian: Nu! A fost decizia finală a Comisiei pentru Zboruri Spaţiale a Institutului, decizie pe care eu n-o puteam influenţa cu nimic, dar pe care, fiind directorul, am avut privilegiul de a o afla mai din timp. Am vrut să fiu primul care-ţi va comunica acest lucru, dar constat cu surprindere că mă superi! Şi nu pricep de ce.
Lucian: Mă scuzaţi, dom' director.
Traian: Mda... Ştii că-i inutil să-ţi ceri scuze de la mine, nu-i aşa?! Ştii foarte bine că niciodată nu mă supăr prea rău pe tine, orice ai face sau ai zice? Hai să căutăm odată cheile alea afurisite, comandante! Să n-o lăsăm pe domnişoara să aştepte prea mult.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Încotro, dom' director? Unde mergem?
Traian: La mine, Luci, unde altundeva?
Lucian: De ce? Ce aveţi cu mine atât de urgent, încât nu puteaţi aştepta până la 12.00, când veneam noi acolo?
Traian: Tu ce crezi?
Lucian: Nu ştiu; nu-mi dau seama.
Traian: Îţi dau un indiciu: Cine crezi că te aşteaptă suspinând şi vine zi de zi, rugându-mă cu lacrimi în ochi să o ajut?
Lucian: Mama?! V-aţi ostenit degeaba, dom' director! Nu vreau s-o văd! N-am ce discuta cu ea!
Traian: Luci, stai! Nu fii rău! Mama ta suferă cumplit din cauza ta, pentru că nu te-a văzut de o săptămână.
Lucian: E vina ei. Am avertizat-o doar...
Traian: Uită ce s-a întâmplat atunci şi hai cu mine! Acordă-i încă o şansă; nu se poate s-o refuzi. De altfel, ştiu foarte bine că şi tu suferi din cauza ei. Nu te mai prostii! Nu fii îndărătnic! Lasă ranchiuna în urmă!
Lucian: V-a spus ea cumva că n-ar mai fi împotrivă? Acceptă ideea plecării în misiune?
Traian: Nu; încă este împotrivă, dar nu te va mai cicăli. Nu va mai încerca să te convingă să renunţi la misiune, se va adapta la noua situaţie. Te rog, Luci, hai cu mine; n-o lăsa îndurerată! De ce vrei să prelungeşti această suferinţă? Cât crezi că mai pot suporta s-o văd înlăcrimată, implorându-mă s-o ajut? Astăzi a îngenuncheat în faţa mea, deşi nu era nevoie să procedeze astfel, doar ca să mă convingă să te aduc să vorbeşti cu ea.
Lucian: Mama a îngenuncheat?!
Traian: Da. Închipuie-ţi doar... Spunea că dacă o să vină ea să te caute, o să fugi şi o să te ascunzi, de aceea a apelat la mine.
Lucian: Are dreptate; aşa am procedat în ultimul timp... Am evitat-o intenţionat.
Traian: Şi de ce? De ce oare? Hai! Cred că e cazul să renunţi la acest comportament infantil şi să dai dovadă de mai multă maturitate. Dovedeşte că eşti capabil să-ţi înfrunţi şi să-ţi rezolvi problemele, doar vei fi comandantul misiunii...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: N-aţi plecat încă?
Nistor: Nu, dom' director.
Alex: Am rămas aici, să aşteptăm, poate mai era nevoie de noi.
Traian: Puteţi merge liniştiţi acasă; cei din Comisie au plecat deja. Iar tu, Luci, vei putea dormi fără griji în noaptea asta; am văzut toate declaraţiile depuse astăzi la Comisie; nu există nici una în defavoarea ta, totul te avantajează.
Lucian: Dom' director, parcă nu era permis să le vedeţi.
Traian: Desigur, nu-i permis; decât directorului, uneori...
Lucian: Dar...
Traian: Luci, nu-ţi fie teamă, n-am încălcat nici un regulament al Institutului, n-am făcut nimic nepermis sau ilegal, doar nu sunt tâmpit; nu am acţionat fără ştirea şi acordul celor din Comisie. Clar, da?!
Lucian: Adică, dânşii v-au dat voie să vedeţi declaraţiile?
Traian: Bineînţeles, doar la urma urmei, sunt, totuşi, directorul.
Lucian: Poate, dar... Dânşii ştiau că veţi veni să-mi spuneţi ce-aţi văzut.
Traian: Probabil ştiau, dar tot nu-i nimic grav, pentru că eu nu ţi-am spus cine ce a declarat – asta-i confidenţial – eu am spus doar că nu-i nimic în dezavantajul tău până acum, atâta tot, deci, am păstrat confidenţialitatea declaraţiilor şi n-am încălcat regulamentul. Mie mi se pare destul de corect; vouă nu?!
Nistor: Ba da, dom' director.
Alex: Chiar foarte corect.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Aţi aflat deja cine face parte din Comisia Disciplinară?
Traian: Nu pe toţi, dar i-am aflat. Şi ţine-te bine, preşedintele Comisiei este o veche cunoştinţă de-a ta. Se numeşte Doru Dragoste.
Lucian: Cum?! Ah, dacă-i vorba despre dânsul, e clar: Sunt deja mort şi îngropat; caz clasat, fără drept de recurs... Sunt condamnat!
Traian: De ce crezi că ar fi astfel?
Lucian: Păi, e vorba despre fostul meu profesor de istorie. Şi câte a îndurat dânsul din cauza mea, a lui Alex şi a lui Nis; cine ştie mai bine decât mine?! Acum are ocazia să se răzbune...
Traian: Deh, eu v-am spus mereu să fiţi cuminţi, dar voi trei nu binevoiaţi să-mi daţi niciodată ascultare.
Lucian: Din cauză că totuşi, mereu eraţi de partea noastră.
Traian: Ah, acum tot eu sunt vinovat... Mersi, eşti tare drăguţ!
Lucian: Dom' director, n-am vrut să spun că ar fi fost vina dumneavoastră. Nu v-am acuzat.
Traian: Lasă, nu contează. Să ştii totuşi că domnul Dragoste te aprecia mereu, în ciuda nebuniilor tale copilăreşti. Şi nu cred că ar avea în gând posibilitatea răzbunării acum. Deci, nu eşti deloc condamnat, nici mort, nici îngropat.
Lucian: Sper să aveţi dreptate. De altfel, se va vedea mâine.
Traian: Nu, mâine nu te vei confrunta cu fostul tău profesor de istorie; acesta se va prezenta doar în ultima zi, la pronunţarea deciziei finale a Comisiei, pe care dânsul o va expune. Bineînţeles, între timp, va fi bine pus în temă în legătură cu cazul tău.
Lucian: Nu cred că ar fi nevoie; mai repede i-ar pune dânsul în temă pe ceilalţi membrii ai Comisiei, în legătură cu cazul meu.
Traian: Nu, Luci, dânsul nu ştie încă nimic despre cele întâmplate recent.
Lucian: Fiind vorba despre mine, nu-i va fi foarte greu să-şi imagineze; cu siguranţă, nimic bun...
Traian: Crezi că ar avea o impresie atât de proastă despre tine?
Lucian: Mai mult ca sigur.
Traian: Oh, nu-mi place deloc scepticismul ăsta de care dai dovadă; nu-ţi este de nici un folos! Ai face mai bine să nu te mai gândeşti astfel. Încearcă să te aduni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Aţi văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitaţie mare.
Mihai: Şi-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu şi Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât şi din magazii; aţi uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeţi! E ceva foarte serios! Ce v-aţi fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu ştim. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greşeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveţi suficient spaţiu de depozitare, prezenţa lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreţi atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte consideraţi voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!