Ce este asta...?
Ne naștem... creștem?
Decădem frustrați
Inconviențelor... recviem copilăriei,
Sinelui difuz adulterat de metronom
Ermetizând cerul de plastilină
Văzut in răsăritul cunoașterii,
Avizi de mâzga adultă
Alunecăm incet adormirii
Simplității și fericirii,
Realizăm amurgiu
Inegala dreptate
Pierdută în joc de minge
Regresăm timpuriu
Confuzi, pierduți
Căutăm starea de șotron
Și scrânciobul tron
Când stăpâneam universuri.
Ciclic dorim intoarcerea
La primul strigăt intrebător
"Ce este asta... mama?"
"Ai să vezi când ai să fii ca tata"
Răspuns care nu i-am găsit răspuns...
E acolo uitat in copilăria mea
Răspunsul răspunsurilor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unde
Se uita pe cer întrebătoare..
"Unde va pleca albastru
când Pământul nu v-a mai fi aici?"
I-am răspuns c-un fluture de șoaptă
la ureche:
"In toate lumile în care ne vom întâlni
tu zarea mi-o colora cu ochii tăi,
si uită-te prin ai mei ce-s ai tăi
e căprui verzui nu albăstrui
cerul meu"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mi-ai răspuns
Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna mă susține."
Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moștenire.
Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieții,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseții.
Mi-ai răspuns și-am înțeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Și la har și la-nviere.
Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nțelepciune
Căci ești Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.
Mi-ai răspuns oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.
Mi-ai răspuns, Îți mulțumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.
Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Și pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.
Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Și apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.
poezie de George Cornici (7 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poem fără răspuns
Am decăzut cu totul...
Am ajuns să votăm ce înseamnă iubirea...
Ea nu are definiție
Nu are motive
Si nu poate fi explicată...
E singura întrebare fără răspuns
Căci găsindu-i un motiv
Ea, numai este iubire....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
abis albastru
de care ne speriem
să nu decădem
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lynn Bracken (în pat, atinge o cicatrice de pe umărul lui Bud): De unde ai căpătat-o?
Bud White: Când aveam doisprezece ani tata a vrut s-o lovească pe mama cu o sticlă. Eu i-am stat în cale.
Lynn Bracken: Ai salvat-o.
Bud White: Nu pentru mult timp.
Lynn Bracken: Îmi pare rău, Bud, nu este treaba...
Bud White: M-a legat de calorifer. L-am privit cum o omora în bătaie pe mama cu un levier. Apoi ne-a lăsat acolo. Trei zile au trecut până ne-a găsit un ofițer rătăcit... Nu l-au găsit niciodată pe tata.
Lynn Bracken: De asta ai devenit polițist? Ca să fii chit?
Bud White: Posibil.
replici din filmul artistic L.A. Confidential
Adăugat de Adelina Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lagunele fericirii
Izvorul-si schimbă muntele
Marea-si ia furtună zborul!
Am uitat ce e răbdarea
Uitând că ea e iubirea
Nu de a căuta ceva nou..
Când ne lovim in stânci,... de greu.
De a ne prăbuși apoi in cascade
In lagunele fericirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo apune soarele în taragot
Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor pași ai mei
Cu zmeură alune și flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea și-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munții Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simțit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieții
Fără a găsi dimineții
Frumusețea sublimă a simplității
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
Să vină să te sărute
Banatule
Cu cerul copilăriei senin
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om a văzut o minge de aur pe cer
Un om a văzut o minge de aur pe cer;
A urcat după ea
Și, într-un final, a atins-o
Era de argilă.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Când omul a ajuns pe pământ
Și a privit din nou,
Iată, acolo era o minge de aur.
Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Era o minge de aur.
Da, în numele cerului, era o minge de aur.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Byron ne-a răspuns
Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!
Și ce oare îngerul, ar face?
Când o ființă, o iubește, tare.
N-ar decade și el... rapace!
Și ar arde, pentru o iubire..
Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton și rece
Unde în rugi viața-i trece...
Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeți... și zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.
Și am așa, eu,... o intrebare!
Îngeri câți au căzut din cer?
Cred că Byron ne-a și răspuns,
Doamne...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a dat
Îmi căutam cerul meu senin
Și ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Și am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta știe doar ea
Când o privesc senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nimic nu are răspuns
Caută clipa dintre
Intrebare și rezultat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turme de stele
Pășeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viața așteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in țipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inșirate
Cu capul aplecat și ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătușate.
Și in arcuș de vânt pe un colț de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar niște turme de stele păstorite de ai noștri zei!
Ne naștem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinați de zei si de prelați!
Și cine știe ce va fii și ce nu...
Aici nu așteptați, invățați mereu să zburați..
Și nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiți inălțați
Prin iarba universului o să cutreierați in comete de rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Încercam și încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea să fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."
Continuând să merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea că ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.
Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.
Vrând să par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci să ajung acolo sus?"
Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat să vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.
Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot să fiu și eu, oare?"
Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.
Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."
S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."
Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.
Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la celelalte întrebări
Ce e nevoia de iubire?
Orbirea ochilor în senin
Încleștarea în palmă a unui abur
Sorbirea din talpă a unui răsărit
Nașterea unui curcbeu din lacrimă
Fuga buzelor în jurul conturului la nesfârsit
Conversația cu grai de stele
Demonii nopții cu aripi de înger
Și as putea continua până...
Pământul s-ar oprii din rotit
Și nu aș răspunde la intrebare...
Fiindcă iubirea e singura
Intrebare fără răspuns!
Și totuși are...
Răspuns la toate celelate întrebari
Ce ne agătă viața în semnele îmtrebării...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecând prea mult timp gândindu-ne la ce am putea fi, decât la ceea ce suntem cu adevărat, indică faptul că fie ne este frică să recunoaștem adevărul despre noi înșine, fie că nu am făcut îndeajuns pentru a fi ceea ce ne dorim. În primul caz, nu realizăm că de ceea ce ne temem, ni s-a întâmplat deja, iar în al doilea, nu realizăm că ceea ce ne dorim, nu întotdeauna ne este și de folos.
Marian Pătrașcu (12 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată prea
Ți-am spus:
Hai să împărțim
Nopțile pe lumină
Și zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriț
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu brațele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărțim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărțim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greșeală:
Niciodată prieteni
Niciodată dușmani...
Ți-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Și-a înserare subită.
Amurgul tău își plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăți,
Ca sunetul și ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...
poezie de Gabriela Chișcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu ai nici un răspuns la rugăciunile tale, doar gândește, cât de frumoasă va fii Frumusețea răspunsurilor întârziate.
Mădălina Luchian (18 martie 2019)
Adăugat de Mădălina Luchian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saună cu noi
Saune de smoale ne așteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat și prea sfințit
Si e gratis totul nu e plătit
Ceea ce aici noi ne și dorim
In partea cealaltă noi și primim
Hai cu toții-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem
Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm
Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!