Singur [Alone]

De mic copil, eu n-am putut
Sã fiu ca alþii – n-am vãzut
La fel ca toþi – n-am luat cu mine
Din primãveri, zile senine –
Tristeþi din sursã nu am scos,
Iar inima, fãrã folos,
Am vrut s-o înveselesc puþin –
Însã iubind, am fost meschin –
ªi-apoi, din fragedã pruncie
Am fost atras la nebunie
De lucruri rele, bune, mii,
De tainele ce-s încã vii –
De râuri repezi, de izvor –
De-al muntelui roºcat decor –
De soarele ce-mi dã tãrie
În toamna blândã ºi-aurie,
De fulgere în cer pierdute
Ce peste mine zboarã iute –
De tunete ºi de furtunã,
De norul gri, când vremea-i bunã
(Care când cerul strãlucea,
Un demon rãu mi se pãrea).

poezie celebrã de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoº
Adãugat de anonim
Voteazã! | Copiazã!