* * *

Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul şi nici distanţa nu le vor şterge...
Tu scrii poezii cu tăceri şi şoapte în visele mele, alin al nopţilor reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume şi le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde şi vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de ţărână zvâcnindă se odihneşte în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrăţişez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic şi zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care păşesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de ţărână şi luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul şi-mi înalţ sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...
o muzică cerească...
şi păcatul meu divin, binecuvântat...
Păcatul de-a te atinge cu cântul meu... cu iubirea mea...
şi de-a alerga prin lume, cântându-te...
singurul cântec care-mi dă aripi
şi mă ajută să zbor,
între ţărână şi Cer...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfinţindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezeşte zorii...
surâs sfânt aşezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când îşi varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuş către mine,
chemandu-ma şi infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Şi simt că-mi aşezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă mă lovesc tăios oamenii, mă doare cu tine,
iar durutul e mai rotund...
iar daca aruncă cu pietre peste sufletul meu... mă doare, dar amestecata cu dorul de tine, durerea păleşte...
orice aş face... tu mă compui atât de frumos..
o alcătuire de ţărână şi zbor...
de durere şi surâs...
de la suflet la trup şi de la trup la suflet
Şi nimic nu-mi mai atinge
vreo rană...
Vesmant cald... cuib de suflet fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zilele nu sunt nici pe departe o poezie...
Poezie e ceea ce ascundem din calea clipelor reci şi seci...
ca să nu ne moară sufletul...
Poezie e esenţa încă verde a inimii,
ce-a mai rămas din drumurilor desfrunzite de oameni...
Şoapte pe la colţuri de ziduri reci...
ascunse în spatele tarabelor deşirate de nimicuri...
E cântecul ce răsună sub clar de luna...
după ce ceasurile au bătut în miez de noapte...
Deseori poezia se ascunde de lumina zilei...
pentru ca zorii destramă visul...
la fel cum stinge stelele
împlinitoare de dorinţe vii...
Între apus şi răsărit curge viaţa...
cântec trist, cu versuri calde,
Versuri plânse, vărsate pe claviatura unui suflet...
Cuvinte şoptite scrise tremurând pe piele... şi puse pe muzică...
Poezii scrijelite cu inima pe suflete...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai cules din ţărână...
Şi m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Şi-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
şi ca în faţa unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălţător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânşi ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Şi mirată... să luminez din nou.
Uşor, am început să mă preling printre degetele tale
şi toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine şi tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-eşti caldă şi blândă lumină...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezeşte zorii...
Iubesc norii când îşi varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă şansa la o ultima răsuflare, înainte de asfinţit...
Iubesc ochii tăi copilaroşi care aleargă jucăuş către mine,
chemându-mă şi alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Simt că-mi aşezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Spune-mi, dragul meu... tu simţi gândul meu sub paşii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l striveşti...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea şi...
Îţi dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!

Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe un fir de iarbă îmi voi răsfiră umbra...
ca o dantelă fina de lumina şi poezie,
scaldandu-ma intr-un picur de rouă...
lăsând soarele să m-alinte,
să mă deseneze cu razele ce te-au atins pe tine
inmuindu-se in culorile răsuflării tale de dor...
si-n focul inimii tale...
Sa deseneze cald peste mine iubire, cu culorile sufletului tau...
cu şoapte vii desprinse din tine,
alunecând in mine,
contur de văpaie tremurânda, dându-mi....
Bătăile inimii tale insetate
sa mi le. aseze in palme, mângâiere vie sa le fiu...
Atingerea calda a mainilor tale sa stinga arsita ochilor mei, a fiecărei fărâme din mine...
care te astepta printre oameni şi vise...
si iarba şi ploaie şi flori...
în cantec şi-n aşternuturi reci...
Iar freamătul inimii sa-l stingă cu o adiere fina de vânt, care sa ne. mpleteasca pe-amândoi,
dorurile noastre sa le-aline...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Joaca. te, Soare, cu mine.. şi împleteşte. mi zorii
in pletele. mi înflorate de dor..
Joaca. te, lumina, cu mine..
şi învaţă. ma sa ma strecor după ziduri care ard..
Joaca. te, frunza, cu mine..
şi. n tremurul inimii mele te ascunde..
când mi. e teama
Joaca. te, norule, cu ochii mei..
si hai să plângem amândoi pe margine de tăcere..
Joaca. te, vântule, cuminte cu mine..
şi poarta. ma peste lume..
in braţe care mă aşteaptă..
Joaca. te, ploaie, cu franjurii rochiei mele..
si deşiră. ma pe cărare..
Aşteptându. l...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aspiranţi la... iubire?!

Ca o şcolăriţă cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ţi îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănţică
deşi eu iubesc pe împăraţii Roşu şi Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
şi-am început să-ţi iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor feţe palide care nu înţelegeau nimic...
Am aflat că eşti şi-acum
un adolescent în suflet
şi mi-e teamă să-ţi cânt tot cântecul inimii mele,
ca să nu mă trezesc din visul
în care tu nu-ţi aminteşti de mine...
Aş vrea să te-aştept într-o gară,
de vară, de cu seară,
pe-un peron plin de domnişoare bătrâne
în rochii de tafta prăfuită
şi de domni din altă epocă...
Şi să mă strângi în braţe
cât pentru-o viaţă,
cât pentru-o altă viaţă,
până la nemurire!
Suntem aspiranţi la... iubire?!

poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Joacă-te, Soare, cu mine... şi împleteşte-mi zorii
în pletele-mi înflorate de dor...
Joacă-te, lumină, cu mine...
şi învaţă-mă să mă strecor după ziduri care ard...
Joacă-te, frunză, cu mine...
şi-n tremurul inimii mele te ascunde...
când mi-e teamă
Joacă-te, norule, cu ochii mei...
şi hai să plângem amândoi pe margine de tăcere...
Joacă-te, vântule, cuminte cu mine...
şi poartă-mă peste lume...
în braţe care mă aşteaptă...
Joacăte, ploaie, cu franjurii rochiei mele...
şi deşiră-mă pe cărare...
Aşteptându-l...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea visează...
Şi cu inocenta unui copil
pluteşte...
Pluteşte cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri şi ploi,
visele tale şi visele ei...
ploi de lacrimi şi ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilăreşti şi pustii
pătimaşe şi tăcute
Ploile tale şi ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Şi visează..
zbor şi... ploi de viaţă dătătoare..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobanul: Masa mi-e gata, am muls oile. La uşa colibei mele zăvorul e tras, focul arde în vatră. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am boi, am vaci, am păşunile străbunilor mei şi un taur care-mi fecundează vacile. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu n-am boi, nici vaci. Eu n-am păşuni. Eu n-am nimic. Nu mă tem de nimic. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Ciobanul: Eu am o ciobaniţă supusă şi credincioasă. De ani şi ani de zile ea e muierea mea; sunt fericit să mă joc noaptea cu ea. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!
Buddha: Eu am un suflet supus şi liber. De ani şi ani de zile îl exersez şi-l învăţ să se joace cu mine. Iar tu, tu poţi trimite oricâtă ploaie, cerule!

replici din romanul Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştri în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâşiatul tău suflet, prin întunecime!

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra sărutului

Sunt flacăra sărutului sălbatic,

desprinsă dintr-o lume ireală

în care timpul a rămas ostatic,

iar muzica a devenit carnală.

Mereu arzândă, veselă şi vie,

cu frica doar a jarului mocnit,

dansez, atât cât viaţa va să-mi fie,

preludiul unui drum spre infinit.

Dar şi atunci, în zboru-mi de scânteie,

voi căuta o cale spre o viaţă

în care un sărut să-mi fie cheie

ce va deschide porţi de fortăreaţă.

Voi reaprinde focuri prin uitare

şi am să fiu păcatul de pe buze

ce-l vor şi-l cer în rugi ca o chemare

din jarul încă viu de printre spuze.

Eu, flacăra sărutului, acum,

pe-o muzică ce pâlpâie-n surdină,

îţi caut pe sub vălul de parfum

iubirea, focul meu să întreţină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt cea mai nebună si albă şi vie înşiruire de cuvinte. necuvinte..
cuvinte-revarsare a ultimului atom din inima mea,
colorat cu suflul inimii tale, cu atingerea ta..
cu gândul tău împletit în împletirea care deja suntem.
Cuvinte insiruite, bătăi de inimă care spintecă Cerul şi timpul
şi lumea o cutreiera, cautandu. te..
Mă stii-neştii atât de bine
Încât orice ai afla despre mine
iti pare insiruire de tine...
cuvinte şi sunete care. ti aparţin..
din tine ele vin, prin mine doar curg..
M. ai vazut şi nevăzut de atâtea ori
încât mă imaginezi...
mă îmbraci cald şi duios,
dezbrăcată de mine.. goala.. întreaga in fată. ti sunt..
Mă ştii.. m. ai gustat, gustandu. te..
Îţi port mireasma.. şi gustul...
In fata ta nu sunt imbrăcată decat în suflet...
Şi picături de ploaie...
Şi vise...
Mă scalzi in visele tale,
mă speli de lacrimi şi mă albeşti in vers alb..
Îmi aşezi în palme răsărit şi apus..
şi. apoi le strângem amandoi
între gene...
alegând unul către altul...
apus şi răsărit contopind..
pe podul imaginar din flori..
construit peste aşteptări şi lume..
îmbrăcat în cer şi noi..
Poduri ce se topesc în iubire,
clipe unice că o poveste de seara..
Plină de necunoscut, dar atât de calda..
Şi asta ne e de ajuns
pentru a zbura liber..
Intr. o lume de coduri şi formule exacte....

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre poezie

Când iţi pui în versuri gândul,
Meditând la Cel ce-i Viu,
Tu să-ţi laşi în piept cuvântul,
Ca izvorul care curge,
În pustiu.

Dar cu versurile care,
Nu adapi un suflet gol,
De ce scrii? Şi ce rost are?
Rima ta nu-i salvatoare,
Celui rob.

Pe când Duhul Sfânt, Lumina,
Te inspiră cum să scrii,
Şi când candela ţi-e plină,
Tu în jur imparţi lumină
A divinei poezii!

Şir în şiruri de cuvinte,
Ce se leagă-n armonie,
Sunt ca valurile mării,
Ce se-nalţă înspre ceruri
Într-o sfântă melodie!

Vezi cum îţi inalţă dorul,
Înspre Casa cea de Sus,
Simţi cum zbori spre Creatorul,
Ce-a deschis in mâini izvorul,
Spre Isus!

Şi prin pana cea măiastră,
Nu din geniul luciferic,
Nici din firea pământească,
Tu exprimă Adevărul, luminând
În întuneric.

Chiar de scrii-n cuvinte simple,
Să le-aşterni în mod divin,
Căci nu tu şi nici pe altul,
Ci-L măreşti pe Preaînaltul Binecuvântat
Amin!

poezie de A. Bogdan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales tacerea

Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca gândurilor tale

Sunt singura femeie
care ţi-a furat
gândurile cuminţi
ascunzându-le
între două bătăi de inimă..

Dacă nu ai linişte
singurul vinovat
este focul
care te arde
pe rugul inimii mele...

Te voi stinge
doar
când Cerului
îi va pieri
Luceafărul..

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sânzâiene amestecate cu noapte..
Stele amestecate cu oameni..
Vise împletite. ntre ziduri..
Zbor impletit cu ţărână
Psalmi peste suflete şi lacrimi..
Ruga în soapta, cântare de dor şi iubire...

Cantă. ne, Doamne..
căutarea.. ratacirea şi plânsul..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singura femeie ce şi-a înfipt cuţitul în piept

nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie ce şi-a smuls inima
cu mâinile amândouă
ca un măcelar profesionist
aşteptând să fie plătit
pentru sângele scurs pe tejghea
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie care a avut curaj
să îşi arunce inima în ţărână
apoi să o calce în picioare
nu
nu sunt singura femeie care a crezut
că poate să îşi pună inima la loc
fără să urle
nu
nici pe departe
nu sunt singura femeie
care a înfipt acul în carnea sângerândă
şi a promis că se vindecă
nu
nici pe departe
că doar asta au făcut toate femeile
ce te-au privit
măcar o secundă
până în adâncul durerii tale

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!