Dintre stele și pământene
De acolo, de unde-ți
sorbești, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ți
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu și Nichita..
Eu am să-ți spun ceva ție
Tuturor din lumea asta,
Să știe zei, astrele să știe!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Și iubită de mine...
Marine!
Dintre stele și pământene
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.