ceaţă pe mare -
ţipătul pescăruşului
de nicăieri

haiku de Sonia Cristina Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ţipăt al pescăruşului

atunci ne-am iubit pentru ultima oară
ştiu că făcusem bagajele
am privit încă o dată în cameră
să văd dacă nu cumva am uitat ceva
după care m-am băgat sub duş -
şi ţipătul pescăruşului s-a auzit
pentru prima oară

tu erai mai tăcut decât de obicei
nu ştiu ce dracu ţi se întâmplase
toată seara ai stat retras pe balcon
ascultând cum se repetă marea,

la un moment dat am venit lângă tine
şi te-am întrebat de ce eşti aşa trist
ai bâiguit ceva despre nişte amintiri -
la început n-am înţeles, vocea ta era acoperită
de zbuciumul valurilor

înainte să plecăm te-am dorit
aproape că-mi venea să te devorez ca o fiară sălbatică
atunci când simte sângele zvâcnind,

şi nu ştiu cum naiba s-a făcut
că ţipătul pescăruşului s-a auzit pentru a doua oară
ca şi cum ar fi venit de undeva
din lăuntrul tău

suna atât de real încât
mi-am pus capul la tine pe piept
ca să-l ascult încă o dată
dar nu s-a auzit decât ceva
aidoma unei mări agitate,

atunci când te-am văzut intrând în valuri
aproape că am ştiut,

aproape am ştiut
că ţipătul pescăruşului
se va auzi pentru a treia oară
şi l-am văzut cum ieşea din tine
înălţându-se spre zenit,

şi-apoi deodată s-a făcut linişte
de parcă inclusiv marea ar fi
amuţit,

cât să aud cu o precizie înspăimântătoare
ceea ce valurile au acoperit
în seara de dinainte de a fi făcut dragoste
pentru ultima oară,

şi-am înţeles în sfârşit de ce îmi spuneai
că
te umpli de amintiri

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e mai mare decât ţipătul care
Sfărâmă lăuntric miezul de Iertare ;
Părelnică pradă în suflet o simt cruce
Drumul spre mine: nicăieri nu mă duce!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, iubirea n-a murit!

Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
şi ţipătul pescăruşului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veşniciei teiului,
şi ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

E ceaţă peste mare
Şi ceaţă peste munţi.
Tot ce regreţi, se pare,
E că nu ştii să cânţi

La sufletu-mi decât,
Aşa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceaţă când apare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt Sonia, autoare de Sonate. Sunt o SoMitate!

citat din Sonia Bander
Adăugat de Ion Dunăreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonia (2)

trece pe lângă tine
(de-abia o simţi)
plăpândă şi inofensivă
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice şi umbre multe
şorţ apretat şi cicatrice
se dă cu talc şi în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi şi ea va ajunge "acolo")
obrajii au consistenţa ambalajului desfăcut
ceva din întunericul chiliei
respiraţia ei miroase a ceară / împrăştie pânze

–! sonia! –

are o păpuşă mare
fără baterie / fără picioare / fără nume
îi coordonează constant gesturile / opţiunile / timpul
o aşază la geam ca pe soldat
pe oliţă / la căpătâiul morţilor
îi prescrie
regulat îi schimbă lenjeria şi mimica

[sonia]
vorbeşte rar / aproape deloc:
mai mult cântă
înăbuşit ca-ntr-un andante până când
îşi pierde respiraţia
poartă pantofi (două numere mai mici) şi
ţine încuiată uşa. speculează.

s. o. n. i. a.
a trecut de mult de vârsta copilăriei
are ursuleţi din pluş şi pisică anorexică
teme multe / tot soiul de examene
profesori lamentabili
dulăpioare cu flacoane şi
reţete
leacuri ieftine-tentante

astăzi

↓sonia↓

s-a supărat

acum

*sonia*

mângâie

un fel de pisică,

nişte ochi se holbează dintr-un pahar

! în realitate →sonia→ este o neîmblânzită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra Văii Prahovei au încremenit valurile unei mări de ceaţă; nu se mai vede nicio aşezare omenească şi am senzaţia că eu şi camaradul meu suntem singurii supravieţuitori ai unui nou potop care a reînnoit pământul şi i-a redat farmecul virginităţii.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Hiroshimei

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă
Nu mai cunoaştem drumul către casă

Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvârliţi-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaştem drumul către casă
şi ceaţa este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(diz)abilităţi

simte constant
că pierde câte ceva
niciodată nu verifică
– aşteaptă –
umplerea golului
prin autosugestie

! sonia!

ştie să se concentreze

uită mereu câte ceva
niciodată nu insistă
să conştientizeze ce anume
se roagă să-şi amintească
în timp util
înainte de miezul nopţii

!! sonia!!

ştie să creadă

ceva nou o face mereu să zăbovească
printre vechituri şarmante
cunoştinţe nebănuite
tot felul de nuanţe semantice
niciodată nu-şi face griji că va rata
şi ultima duminică

!!! sonia!!!

chiar ştie să vi... se... ze...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipătul iubirii adevărate părăsite atât de tare doare, ca şi ţipătul păsării când moare!

Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualic (2)

în general
îşi reprimă zâmbetul
orele / neastâmpărul feminin
fiecare ezitare mai trage un oblon
dar azi este "ziua XL"
se lasă harţi
estrogenii i-au umplut sângele şi
perdelele au început să se umfle
transparenţi şi cuminţi
corbi ies în şir indian spre
suicidul în masă

azi

sonia plânge

pentru prima oară

cu adevărat

se aşază etanş peste
iubitul proaspăt / perfect orizontal şi apatic
mirosind a cerneală vişinie
un fel de hologramă
o ţesătură cu imprimeuri nedefinite şi puls
nu se ridică pănă când nu e convinsă că
cele două celule şi-au făcut de cap

←! sonia

vede

lumea

de sus!→

din punctul de vedere al canapelei
sonia nu este decât o altă realitate
profundă
nimic mai mult
poţi ghici asta
din adâncitura continuă lăsată...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu egalează lumina uliţei mele. N-am plecat de aici niciodată. Nicăieri nu sunt mai al meu ca aici, nicăieri nu sunt mai acasă. Si nicăieri nu sunt mai nicăieri.(...) Resping cu ura toate dictaturile, in afara de dictatura amintirii. Dau timpul inapoi: la Grădiştea sunt mereu tânăr... Si neinchipuit de trist în eternitate...

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

Într-un ungher de noapte
stă treaz eternul meu vis,
şi-n ultimul somn, de moarte,
mă va urmări, poate-n Paradis.
Vis neîmplinit ce mi-ai bântuit viaţa,
şi nu doar nopţile,
nu ţi-ai întors către mine faţa,
nu mi-ai deschis porţile,
te-ai aşezat povârniş
în calea urcuşului,
văl de ceaţă spre luminiş,
furtună destin în zborul pescăruşului.
Acum, ştiu cum să te-alung:
dacă voi închide ochii,
n-o să mai dorm,
cu gândul o să-ţi străpung
travestiul în negre rochii,
chipul hidos şi diform...

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăieri, niciun actor nu a ajuns mare fără un mare regizor.

citat din Emilia Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă "a fi om e lucru mare", atunci "a fi" cu adevărat mare nu poate însemna altceva decât a fi "rob al lui Dumnezeu" pentru că nu există nicăieri vreun alt lucru mai mare!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă albastră, ceaţă gri

Ceaţă-albastră, ceaţă gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucereşti,
În sân codru' să-nveleşti.

Amărât, uitat de soare
Şade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.

Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.

Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceaţă-albastră, ceaţă vie.

Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceaţă-albastră, ceaţă gri,
În cer nu mai zăbovi!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În derivă pe mare

Poeziile mele-au devenit
ţipătul unor pescăruşi.

Sufletu-mi e în derivă
pe o mare liniştită.

Soţiile acestor navigatori
şi-au împletit moartea
în puloverele lor.
Marea mă va absorbi pe nesimţite,
cu neostoita ei lăcomie.

poezie de Jude Kyrie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!