Timpul
Încerc mereu să țin cu timpul pasul
Deși sunt conștient că este -n van
Am încercat să-l imblânzesc cu ceasul
Dar e-n zadar, căci timpul mi-e dușman.
Dacă te-aștept și ești așa departe
Mă uit la ceas și ora imi pare an
Și clipele se scurg încet, deșarte
Sunt trist si timpul parcă mi-e dușman
Și de ești lângă mine, întinși pe spate
Într-un frumos și verde de grâu lan,
Clipele-s stol de păsări alungate
Si timpu-i vânător și iarași mi-e dușman
Dar cred că în sfârșit va fi dreptate
Am să te-nving necruțător dușman
Prin amintiri și prin eternitate
Căci timpule ești numai pământean.
poezie de Daniel Uritu (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Uritu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.