Tot ce e la fel pentru toţi e aparenţă. Realitatea în care trăim e ireală. Joc cu reguli. În funcţie de ţeluri şi speranţe ne schimbăm doar mustrările. Nu mai putem face altceva. Fără să ştim de ele, au loc acte de eroism. Se scriu mii de cărţi. Guvernele se schimbă fără să ştim adevărul. Arhitecţii ne încurcă minţile. Să pară natural totul. Numai Frumuseţea stă cuminte la locul ei, fără să vâre degetele în ochii privitorului.

citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un savant nu a vazut cu ochiul său electronul, dar toţi îl acceptă ca pe o realitate ştiinţifică, singura care poate explica anumite observaţii experimentale. În mod asemănător, nu putem vedea viaţa, dar ştim că trăim. Fără îndoială, viaţa există şi suntem aici pentru a ne bucura de frumuseţea ei.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem proba tot ce vedem cu ochii. Simţurile ne pot înşela. Important este să ştim.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă putem trăi fără să ştim unde suntem, nu putem muri fără să ştim unde am fost.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Alexandra Haret
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antigravitatie

Cărămizile nu mai sunt deloc cool,
În locul lor respir beton.
Pământul cântă
Dar toţi ascultă
Altceva.
Zilele de iunie sunt inamici
Cu grindină, furtuni
Dar şi furnici
Ce păcat,
Doar tu nu eşti aici!
Cine eşti tu?
Aleasă întrebare...
Nu am o poză,
Nu am nici măcar o iluzie,
Dar te privesc în fiecare seară
Cu-o umbră de regret amară,
Cu degetul fără inel,
Fără speranţe, totul e la fel?
Hai, râzi acum cu mine!
Pe lună totul va fi
Antigravitaţie...
Dacă degetele mele simt paşii tăi,
Păstrează-ţi bricheta!
Eu nu vreau scântei...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea... de ce o căutăm aşa disperaţi fără să vedem că este în tot ce se întâmplă? Nu vedem că lucrurile se schimbă şi fără noi? Noi ne schimbăm fără să facem nimic. Timpul veşnic trece şi schimbă... lumea în care trăim, ne schimbă. Progresul... Nu se întâmplă de la sine! El înseamnă creştere, transformarea continuă în ceva mai bun decât ieri. El are nevoie de provocare, de părăsirea zonei de confort, de un efort susţinut. Deci tu ce vrei, schimbare sau progres?

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe fără bătrâneţe

Ce simplu-i să nu-mbătrânim;
Doar timpul trebuie oprit
Să vindem ce-am agonisit...
Săraci să fim, ad interim.

Să nu mai ştim nimic din şcoli,
Să reînvăţăm limbaj din cărţi,
Să reînviem părinţi ce-s morţi...
Să ignorăm, metehne, boli.

Să ne jucăm precum copii
De-a mama, tata-ntr-un fânar;
Să nici nu ştim de calendar,
Să discutăm vagi inepţii.

Să zburdăm iar pe câmp, pe deal,
Să nu mai ştim d-ora de masă...
Fără de griji, de bani, de casă,
Să schimbăm viaţa-n ireal.

Timizi, s-avem câte-un sărut
Pe-o bancă-n parc, pe după casă,
Să umblăm tunşi, cu pilea rasă...
Să nu dăm la vecini, salut.

Putem să fim iresponsabili;
Să facem case din nisip,
Să umplem străzile în slip...
Să fim oricum, imperturbabili.

Să ne jucăm cu-ai noştrii fii
Râzând de glume infantile;
Dormind pe stratul de zambile
Cu frunze... plătind datorii.

Să ne lungim pe iarba verii
Cu ochii duşi pe bolta nopţii;
Să credem meteorii sorţii,
Să n-avem grija reînvierii.

Suflet s-avem, din nou, de îngeri,
Să ne luăm timp de cărăbuşi.
Regine, regi s-avem intruşi
În vis, real... fără constrângeri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi.

citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

omenire

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi...

definiţie celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai puţin important să ştim unde greşesc ceilalţi, pentru că acolo nu prea putem face multe, e important să ştim unde greşim noi, acolo putem face totul.

citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci vom realiza că doar întorcându-ne la noi, la acea fărâmă din noi înşine vom începe să vedem Cunoaşterea, dar fără ochi, să simţim Adevărul, dar fără simţuri, să ştim Cunoscutul fiindcă am aflat Necunoscutul.

citat din T.S. Eliot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitatea care există

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie ştie din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile şi toată căldura
o culoare şi o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-şi are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e plină de surprize pe care le descoperim în funcţie de evoluţia personală. Putem descoperi numai întâmplări nefavorabile, neplăcute, primejdioase atunci când nu ştim cum să scăpăm de răutăţi, când suntem la începutul evoluţiei şi nu conştientizăm că orice întâmplare cu un aspect aparent negativ este o lecţie sau o resursă benefică evoluţiei personale. Atunci când tot ceea ce ni se întâmplă pare a fi spre binele nostru, deja simţim ca trăim într-o altă realitate în care totul e o surpriză, o binefacere. Şi acum natural poţi să te întrebi, tu cum vezi lucrurile şi întâmplările din viaţa ta? Dar oamenii, ei cum sunt?

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea noastră

Aş vrea să fii mereu aici cu mine,
Nu trece zi să nu mă gândesc la tine.
Vreau să mă topesc în braţele tale,
Să fim doar noi doi printre petale,
Eu să fiu ploaie, tu să fii vânt,
Să-mi alungi picăturile de pe pământ.
Să fiu o floare uitată de lume,
Într-o pustietate bizară, fără nume,
Idealuri, vise, ţeluri devenite realitate,
Să fim doar noi doi în singurătate.
Amintirile nu-şi găsesc locul aici,
Zilele se scurg, secunde mici, mici,
Lumea noastră-i de invidiat,
Închizi ochii şi ajungi imediat.
Ne iubim de cum ne întâlnim,
Doar ştim mereu ce ne dorim...
Dar stai, unde fugi aşa grăbit?
Ai deschis ochii, de ce m-ai rănit?
Am rămas din nou o floare fără viaţă,
Tu crezi că eu am inima de gheaţă?
Vântule... ridică-mi petalele la cer!
Nu vezi că sufăr, plâng, zbier...

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de preget, chiar de ştim priveliştea iubirii

Fără de preget, chiar de ştim priveliştea iubirii,
Şi ţintirimul cel mărunt cu nume care plâng,
Şi groaznicul abis a-toate mut în care alţii
Sfârşesc: fără de preget mergem amândoi
Afară spre copaci bătrâni; fără de preget
Întârziem, loc printre fiori aflând, în faţa cerului.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că există un infinit şi-i ignorăm natura. Cum ştim că este fals ca numerele să fie finite, este deci adevărat că există un infinit în număr. Dar nu ştim ce este: este fals că el ar fi par, e fals că ar fi impar; căci adăugându-i unitatea, el nu-şi schimbă natura; şi totuşi e un număr şi orice număr este par sau impar (e adevărat că acest lucru se referă la orice număr finit). Tot aşa putem spune că există un Dumnezeu fără să ştim ce este.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţii exponenţiale

Firişoare de nisip aduse de valuri pe plajă.
Stoluri de păsări schimbând direcţiile de zbor
Fără niciun incident...
Noi, oamenii, spunem că ştim, dar adevărul e că nu ştim.

Soţia mea jură că asta nu-i nicidecum ceva important.
Asta mă face să cred că ea ştie...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!