Scara rulantă
una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus și jos greu să-și țină echilibrul
trupurile
țintuite pe treptele de plumb
cu mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeași viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieșire cei din spate îi văd pe cei din față
și urmele încălțărilor
pieptănate de podea se despart în unghi
și alții tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene aurite
de păsări care fug de moarte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.