Simfonie în bucătărie

La difuzorul din bucătărie,
A mai murit o biată simfonie,
Ce a trecut discret în nefiinţă,
După o lungă şi grea suferinţă!

Nu erau pe aproape urechi culte,
Şi nu avea cine să o asculte...
De unde ropote de aplauze?
Şi cine să tuşească în pauze?

Căci singuratica ascultătoare,
În capot şi cu papuci în picioare,
Era totalmente preocupată,
Cu iahnia de fasole uscată,

Iar acordurile maiestuoase,
S-au volatilizat, neputincioase,
În aerul vâscos, suprasaturat,
Cu miros intens de ciolan afumat.

În acest decor, nu tocmai potrivit,
Opusul a coborât şi a suit,
La piano, la forte şi cu putere,
Din fortissimo, s-a stins în tăcere

Şi, în timp ce, cea de pe urmă notă,
Era iute absorbită de hotă,
Din difuzor a năvălit, sprinţară,
Un crâmpei de muzică populară...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu erau semne

Mergând, am aflat
Unde mă duc.

Urând intens, cum să iubesc.
Iubind, ce şi pe cine să iubesc.

Întristându-mă, cum să râd din toată inima.

Din slăbiciuni, cum să capăt putere.
Din neadevăr, adevărul.

Din ipocrizie, am aflat ce este sinceritatea.

Acum aproape că ştiu cine sunt.
Aproape am curajul să fiu acel om.

Încă un pas
Şi voi fi în locul de unde am plecat.

poezie de Irving Layton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui avar

A trecut în nefiinţă,
Ieri, pe zi, de dimineaţă,
Dup-o lungă "suferinţă",
Ce-a durat întreaga viaţă;
Ieri avarul a murit,
A murit, dar n-a trăit...

hexagramă de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (30 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu ştiu. Uite fulgi de cenuşă...
Au burat toţi..."
- "Unde, unde?"
- "Nu ştiu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 Decembrie, politicienii îi servesc pe cetăţeni cu fasole cu ciolan

Ca în fiecare an,
Servim fasole cu ciolan.
Aşa a fost mereu şi va fi şi la anul,
Noi luăm fasolea şi ei ciolanul.

epigramă de Paul Aelenei din revista "Orizont Cultural XXI"
Adăugat de Paul Aelenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi un codru de pâine cu fasole bătută, fără ciolan afumat te poate face fericit dacă ai creierul relaxat, liniştit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul occidental a năvălit în Est, ca un uragan, sub privirile neputincioase ale vameşilor.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Păulesu, care a trăit ca un mucenic şi a murit ca un sfânt, înfăţişează în chipul cel mai expresiv pe învăţatul român, aşa cum îl fac cele mai bune tradiţii ale ţării noastre. Cine l-ar fi văzut discret, rece, tăcut, nu şi-ar fi dat seama de opera pe care acest om o avea în urma sa. A trebuit ca moartea să dezlege pe prietenii cei mai de aproape, pe ucenicii cei mai credincioşi, pentru ca revelaţia să se producă şi să se cunoască numărul şi însemnătatea descoperirilor lui.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul Tău

Port o raniţă în spate
Plină Doamne de păcate
Drumul lung, povara grea
Nu m-ajută nimenea

Birueşte Doamne Sfinte
Cu iubirea de Părinte
Rătăcirea mea din urmă
Ca să nu mă pierd de tumă!

Am gonit după plăcere
După ranguri şi avere
Şi-am adaos suferinţă
Tuturor fără căinţă;

Lasă-mă s-ajung la Cruce
Că altminteri unde duce
Drumul care tot coboară?
Doar în iad. Şi Înfioară!

Am vedere dar sunt orb
Răpitor precum un corb
Căci iubirea de aproape
Mi s-a spulberat pe ape

Dă-mi putere să iubesc
Focul tău dumnezeiesc
Şi să mă feresc de rău
Că port Doamne chipul Tău!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost aşezată pe un scaun, legată şi executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec ştiam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tuşit, a râs,
A tuşit, a râs, e adevărat? Da, aşa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung şi mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata şi mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Ştii, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriţi, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o şcoală nouă,
unde nu ştii pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, şase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu ştiu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există anumite obiceiuri îngrozitoare sau, mai degrabă, defecte pe care le-am semnalat la toate orchestrele. Nu pot să citească indicaţiile de pe partitură şi în felul acesta nesocotesc legile sfinte ale dinamicii şi ale ritmului interior al lucrării. Când văd un crescendo, cântă imediat tare şi grăbesc ritmul; la un diminuendo trec în piano şi încetinesc ritmul. În zadar cauţi gradaţiile, un mezzo-forte, forte, fortissimo sau piano, pianissimo, pianissimo. Cât despre sforzando, pianoforte, scurtarea sau extinderea notelor, ei bine, acestea se întâlnesc şi mai rar. Iar dacă le ceri să cânte ceva ce nu este scris - aşa cum e şi firesc atunci când acompaniezi un cântăreţ de operă - poţi fi sigur că nicio orchestră nu se va ridica la nivelul aşteptărilor.

citat clasic din Gustav Mahler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostului

Zace-aici un fost stăpân
Ce-a trecut în nefiinţă
Dup-o lungă suferinţă...
A poporului român.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sera cu întrebări

cine să rupă spinii la trandafiri?
să nu rănească fluturii în zbor
şi aşa lumea e plină de martiri
şi îngeri gingaşi din faşă mor.

cine să stingă vulcanii de foc?
acoperă oameni cu case cu tot
gem oceanele la sinistru soroc
pământul suspină în dangăt de clopot.

cine să purifice păcatele lumii?
planeta se revoltă aşa cum ştie ea
naţiuni se războiesc precum nebunii
viaţa fiecărui om a devenit grea.

dacă ploaia n-ar avea putere divină
cine ar spăla omenească vină?

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunsesem la ea

Ajunsesem la ea, băteam la poartă,
i-am auzit glasul uşor înăbuşit
şi paşii de dincolo de zidul de piatră –
şi-am început să strig că am venit.

Cine eşti, m-a-ntrebat, şi pe cine cauţi
nu mai ştiu când şi unde am fost fericiţi
surorile mele sunt fetele moarte
la treizeci de ani neîmpliniţi.

Nu-ţi aminteşti de mine, mă rugam,
ţi-am adus anemone şi cartofi copţi
şi-am stat neclintită la capul tău
şapte zile şi şapte nopţi.

Ai murit în braţele mele, vroiam să-i mai spun,
dar nu avea cine mai spune şi nu avea cui
ea-mi deschisese poarta, dar eu tocmai aflasem
că nimeni nu moare în braţele nimănui.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pribege

Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.

Răpusă de boală şi de întristare
Fără mângâiere şi în suferinţă
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-aşternu tăcere peste a ei fiinţă.

N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.

Pierdut se aşează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Şi să îi hrănească trupul plin de dor.

A trecut o zi... sau... cine mai ştie
Zăpadă şi ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama şi-al ei câine ce-a fost credincios.

Mamei... si câinelui ei credincios, Nicuşor...

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bursucăria

să vezi: ies în curte în papuci
ăia cu care în urmă cu două
zile am trecut mureşu la cenad
şi e plină
talpa bătăturii de bursuci –
s-au căţărat şi pe gard (?!)
şi mureşu a ieşit la cenad
şi e plină
biserica din sat de peşte sărat
iar fur
culiţa de aluminiu pluteşte odată
cu mâna ce-nşfacă bursucii
atât de ciudat: chiar
în ziua unui referendum lo
cal care întreabă de ce
ar fi atât de ne
potrivit să vedem cât mai de
aproape aceşti bursuci sub
acvatici în gospodăriile noastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii alfa înseamnă să ai putere, însă puterea nu este în puterea pumnului care loveşte, a banului care cumpără sau a vocii care tună. Adevărata putere este puterea de a face ceea ce alţii nu pot să facă. Adică să ierţi când e cel mai greu, să iubeşti pe cine simte că nu merită iubirea, să încurajezi pe cel care nu mai crede în el şi să faci toate astea discret, fără să ai nevoie de validare şi aplauze.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a stins…

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Şi cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări şi ţări,
Astfel simţirile s-alungă
Şi moare dragostea de ieri.

Şi vecinic altă e simţirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, ştiu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

Se va sfârşi, fără de urmă,
S-a stinge ca şi cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Şi-o biată pulbere rămâi.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu călătoreşte, cine nu citeşte, cine nu ascultă muzică, cine nu caută harul din el însuşi moare câte puţin.

citat celebru din Pablo Neruda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!