Simfonie în bucătărie
La difuzorul din bucătărie,
A mai murit o biată simfonie,
Ce a trecut discret în neființă,
După o lungă și grea suferință!
Nu erau pe aproape urechi culte,
Și nu avea cine să o asculte...
De unde ropote de aplauze?
Și cine să tușească în pauze?
Căci singuratica ascultătoare,
În capot și cu papuci în picioare,
Era totalmente preocupată,
Cu iahnia de fasole uscată,
Iar acordurile maiestuoase,
S-au volatilizat, neputincioase,
În aerul vâscos, suprasaturat,
Cu miros intens de ciolan afumat.
În acest decor, nu tocmai potrivit,
Opusul a coborât și a suit,
La piano, la forte și cu putere,
Din fortissimo, s-a stins în tăcere
Și, în timp ce, cea de pe urmă notă,
Era iute absorbită de hotă,
Din difuzor a năvălit, sprințară,
Un crâmpei de muzică populară...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eugen Ilișiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.