* * *

să trăieşti cu pumnii strânşi
şi când în sfârşit îi deschizi
să vezi că nu era nimic acolo

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma

Să trăieşti cu o fantomă în casă nu-i uşor,

să ştii că e acolo,

strălucind,

ştiind că-i importantă,

că e greu de uitat,

aproape

i m p o s i b i l.

Să încerci să îţi vezi de mica ta rutină,

să alergi

în roata asta experimentală fără să te împotriveşti,

să te bucuri de iubirea

în care ai nimerit

de parcă s-au aliniat toate fructele alea exotice şi colorate

în maşinuţa de tocat bani,

să îţi muţi doar un pic

privirea de la ea,

măcar un pic.

Şi-ntr-o noapte timidă

cu stele licărind pe cer nevrotic,

străzi goale şi oameni strânşi bine sub păturile grele,

când credeai că poţi în sfârşit să respiri bine,

că a plecat în sfârşit,

să vină târâş,

să deschidă toate cusăturile,

să facă ferfeniţă tot procesul de vindecare.

Să trăieşti

cu o fantomă în casă nu-i uşor,

ea vrea să o iei la dans

pe parchetul rece

din când în când,

să o visezi,

să o găseşti prin fotografii,

e tot tributul

de care are nevoie.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-ai aminti că tot ceea ce trăieşti astăzi ai ştiut de înainte de naştere, ai mai fi îngrijorat?

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu pot să merg pana la capatul strazii
pentru ca şi acolo e o lume
care pretinde ca se va sfarsi
la o dată numai de ea stiuta
eu pe cine să cred
pe aici a fost toamna trecuta
şi nu s-a intamplat nimic

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rămas fara timp
nimic nu-mi tulbură
fotografia cu acea ploaie
ar fi ca şi când

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pumnii strânşi

Pumnii strânşi
Sunt ca o armă,
Paşnică,
Dar la nevoie,
Pot tăia
În carne vie,
Pune mâna
Pe secure.
Până vor cânta
Cocoşii,
Să reteze
O pădure:
Cu un vârf de brad,
Cu două.
Şi când ninge,
Şi când plouă.
Să frământe
Aluatul,
Pentru-a coace
Pâine caldă,
Pe sub streaşină
Să treacă
Dacă ochii
Se mai scaldă
Într-o lacrimă
Târzie.
Pumnii strânşi
Sunt o avere,
Pentru Omul
Gospodar.
Două mâini,
Câtă putere,
Ce se vrea
Canalizată,
Să răstoarne
Munţi pornite,
Două mâini,
Două izvoare,
Parcă-s
Din granit
Cioplite,
Monument
Sub cerul liber,
Unde pică
Universul.
Pe sub plopi
Sunt ca Atlanţii,
Pe-a lor umeri
Pică cerul.
Un caval
Alintă versul,
Ca pe-un sân
De fată mare,
Semnul crucii,
Tatăl Nostru
Înainte
De culcare.
Până la urmă,
Două mâini,
Se ascund
În părul moale
După gâtul
Cu mărgele,
Mai timide
N-am văzut,
Seamănă
Cu ale mele.

poezie de Victor Cobzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă dor toate potecile
pe care a umblat cineva
fără să-i pese
că eram şi eu acolo

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi oboseala trebuie dobândită: nimic nu vine de la sine.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezia de azi
e o lacrimă mare
ca o lupă
nu văd nimic
dar se măreşte

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să vezi cum mila îşi frânge mâinile
aşa cum cruzimea ar fi frânt spinările
nu le deosebeşti dacă stai prea aproape

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul
Într-o zi vei locui acolo
Si vei privi nedumerit pământul
Te vei întreba
Oare cum ai putut

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carcera are pereţii
acolo unde-i poţi duce
cu forţa inimii
pe cel de răsărit
scrie te iubesc

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu visa nimic. Era întotdeauna prea obosit ca să poată visa. Dormea cu pumnii strânşi, se trezea pe aceeaşi parte.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de Sever Laurentiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine, în zori

Mâine, în zori, când câmpul se deschide în lumină
Voi fi pe drum. Vezi, ştiu că-ţi este dor de mine foarte
Şi că m-aştepţi. Voi traversa păduri cu miros de răşină,
Voi trece munţii, nu mai pot de tine sta departe.

Voi merge făr-a vedea nimic, cu gândurile mele,
Singur, făr-a auzi nimic în jur şi neştiut de nimeni,
Încovoiat, cu pumnii strânşi, dincolo de toate cele,
Zi sau noapte pentru mine vor fi totuna, fiind asemeni.

Nu voi privi cum amurgul toarnă miere pe pământ
Şi nici cum, în zare, velele plutesc către Harfleur –
Şi, când voi ajunge-acolo, îţi voi pune pe mormânt
Un buchet de călină verde şi flori de cimbrişor.

poezie clasică de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun bărbat nu poate gândi limpede când pumnii lui sunt strânşi.

citat din George Jean Nathan
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e plin oraşul de potcoave
şi caii calca pe asfalt
cu stânjeneala celor care
nu au nimic de încălţat

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

doar viaţă şi moarte
între ele nimic de ciugulit
lumea slabă
ca o pasăre fără plisc
posteşte

gogyohka de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie o carte
ca să poţi ieşi
dintr-o fundătură
a vieţii
funcţionează
la fel ca iertarea
te ajută să închizi
o uşă
apoi scrie câte un poem
ca un fel de bilet de voie
celor pe care ai vrea
să-i mai vezi din când în când
chiar şi visele
au fost cândva poezie
dar a adormit cineva
înainte de a le scrie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai am argumente, sting lumina...

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă, idolii de lut devin noroi.

aforism de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fricile stau ca nişte mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevăraţi
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă şi ele odată
acolo unde stau au bordeie
şi se hrănesc cu morţile noastre antetrăite

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!