Scara rulantă

una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus şi jos greu să-şi ţină echilibrul
trupurile
ţintuite pe treptele de plumb
cu mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeaşi viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieşire cei din spate îi văd pe cei din faţă
şi urmele încălţărilor
pieptănate de podea se despart în unghi
şi alţii tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene aurite
de păsări care fug de moarte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara rulantă

una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus şi jos
greu să-ţi ţii echilibrul
câte chipuri sunt pe treptele de plumb
câte mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeaşi viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieşire
cei din spate îi văd pe cei din faţă
şi tălpile încălţărilor pieptănate de podea
se despart în triunghi
şi alţii tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene de aur
de păsări care fug de moarte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul dintre ziduri

mă aşez pe prima treaptă a scării
înălţător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieşire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei

deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri fiinţelor misterioase
prinse între ziduri
ele ştiu să asculte pe-ndelete
de la zidire

văd ce-i acolo în umezeală şi în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăţi
ce nu aşteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire

în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
şi totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

"Ce gol mi se arată-n faţă?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aş mai face-un pas
ştiu bine că m-aş prăbuşi în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Aşa gândea un înger trist
şi, disperat, se sfâşie pe sine însuşi,
îşi dezmembră fiinţa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treaptă – o durere,
altă treaptă – altă durere...
Şi tot aşa,
cuprins de o beţie
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simţi nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
şi mirate,
inconştiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există asemenea lucru, o viaţă. Termenul e în sine contradictoriu. Fiecare începe prin a fi mormoloc, şi urcă pe 2 scări paralele, trup şi suflet. Din întâmplare, una din scări - trupul, e continuă, şi fiecăruia îi e dat să-şi atingă marginea: moartea. Cealaltă scară se opreşte pe o anumită treaptă, între 11 şi 15 ani, şi de acolo începe să se învârtească pe loc.

Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

Uşa-o trecere spre viaţă.
Uşa, prima barieră, dis-de-dimineaţă.
Uşa o primeşti, de atâtea ori în faţă.
Uşa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viaţă.
Uşa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieţii poartă,
Regretând această scurtă
Şi zbuciumată soartă, altfel visată.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul din spate

urmele mele încălzesc treptele nopţii
şi cuvintele ei sparg în boboci
lăsând parfumul să capete consistenţa vocalelor

cineva îmi caută urmele şi le ia în stăpânire
le simt lărgindu-se, adâncindu-se,
cuprinzând necuprinsul care le astupă gura

viaţa asta e mereu pe urmele mele
nu mă slăbeşte o clipă din ochi
nici chiar atunci când mă opresc să citesc lista

las în urmă o mare de cuvinte cosite
dacă ar fi crescut s-ar fi copt în mii de combinaţii
răspândind sămânţă bună de semănat

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă e ca pe scara rulantă. Unii urcă, alţii coboară.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

dezamăgire

Dezamăgirea este prima treaptă la scara ce urcă spre neîncredere.

definiţie aforistică de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tulbură asfaltul

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
În dimineaţa asta ce e atât de clară,
Când paşii-ţi lasă urmele să cadă,
Cristalul din lumină se coboară.

Argintul dimineţii încearcă să mă prindă
Şi fără zgomot paşii tăi au fost.
Şi razele de soare dansează pe zăpadă
Şi umbrele din jur îşi caută un rost.

Se tulbură asfaltul sub zăpadă,
Când paşii tăi se şterg în infinit
Şi frunze moarte căzute pe stradă,
Sub plapuma de nea, din nou au putrezit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cruce

se sfarmă lumea
şi pietre se frâng
pe treptele vieţii
mă aşez ca să plâng
n'am nume, n'am fraţi
regretele sunt bete
eu zac
singurul om dintre cei ultimi damnaţi
lângă mine
zac sicriele goale
pe pagina ruptă aştern cuvinte şi plâng
nici stele nu cad
e linişte în jur
eu scriu cu morţii plângând
se sfarmă cuvinte
mi-e dor să plec şi să mor într-un gând
între mine şi cer nu sunt scări
le vândusem într-o noapte de beţie
pe două ţigări
nu am timp de plimbare
o viaţă pierdută şi goală
tăcere, visare, ratare
păşesc pe cărare
printre morţii încă vii
mă despart, mă împart între cele
m-am născut ca să mor
azi trăiesc ca să plâng
şi scara e ruptă şi timpul coboară aiurea
mă aşteaptă ultima poartă
paşii mă dor
şi iar fug
mă aşez lângă cruce
între mine şi ani
adorm iar în ploaie
stropii mă ard şi iar plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la capătul unei fraze

ochi veniţi din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă şi priveşte
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
şi dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul ştiut doar de ele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi copile, ţine minte

Măi copile ţine minte
ale mele dragi cuvinte!
Viaţa care vine, nu e pentru mine.
Viaţa care vine, vine pentru tine.
Dacă nu eşti pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghiţit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viaţă, la nivel înalt,
unde nu faci faţă, printr-un singur salt.
Păşind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuşi ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară şi-l scote din impas!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, cu cât oamenii urcă mai sus pe scara demnităţilor, cu atât coboară mai jos pe scara demnităţii.

aforism de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar felul în care curg, dă, şi astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureşul străbate visător Ardealul, mînîndu-şi tot timpul undele spre apus, Oltul şi le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniştit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conştiinţă. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veşnic în luptă cu lumea şi cu sine însuşi, iar în cele din urmă împăcat cu sine şi cu lumea, treptele pe care el coboară — şi în acelaşi timp urcă — sînt ale unui destin eroic şi fecund.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Hăşmaşul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

Urcând pe scara vieţii
Câteodată greşeşti
Si trei patru scări regresezi.
Dar realizând acest lucru
Şi nerepetându-l
De fapt avansezi
Cu trei patru scări
Faţă de locul unde erai
Pe scara vieţii
Inainte de a greşi..
Căci din greşeli
Invăţăm a fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţile muntelui sunt numai pentru ochi, nu şi pentru mâini! Nu rupe florile, e un păcat faţă de tine, faţă de camarazi, faţă de natura pe care o sluţeşti dezbrăcând-o de podoabele ei.

citat din Ion Protopopescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şef înfumurat

Urcând pe scara ierarhiei
Ai dat în patima mândriei
Şi ai uitat, cred, bunăoară,
Că scara urcă şi coboară.

epigramă de Sin Arion din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează ochiul unghi şi ceasul vertical. Şi nimeni nu-ţi va clătina credinţele, iar trupu-ţi nu va şubrezi.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!