Mişcarea #Metoo

azi suntem cam încruntate,
că aşa imaculate,
noi am fost abandonate,
după ce-am fost abuzate,
chiar de Blondu' cel vestit
ce, fireşte, ne-a minţit,
că ne pune-n roluri mari,
dar cotoii ordinari
de la Hollywood, să vezi,
ne-au sedus motani englezi,
poate americani, mai ştii,
ce mai, toţi cineaştii,
ne-au promis marea cu sarea,
ne-am ales cu disperarea
şi onoarea,-autostima,
numai Blondu' cu pricina,
e de vină c-am pierdut:
nu ştim ce e de făcut,
dar în lupta-anticotoi,
vom striga în cor: Şi noi...

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată-ne pe amândoi,
fetişcană şi pisoi,
mult mai tineri şi frumoşi,
ce mai chiar nişte mucoşi,
pe o uliţă de ţară,
neştiind ce e pe-afară,
în Americi şi in lume,
înainte s-avem nume,
glorie, faimă, cazier,
încă nu era boier,
Blondu' nostru cel vestit,
n-avea mutră de bandit,
era paşnic ca un miel,
dar şi eu eram la fel,
o codană fărăr minte,
dar atâta de cuminte
că trăiam ca într-un vis,
mângâind un pis pis pis
pe o uliţă de sat,
eu pe Blondu' l-am lansat
la statut de stea felină,
el nu are nicio vină,
de nu eram eu cu rima,
îmi mărturisesc azi crima,
am tot inventat poveşti,
personaje pisiceşti,
fapte mari şi mai mărunte,
pentru dame mai cărunte,
cu un Blond, erou vestit,
da de unde, v-am minţit,
nu e dracul aşa negru,
dar nici Blondu' nu-i integru,
c-ar avea harem e drept,
dar mă bat cu pumnu-n piept
că nu am exagerat,
că trăieşte în palat,
are bucatari vreo trei,
dar şi câte vrea femei,
pedichiura când îşi face,
cheamă o pisă dibace,
care-l dă şi cu sclipici,
la pise are lipici
şi în selfie se întrece
cu pisane vreo zece
pe un iaht la Marea Neagră,
cinstea lui este întreagă
deşi FBI şi CIA
îl caută cu făclia,
iar mişcarea #MeToo este
după el, altă poveste.
Eu ce fac, doar speculez
când de el vă relatez,
ar fi bine s-o las moale,
Blondu' e prin mahalale
mai stimat ca un nabab,
dar eu am acest nărav,
să le înfloresc un pic,
eu, aici cu Blondu' mic.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o pisică cu mustăţi,
ce visează bunătăţi,
unde s-a mai pomenit,
un motan hoţomănit,
să dea iama ziua mare
prin smântână şi cuibare,
el e Blondu', aţi ghicit,
în afaceri e falit,
Fifi chiar l-a părăsit,
a rugat-o pe Cruela,
să-şi împartă mozzarella
cu un biet golan blondin
şi de Sfântul Valentin,
să-i găsească-o pisicuţă,
delicată şi finuţă,
cu care să iasă-n lume,
pomenindu-i al său nume,
dar Cruela i-a promis
o vacanţă ca de vis,
cu o damă de pisană,
albă, mică, dolofană,
unguroaică transilvană,
vezi Cruela e-o madamă,
cam şireată, roşcovană,
vara lui de bună seamă,
ea pe Blondu' il ajută,
dar fireşte, pe valută
şi aşa el a ajuns
chiar falit, ba ras şi tuns
o intreagă tragedie,
dacă nu, o comedie,
fac de el toţi băşcălie.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii, Doamne, bun!

Români adevăraţi, la noi în ţară
Ne-au pus străinii jugul pe grumaz
Şi ne-am făcut în lume de ocară,
Uitând c-am fost cândva popor viteaz.

Ne-au confiscat ce-am dobândit cu sânge,
Istoria şi trupul ţării mici,
Iar graiul nostru suferă şi plânge,
Când e vorbit de nişte venetici.

Ne-au interzis şi sfinţii-n calendare,
Să fim atei şi să ne pierdem seva,
Căci spiritul ar vrea să ni-l omoare,
Să nu mai ştim de Sfânta Parascheva.

Iar pe alt sfânt, care ne-a fost aproape,
Dimitrie cel Nou din Bucureşti,
Ar vrea-n uitare-adâncă să-l îngroape,
Ca şi pe feţele bisericeşti.

Fii, Doamne, bun şi arată-ţi Tu puterea
Şi fă-ne iar de glorii s-avem parte,
Nu trece toate-acestea cu vederea,
Deşteaptă-ne din somnul greu de moarte!

poezie de Octavian Cocoş (11 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu sunt Blondu' şmecher mare,
cel mai tare din parcare,
la vânat ies pe răcoare,
mi-nprumuţi vreo trei sutare,
de ţigări şi de mâncare,
c-am doar vânt prin buzunare.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mafia PSD-istă (pamflet)

A fost odată un coşmar,
A fost în România,
O mafie de PSD-işti,
Ce ne-a stârnit mânia.

Avea în frunte-un infractor,
Un dublu condamnat,
Un mafiot cum n-a mai fost,
Din Iad parcă scăpat.

Minţeau că sunt socialişti,
Săraci şi democraţi,
Dar erau neocomunişti
Şi putred de bogaţi.

Ne-au divizat şi stpânit,
Cum nu am fost vreodat',
Căci cu TV-ul ne-au minţit
Şi ne-au manipulat.

De va da Dumnezeu cel Sfânt
Să ne trezim cândva,
Ei nici de-ar fi deja-n mormânt,
Nu vor scăpa!

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Ţară

E ziua ta, azi, Ţară! şi-s departe
Şi nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide şi pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.

Nu munţii tăi cu aur şi păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.

Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.

Când piepturile goale ne-au rămas
Şi cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvăţăm.

Şi iată, eşti slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ţi-o pecetluiesc,
Săracă, ţara mea, ţară bogată,
Oare câţi astăzi chiar te mai iubesc?

Oare câţi dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâşie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Şi nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?

E ziua ta, azi, Românie şi-s departe
Şi-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îţi urez să ţi se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.

poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electorale

Toţi ne-au promis când i-am ales
C-or să ne ducă spre progres,
Şi, recunosc, n-a fost un truc,
Că de-atuncea tot ne... duc!

epigramă de Eugen Albu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Şi din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit şi-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Şi ne simţeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu ştiu acum ce pot să fac, sunt trist, posac şi de dor zac
Că te-am pierdut şi-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc şi-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viaţa mea,
Nu vreau să-ţi zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ţi spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranţa ne-ar reda!
Acuma ştiu cum să te-mpac şi toate voile să-ţi fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.

A trăi şi-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat şi-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viaţa ce am trăit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii ăştia

Copiii ăştia ce mai cresc
Cu harul lor ceresc!
Privim la ei când azi, când înapoi,
Şi ne-nfruptăm cu nostalgii;
Ei pleacă, şi rămânem doi,
Să plângem pe fotografii.

Copiii ăştia ne-au îndulcit iubirea
Şi-au prelungit din nou simţirea,
Ne-au îmbunat şi ne-au secat,
Ne-au stors şi ne-au catifelat;
Ce le-am făcut, fu cu temei;
Ce suntem, suntem pentru ei.

Ne mângiie a lor privire
Şi al lor har cu implinire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Election day

Este ziua când speranţa
Prinde rădăcină iară,
Când norodul e instanţa
Iar dreptatea-i şi mai chioară,

Când tot natul, unanim,
Trece printr-o ipostază,
Renunţând la un regim
Că dieta nu lucrează,

Când dintre atâţia răi,
Hoţi, corupţi, la tot imuni,
Căcănari, nu zic, lingăi,
Punem deştu’ p’ăi mai buni,

Este ziua când în sat
După ani de tărăboi,
Pe cei de i-am înjurat
Îi schimbăm cu alţii noi,

Cei care de nas ne-au dus,
Urecheaţi ce ne-au minţit,
Îi dăm jos, şi-i punem sus
Pe cei care ne promit,

Căci în anii din-napoi,
Noi, cuminţi şi gospodari,
Am scăpat de nişte boi
Şi am ales nişte măgari,

Însă pân-aici le-a fost,
De regim ne-am săturat,
Chiar dacă suntem în post,
Azi e ziua de ignat,

Punem pe-alţii, cu onor,
Şi de s-or spurca la bani,
Democratic…. mama lor!
Văd ei peste patru ani!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Basarabie...!

Sămânţa Unirii-n iubire-ncolţită,
Săgeată-nmuiată-n al istoriei val,
Din coardă de arc de Carpaţi zămislită
Rodeşte stăpână pe-al Nistrului mal.

În pântec de mamă comun ne-a fost lutul
Şi frământaţi am fost de-acelaşi aluat,
Samsarii lumii ne-au pus stavilă Prutul,
Ne-au umilit, ne-au separat, ne-au dezbinat.

Înstrăinată, fără de pod şi fără punte,
Plutind în plâns pe-a timpului corabie,
Te-aşteaptă mama să te mângâie pe frunte:
Te vrem acasă...! Nu plânge, Basarabie...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger persecutat

Noi, Dimitrie Stelaru, ne-a fost străină Iubirea
Noi n-am fost mângâiaţi decât de Dispreţ;
Cât mai ai de gând, înger persecutat, cât mai ai
Să-mi ningi în Mai cu Decembre?

Ne-am scris stihurile pe foi de ambalaj,
Pe şerveţele, pe manşete de ziare –
Toţi ne-au respins, aroganţi,
Toţi, toţi...
Cu fiecare încercare ne umileam
Şi plumbul ni se făcea şi mai bont

Trufaşi editori ne-au trântit uşa-n nas
Ordonând paznicilor să tragă zăvorul,
Încadrându-ne după strâmbele lor tipare la
"Grafomani, scribi, aiuriţi! Caracuda simţirii,
O casă de cultură ajungă-le! Exclus editură!"

Cândva – între coperţile unui volum colectiv
Ne vom găsi numele tipărit şi vom muri de fericire,
Dar lumea e dreaptă, Dimitrie Stelaru, e dreaptă!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Dimitrie Stelaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxele şi criza

Aleşii noştri ne-au sedus,
Iar viaţa noastră-i fără miză,
Prea multe taxe ei ne-au pus
Şi-n plus suntem taxaţi de criză.

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din Tabăra Lac Sărat, Brăila (parodie, după G. Coşbuc)

Bunică dragă,
Cartea mea găsească-te în pace.
Pe-aicea-i vremea aşa şi aşa
Şi toată lumea zace

Într-un noroi curat murdar.
De-l vezi te-apucă râsul,
Cum mişună copiii-n el
Şi viermişorii-ntrânsul.

Dar tu mi-ai zis că ţi-ar prii
Să-l pui la-ncheietură,
Ne ţinem însă cât putem
De nas dar şi de gură.

Puţine ştim despre noroi
De-i bun, de ne prieşte.
De-un lucru suntem siguri noi
Miroase de trăzneşte...

În lacu-acesta, zis sărat,
Ne bălăcim ca-n beznă,
Că de-l străbaţi în lung şi-n lat
Nu-ţi trece peste gleznă.

Când e-nnorat ne zbenguim
Prin parc pe vreo potecă,
Iar sear-apoi ne spilcuim
c-avem şi... discotecă.

Ne fâţâim cam "decadent"
Cum spui tu, ca circarii
(E-acesta-un mod eficient
De-a alunga ţânţarii).

Când nici nu s-a întunecat
Vin ăştia, vin şiroaie,
Ne-au înţepat şi ne-au pictat
Tot corpul cu... buboaie.

Nici în căsuţe nu scăpăm
De ei, nici cu sudalme,
Iar noaptea toţi ne scărpinăm
Şi ne tot tragem palme.

Ne-am şi-autogospodărit
Gunoiul după uşi,
Ş-am tot urcat şi am sărit
Din bieţii corcoduşi.

Dar nu de foame devastăm
Sărmanii pomi cuminţi,
Ci setea vrem s-o-astâmpărăm
Că ne ieşim din minţi

Şi-ar fi păcat ca tu să crezi
Că nouă ne-ar fi foame,
Suntem sătui, că n-a fost zi
Să n-avem... macaroane!

Şi cu vaporul ne-am plimbat
Chiar miercuri dimineaţă
Şi pot să jur c-am vizitat
Galaţiul... ca prin ceaţă.

* * *
Şi-acum când plec, atâta ştiu:
Mi-e gata geamantanul.
Şi-aici, să ştii, eu nu mai viu
Exact... până la anul.

Mă ierţi bunico, dar mi-e greu
Când ştiu c-am să mă duc...
Şi-am scris această carte, eu

George(ta) din... Coşbuc
(judeţul Bistriţa Năsăud)

parodie de Sever Purcia, după George Coşbuc
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea naţională

Cum ne-au tot minţit pe faţă
Şi ne-au (s)muls mulţi ani din viaţă,
Toţi "eroii principali"
Sunt, de-a dreptul, criminali.

epigramă de Ica Ungureanu (2010)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am luat puţină înălţime - avioanele ne-au entuziasmat —, am făcut câteva exerciţii de maniabilitate, după care ne-am intors la aerodrom şi, la destul de mică înălţime (sub 500m), am făcut o demonstraţie de zbor în formaţie foarte strânsă şi de acrobaţie în formaţie, după care tot cu formaţia ne-am întors la aterizare, la punct fix pe pista betonată. Efectul a fost total neaşteptat; s-a oprit zborul pentru toţi cei care nu apucaseră să zboare, am fost întorşi la cantonament şi ni s-a comunicat că a doua zi, la ora 6.00 fix, să fim la avioane, căci vom pleca pe aerodromul de luptă, la Pavlograd, de unde vom începe misiunile de război.

Tudor Greceanu în Drumul celor puţini, Grupul 7 vânătoare în flotila Udet (1 martie 1943)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru fani sunt Carmencita,
iar motanilor ispita,
mor cu toţii după mine,
au trecut pe-amfetamine,
vrând să uite cum zâmbesc,
pe sub gene cum privesc,
ce mai! sunt o damă bine,
prima-ntâi între feline,
am şi şcoli de limbi străine,
nicio mâţă nu-i ca mine,
blonzi, roşcaţi, bruneţi şi gri,
chiar motani cu ochi saşii,
vor cu mine o relaţie,
i-am trimis în recreaţie,
cum se pare n-au habar,
că eu sunt de-acum un star,
dacă vreau îmi las breton,
reputaţia mi-e beton,
dar şi faima printre mâţe,
elegante şi finuţe,
pot s-afirm că aşadar,
Blondu' mi-este impresar
şi-mi propune un turneu
în care s-apar şi eu,
două luni din calendar,
undeva prin Malabar,
un' să fie n-am habar,
dar întreaga pisicime,
-n papioane cu buline,
cozi stufoase, ţigaret,
va veni la cabaret,
să mă vadă, live, pe viu,
deocamdată-atâta ştiu.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin voia Sa

Pe noi ne-a cununat chiar Cerul
Pe o alee undeva
Şi ne-a fost cler însuşi Eterul,
Vibrând în jur muzica Sa.

Nuntaşi ne-au fost bătrâni copacii,
Care din frunze ne cântau,
Eram doar tu şi eu... şi macii
Şi toate-n jur aplaudau.

Nici noi n-am înţeles prea bine
Acel moment când Dumnezeu,
Mi te-a adus în dar, pe tine,
Să fii la pieptul meu mereu.

Dar ne-am simţit în 'cele clipe
Altundeva, parcă în Rai,
Purtaţi de îngeri pe aripe,
Acum te am şi tu mă ai.

Pe noi ne-a cununat chiar Cerul,
Prin voia Lui să fim mereu,
N-am înţeles atunci misterul
Dar iată... suntem tu şi eu.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!