Ești ca un cântec
Înalță-mă ca pe un ram de măslin
Dansează-mă ca și cum ar fi ultimul vals
Caută-mă printre clipele tandre ce vin
Cu brațe de păsări, cuprinde-mă în balans.
Răsfoiesc cartea despre noi de o mie de ori
Petrec timpul ca un detaliu nedefinit
Ești ca o atingere de rouă în zori
Sau, ca un cantec fară de sfârșit.
Destinul tău trăiește încă-n mine
Vii ca o zbatere de aripă care treci
Văd în ochii tăi atâtea zări senine
Din mintea mea, nu prea mai vrei să pleci.
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.