* * *
Zilele nu sunt nici pe departe o poezie...
Poezie e ceea ce ascundem din calea clipelor reci și seci...
ca să nu ne moară sufletul...
Poezie e esența încă verde a inimii,
ce-a mai rămas din drumurilor desfrunzite de oameni...
Șoapte pe la colțuri de ziduri reci...
ascunse în spatele tarabelor deșirate de nimicuri...
E cântecul ce răsună sub clar de luna...
după ce ceasurile au bătut în miez de noapte...
Deseori poezia se ascunde de lumina zilei...
pentru ca zorii destramă visul...
la fel cum stinge stelele
împlinitoare de dorințe vii...
Între apus și răsărit curge viața...
cântec trist, cu versuri calde,
Versuri plânse, vărsate pe claviatura unui suflet...
Cuvinte șoptite scrise tremurând pe piele... și puse pe muzică...
Poezii scrijelite cu inima pe suflete...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.