
Dintre stele și pământene
De acolo, de unde-ți
sorbești, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ți
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu și Nichita..
Eu am să-ți spun ceva ție
Tuturor din lumea asta,
Să știe zei, astrele să știe!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Și iubită de mine...
Marine!
Dintre stele și pământene
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Toate bătăile...
Îmi ești așa de scumpă
Ca nu ar putea să ajungă
Bătăile tuturor inimilor
Câte a bătut și vor bate
Aici in lumea asta
Si alta...
Si toate altele!
Din toate universurile.
Să-ți cânte... să-ți cânte!
Cât de frumoasă ești...
Draga mea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem
cine știe a iubi
doar cuiul
rămâne infipt
chiar dacă știe
că în sânge de nisip
va ruginii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem
Tu plutești ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iți sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roșie,
Și aștepți să-ți spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ți le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârșită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care știe
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care știe numele tău ciudat, de femeie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia

Comentează! | Votează! | Copiază!

dintre galaxii
de frunze vor rămâne
stele de tămâie
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de mir
Cade frunza sub petală
De cireș și un trandafir,
Adunând lumea năvală
Parcă ar fi un ochii,.. de mir.
Si un vânt fad de Golgotă
Il suflă, răsfirând gloata!
Ca pe o frunză uscată
Ce nu știe, care-i soarta..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind
Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viața în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în brațe gângurind
Să oprești astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Și să mă topești sărutând
Fruntea și talpa de heruvimă
Ce-mi cară și adoră orice patimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om care intuiește frământările unui artist, știe că ești un singuratic, și știe că solitudinea ta este o jertfă aleasă conștient. El știe că numai astfel reușești să ai timp destul, pentru că ai nevoie de el numai pentru tine. Știe că a fi în două lumi deodată este unul dintre cele mai grele lucruri pe lumea asta.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de dună
Mi se pare că scriu
cu slove de permafrost
mult și poate fără rost..
Dar ce pot face, pustiu
când nu sunt lângă tine
pentru a uita de mine.
Mă rătăcesc în poezie
acolo codrul și râul mă știe
povestindu-i a ta feerie.
Și când te-or zări să-ti spună
dorul ce mă alungă si adună
ca un trup de dună
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Voal de dor
Colo în poiana stelelor
Adormită cu trup ghemuit
Pe catifelatele noptilor
O zăresc într-un gângurit..
Chemându-mă fără să știe
Că eu ii trimit heruvimi,
Ce o-nvelesc cu boare de salcâmi
Ondulând zulufii-n feerie..
In noapte sublimă panoplie
Zâmbind la fiecare poezie
Visată și scrisă de mine
Inainte de a o găsi pe piele...
In voalul ador cu praf de stele
Răsfirat de dorurile mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amforă-mi
Amforă muză-mi ești,
Ambrozia trupului îmi
Înăuntrul tău topești...
Versuri răsărindu-mi
Sudoarea versurilor,
Pe filele coapselor
Înfingând adânc condeiul!
Să te-nfloresc precum teiul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Speluncă critică
Revărs în izvor, versul...
Criticul îi știe rostul?
Căutând adânc sertarul
Să ia-n carne argintul!
Fudulindu-și sabia
Ce acum e ca scabia!
De Brutus ar fi gelos,
Eminescu mai zelos!
Când alaiuri fade
De poeții-n șerpi-mi șade.
Lingând saliva scursă
De pe masca-întoarsă!
Spre cine le aruncă
Curve-n a lor speluncă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu știe de ce...
sufletul meu simte depărtarea
ca pe o durere ce
fierbe tăcut
sub poșghița vremii
nu mă încumet să o strig
acolo este locul ei
mă uit în oglindă și
nu văd nimic
degeaba îmi revendic
ceea ce am pierdut
nici umbra
nu se mai agață de mine
și ce trist
trupul mă debarcă
pe deasupra ființei
un alt anotimp
fără amprentă
dar nu-i bai
diferența dintre mine și
celelalte lucruri
e doar
o virgulă pusă între
subiect și predicat...
de fapt
e un simplu gest de intimitate
dăruit vieții
pe care
n-am apucat să o trăiesc
Dumnezeu știe de ce...
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hârtia se uită la mine
și mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viața ta/
nu despre viața mea,
ci despre neputința mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai știe
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de ființe
care ieșeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete
poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dresând vei fi mâncat
Zuck un Stalinist cu fibre de sepie
Mi-a blocat postările-n grupuri
Urmat de un alai de turnători
Dezinformatori vechi în meserie
Specializare a securității
Comuniste, Zuck, Ceaușescu o știe
Sigur o să-ți vină rândul și ție
Căci Facebook dresează idioții
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul știe sau crede că știe ce să facă pentru ca lui și tuturor să le fie mai ales bine să trăiască, atunci ceea ce știe sau crede că știe este credință.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânilor vă cer iertare
Lumea asta vă ucide
Intr-o avară nepăsare
Omu-n locul morții decide
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva

Comentează! | Votează! | Copiază!

nori sușotesc
fulgere ascut tăcut
vers de tunet
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a dat
Îmi căutam cerul meu senin
Și ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Și am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta știe doar ea
Când o privesc senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!