Eşti ca un cântec

Înalţă-mă ca pe un ram de măslin
Dansează-mă ca şi cum ar fi ultimul vals
Caută-mă printre clipele tandre ce vin
Cu braţe de păsări, cuprinde-mă în balans.

Răsfoiesc cartea despre noi de o mie de ori
Petrec timpul ca un detaliu nedefinit
Eşti ca o atingere de rouă în zori
Sau, ca un cantec fară de sfârşit.

Destinul tău trăieşte încă-n mine
Vii ca o zbatere de aripă care treci
Văd în ochii tăi atâtea zări senine
Din mintea mea, nu prea mai vrei să pleci.

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals...

Când ochii obosiţi cortina-şi vor lăsa
Şi voi vedea imagini cu ce-am făcut în viaţă,
Pe tine dragul meu aş vrea a te vedea
La primul vals, cum mai ţinut în braţe!

Dar pân-atunci iubite, mai prinde-mă odată
Învârte-mă în vals până ce ameţesc
Eu ţi-am purtat şi port, o dragoste curată
Ca-n primul nostru vals, te vreau şi te doresc!

poezie de Elena Bulancea (11 august 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai să povesteşti şi la crâşmă
despre iubirile tale
mai ales despre cea de pe urmă
ca pe o lăsare la vatră
dintr-un război
în care nu te-ai descurcat prea bine
încercând să treci peste
bariere
acuzaţii
cerşetorii de doi lei
rugăminţi
covorul rămas deja fără franjuri
şi câte şi mai câte

publicul
cei câţiva amici
care fac mişto de tine
tandru
pentru că
mde
eşti cine eşti
deci publicul te va asculta cu oarecare invidie
despre călătorii
despre peştii albaştri
plutind doar în spaţiul tău
închis
descrieri inghinale amănunţite
şi la final te vor bate pe spate zâmbind
când nu vor pricepe
de unde atâta zbatere
şi alergat în picioarele goale
iarna
strigând în parcul pustiu de la unu noaptea
te iubesc

când te vei întoarce acasă
şi mintea ta va reîncepe să toarcă iarăşi şi iarăşi
aceleaşi cuvinte certuri sau furii
vei vrea să pleci din nou

dar la crâşmă se-nchide la zece seara

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals

Te invit la vals, iubito,
Valsul pe care l-am învăţat împreună,
Cândva, pas cu pas, noi doi.
E ultimul vals, dar tu nu ştii,
Este valsul de adio.
Te invit la un bal vienez, la un regal,
Îmbracă-te cu rochia decoltată,
Mulată pe talia ta de vestală,
Cu rochia verde, vaporoasă şi lungă,
Despicată.
Eşti atât de frumoasă!
Lasă coapsa trandafirie să o vadă
Ochii lacomi înceţoşaţi de şampanie.
Îmi iau fracul, chiar şi jobenul,
Îmi iau butonii de aur,
Pe care mi i-ai făcut cadou
Atunci când miroseai a parfum străin.
Îmi voi pune o garoafă galbenă la butonieră,
Din buchetul pe care l-ai primit,
Numai tu ştii de la cine,
Batista regulamentară pe care desigur
Ai cumpărat-o pentru altcineva
Şi te invit la vals, la un ultim vals.
Îmi pun şi mănuşile albe
După ce despăturesc amintirile noastre
Pe care le-ai mototolit demult,
Şi te invit la vals.
Se dansează sublim în doi,
Printre viori...
Te rog să valsăm împreună,
Printre pahare de cristal, globuri de platină,
Portţigarete de fildeş
Şi vechi bomboniere de argint.
Printre blazoane false, rânjete asortate,
Cancan-uri urbane,
Bârfe cotidiene,
Fracuri împrumutate, paiete decolorate,
Cochete dame de companie
Cu care începi să semeni tot mai mult.
Printre domni-bine care-ţi zâmbesc complice,
Pe care
Îi inviţi din priviri în patul tău cu baldachin.
E ultimul vals.
Iartă-mă, dar la miezul nopţii
Voi pleca singur, sprijinit în bastonul
Pe care mi l-ai dăruit cândva,
Ca să nu mă sprijin de felinare
Când ies de la balurile vieneze,
Despre care îmi povesteai odată,
Că sunt făcute doar pentru doi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-ţi dau

În fiecare noapte şi dimineaţă
Cerul îşi deschide ochii mari
Fără să ştii eu îţi dau speranţă
Sunt viaţa ta, de mine nu sari

Treci prin mine fără să gândeşti
Par fără de sfârşit şi nu realizezi
Căci într-un timp tu nu mai eşti
Nu vrei să mă vezi şi mă întristezi

Te îmbrăţişez cu fiecare clipă
Iubire-ţi dau, tu nu mă alunga
Nu face omule din viaţă o risipă
Caci aţa vieţii mereu te va lega

Tu cauţi în mine eterna fericite
Trebuie să lupţi să mă-mbunezi
Dar viaţa are şi clipe de mâhnire
Iubirea, fericirea, să nu le vânezi

Treci prin mine mă simti in vene
Tu foloseste timpul ce a rămas
Timpul este casa noastră o vreme
Eu viaţa să mă iubesti iti dau răgaz

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În braţe gândul când îl strângi.

Tu esti femeie–n plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.

Tu esti femeie–n glasul nopţii
Umbra risipei de veşminte,
Fosnirea mea la pragul porţii
Când tu mă chemi fară cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

Caută-mă... în nopţile cu lună,
Sărut să pun pe-a-tale pleoape,
Pe frunte să pun o cunună,
Din flori de nuferi, de pe ape.

Caută-mă... în visele tale,
Când dormi să uiţi amarul,
Să fiu eu, perina cea moale,
În somn când treci hotarul.

Caută-mă... în lacrimile tale,
Ploaie ce udă aridul pământ,
Să crească flori pe o cărare,
Să vin pe ea... să te alint.

Caută-mă... în vântul ce-adie,
Să-asculţi şoapte de amor,
În zborul florilor de păpădie,
Am să te mângâi cu mult dor.

Caută-mă... în roua florilor,
Şi am să-ţi dau sărutul dimineţii,
Nectarul dulce-a viselor,
Pe-altarul dragostei şi-a vieţii.

Caută-mă în gândurile ascunse,
Iar eu voi şti ce îţi doreşti,
Şi cu dorinţele aprinse,
Te voi găsi... oriunde eşti.

poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Iubire de taină şi moarte,
Ce pot să-ţi mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi.

Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră fraţii călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.

A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac,
O aripă porţi în valiză,
O aripă port în rucsac.

Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Şi martor şi probă eşti tu.

Cum toate se-mpart pe din două
Dă-mi noapte şi ia numai zi,
Dă-mi moartea şi tu ţine viaţa,
Partaj echitabil spre-a fi.

Ia munţii şi lasă-mi prăpăstii,
Ia piscuri şi mie dă-mi văi.
Cu ce să mai văd ce-mi rămâne
Când pierd pentru veci ochii tăi?

Partajul să fie acesta:
Îţi dau tot ce vrei, tot ce vrei,
Dar ultimul lucru din toate
Pe mine te rog să mă iei.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă

caută-mă-n milenii scurse-n liniştite clipe
sapă-n pădurile virgine pline de sevă ce mă strigă
urmăreşte-mă prin goana vântului de stele
sunt chemarea ta de multă vreme

caută-mi sufletul în visările lumii ca să spună
că-mi eşti în spicul pământului de sub clar de lună
tu-mi eşti pâinea sarea şi alinarea clipei mele
de ce treci siguratic călător pe lângă mine

sunt oceanul, vremea, apusul, soarele răsare
caută-mă-n în vânturi, în nori, în curcubee şi-n mare
eu sunt acolo, aici, pretutindeni şi chiar şi-n stele
de mă vrei tu pe mine, caută-mă peste tot în lume

poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la întunecare

Iubeşte-mă
cerecetează-mă cu mângâieri
caută-mă cu sărutări luminoase
nu-ţi mai pune întrebări
sunt un răspuns la îndemâna ta
Iubeşte-mă caută-mă cerecetează-mă
Înalţă-mă pe crucea iubirii absolute
însângerează-mă odată şi du-te

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la întunecare

Iubeşte-mă

Cercetează-mă cu mângâieri

Caută-mă cu sărutări luminoase

Nu-ţi mai pune întrebări
sunt un răspuns
la
îndemâna ta

Iubeşte-mă
caută-mă
cercetează-mă

Înalţă-mă
pe crucea iubirii absolute

Însăgerează-mă odată
şi
du-te

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume, de cuci
unde astăzi tu pleci, te mai duci
nu'i timp de zăbavă şi clipa nu plânge, se scurge
amurgul se frange în sânge
viaţa, un val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe o stâncă gravate
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
esti vis, esti durere
apoi pieri în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se petrec
totul e ireal, totul e în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii de rouă
pe cer, sălbatice păsări se adună
să ţipe, să spună
sub degetele timpului ating noaptea cu ochii
în norul cenuşiu al privirii
căutând surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi să treci

De-ar fi să treci pe lângă mine
Şi vremea s-ar opri în loc...
Aş frânge razele senine,
În dimineţile cu foc!

Şi le-aş sădi la mine-n curte
Ca să răsară, mai aprins,
Un soare ce-n lumină pune
Amurgul stins al unui vis.

Şi astfel noaptea care vine,
O voi preface a fi zi...
De-ar fi să treci pe lângă mine
O clipă ochii mi-ar zâmbi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Încerc mereu să ţin cu timpul pasul
Deşi sunt conştient că este -n van
Am încercat să-l imblânzesc cu ceasul
Dar e-n zadar, căci timpul mi-e duşman.

Dacă te-aştept şi eşti aşa departe
Mă uit la ceas şi ora imi pare an
Şi clipele se scurg încet, deşarte
Sunt trist si timpul parcă mi-e duşman

Şi de eşti lângă mine, întinşi pe spate
Într-un frumos şi verde de grâu lan,
Clipele-s stol de păsări alungate
Si timpu-i vânător şi iaraşi mi-e duşman

Dar cred că în sfârşit va fi dreptate
Am să te-nving necruţător duşman
Prin amintiri şi prin eternitate
Căci timpule eşti numai pământean.

poezie de Daniel Uritu (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ape

era atât de întuneric în mine
încât mă împiedicam de gânduri
mi-am lăsat sufletul în vatră
plecând să dorm între ape
m-am trezit în zori, printre flori
roua se scurgea din inimă în iarbă
ţineam în mâinii flacăra
o aşezam în zori din poartă în poartă
să lumineze calea celor ce vin
se tânguiau constelaţii între gene
eram nelinişte, lacrimă şi sânge
lunecam printre gânduri, tăcerea aceea şi azi mă apasă
căutam bezmetic începutul în lumea asta surdă şi oarbă
apele au uitat apoi să mai curgă
timpul a tăcut în bezna din jur
umbre se frângeau printre şoapte, în noapte
mă învălui în despletiri de ape
în stropii cruzi de rouă
iar vântul printre stele privirea şi-o coboară
păşesc prin veacuri îngheţate, veşnicia să o mângâi
cu buze flămânde
mă întorc din somn să rătăcesc mai departe pe ape
ruga mea a rămas o umbră târzie
încotro curg răzleţe păsări călătoare
sădesc hotar între nimic şi ireal
păşind tot mai departe de prăfuitul ideal
lumina unui început sfârşit înainte de început
având mereu în tâmple vaiet surd
în ochi se aprindeau ruguri de sori
ochii însetaţi de lumină căutau o rază de soare
şi am plecat, aiurea, haihui
mă apropiasem prea mult de porţile timpului
şi am ars tăciune în vânt, a ultimă îmbrăţişare
în zori nufărul a înflorit între ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti un fulg din zarea cea curată,
Eşti o linişte a nopţii minunată,

Eşti un vis al nemuririi ce-l atrag,
Eşti un înger al iubirii, înger drag.

Eşti zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanenţă ce mă cheamă.

Eşti o aripă de soare şi de vânt,
Eşti o lacrimă în floare pe pământ.

Eşti zâmbetul ce cade pe-a mea faţă,
Eşti boabele de rouă în prag de dimineaţă.

Eşti un zâmbet, eşti o aripă de vis,
Eşti un cântec, un dor de necuprins.

Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Eşti un dor ce plânge pentru noi,

Eşti o viaţă-nfloritoare ce-o ador,
Eşti o pasăre ce o răpesc din zbor...

.........

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

zăpada mieilor -
prima balerină
la ultimul vals

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate şi dorinţă

Eşti liberă! De ce nu pleci? Hai, du-te
spre lumi ce le-ai crezut demult pierdute,
dar le-ai dorit şi ai visat la ele,
iar aripile încă nu-ţi sunt grele!

Îndreaptă-ţi zborul către zări senine
c-un cântec ce s-ar auzi mai bine
decât în locul trist în care-o viaţă
simţeai cum bucuria îţi îngheaţă
doar la vederea gratiilor care
îţi îngrădeau şi dreptul la visare.

De ce nu pleci? Rămâi doar pentru mine?
Eu sunt bătrân, sunt altfel, nu-s ca tine,
iar ce cânt eu... e-o biată poezie
cu stări ce par, adesea, utopie.

Eşti liberă să faci... ce vei alege!
Dorinţa ta e, pentru mine, lege.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zări senine

aduni frunzele toamnei
în evantai de amintiri
parfumul suav
împrăştie clipe sublime

eşti fericit că
toamnă după toamnă
ai ani cărunţi
dar zări senine

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţe, de ce treci?

Tinereţe, de ce treci?
De la mine, unde pleci?
Încotro vrei să apuci?
La cine vrei să te duci?
Crezi că vei găsi mai bine
Ca în inimă la mine?
Eu în suflet te-am primit,
Şi acum tu mai părăsit.
Dacă rămâi, eu te-aş ţine
Optzeci de ani şi mai bine.
Te rog nu mă părăsi!
Frumuseţea nu-mi păli!
După cum vezi, te iubesc.
De rămâi, îţi mulţumesc!

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, visul meu frumos

Se naşte-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Şi-n prag e mama, visul meu frumos
Ce mă priveşte duioasă şi tăcută.
O strâng în braţe lipindu-mă de ea
Şi faţa-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleşită de neputinţa sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunţit
Şi trupul firav tot mai împuţinat,
Nu pot să cred, refuz al ei sfârşit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar şi regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică şi de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.
O, măiculiţă, visul meu frumos,
Rămâi în veci sfântă icoana mea,
Mă voi ruga la înger luminos
Să fii mereu sub îndrumarea sa.

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!