La mare

Iubito!... am ajuns la mare,
Suntem aproape şi imuni,
Amestecând cu-ndemânare
Melancolii... ca doi nebuni.

Mi te doresc, tulburătoare,
Dinspre amiezile arzând,
Ascunsă... ca o întrebare
Topită-n scoica unui gând

Iubito! plaja este-a noastră,
Arunc şi ultimul... veşmânt,
Pe-această-ntindere albastră
Care nu spune un cuvânt.

Dechide-te şi mă cuprinde,
Mă scaldă-n dor şi-n amăgire,
Tocmeşte-te... şi mi-te vinde,
Apoi...... iubeşte-mă-neştire.

Iubito!... am ajuns şi-i bine,
Aruncă-n valuri.... îndoiala,
Învaţă să rămâi cu mine
Şi marea va spăla, greşeala.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, iubito

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Aşa cum numai tu poţi să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roşie... de maci.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Cu îndrăzneli şi unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfinţeşte,
În dimineţi de rouă şi rubine.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocenţa.. ţi-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Pasional, nebun şi indecent,
Atinge-mă şi mă înnebuneşte
Cu trupul ireal, incandescent.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Şi mă învaţă tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito!... nu pot a dormi,
Mi-e gândul într-una la tine,
Aş vrea să te-nvăţ... a iubi,
Topindu-te-n vise carmine.

Iubito!... iubirea ţi-e soartă,
Adâncul deschide-ţi să curg
Şi-aruncă păcatele-n poartă
Din goana calului murg

Iubito!... sunt încă în tine,
Mă storci de putere... şi dor,
Balansu-i mişcarea ce vine
În susur nebun... de izvor.

Iubito!... dă-mi ochii şi gura,
Dă-mi trupul... plăcerile toate
Şi stinge-mi în taină arsura,
Ştiu bine că vrei... şi se poate.

Iubito!... nu pot a dormi,
Trezit-ai bărbatul din mine,
Aş vrea să mă-nveţi... a iubi,
Când intru serafic în tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de iniţiere pe palierele inimii

unde eşti, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiţi ca nişte goluri milenare)

învaţă-mă să văd, iubito
învaţă-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să ştie cine este.
unde eşti, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deşirată, roată
cum te simţi pe acoperişul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
şi apoi urmăreşte ce se întâmplă)
aşa e firea ei, jucăuşă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puţin periculos
îţi las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare,
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate de răsfăţ.

Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd,
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt,
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, iubito

Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Şi cămaşa-ţi dantelată
Dulce-alunecă în jos.

Te-nfăşor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăceşti nebun,
Caldă şi fermecătoare
Între perne când te pun.

Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăţ,
Vehemente şi rebele,
Pline toate... de răsfăţ.

Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind şi te dezmierd
Simţind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ţi să mă pierd.

Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.

Suntem suflete pereche,
Tu şi eu înspre noroc,
Şoapte-ţi picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.

Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele şi-aşa puţine,
Le aşez pe sâni-ţi goi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvaşul

înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îţi scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
ştii, nuferii se închid în apus
la umbra munţilor bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneşe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruş
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ţi aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cod de portocală

Iubito!... vine frigu,-nchide uşa
Şi încălzeşte ceaiul de ghimbir
Iarna aruncă... florilor... mănuşa
Însă păstrează şalul de caşmir.

Ninsori nebune, crivăţ, vijelie,
Focu-şi topeşte ultimul strigoi,
Scriind, apoi, pe-o coală azurie,
Cum se topesc zăpezile... în noi.

Iubito!... avem cod de portocală
Nu are rost... din casă să ieşim,
Mai bine să cădem... la învoială,
Nopţile astea... hai să ne iubim!

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca să vin la tine!
- Iubito, eşti ca o floare.
- Dar tu, iubite, eşti al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
Să vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald şi blând.

- Iubito, eşti frumoasă, eşti a mea aleasă
Şi vreau să te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc şi te-am iubit mereu
Şi tu eşti alesul meu.

poezie de Vladimir Potlog (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem doi visători

Suntem doi visători, iubito,
Care rătăcim printre stele,
Tu eşti ca o regină
Cum e luna printre ele.

Suntem, iubito, doi fulgi de nea,
Care cad din cer
Şi se topesc în palma ta,
Ca într-un vis efemer.

Suntem două frunze purtate de vânt,
Şi dragostea noastră
E un sfânt legămân,
Ca dintre cer şi pământ.

Suntem două flori ce înfloresc
Sub acelaşi soare,
Sunt un visător, iubito, eşti o visătoare
În lume asta atât de mică şi atât de mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul şarpelui biblic

Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi
Căci, iată, nu mai suntem goi
Plăcerea ne-a ajuns regret.

Păcatul ce-l ştiam doar noi,
Acuma nu mai e secret,
Iubito, şarpele şiret
Ne-a păcălit pe amândoi.

N-am fost nici popă, nici profet,
Iar tu mi-ai declarat război...
De-atunci şi până mai apoi
Am încercat să fiu ascet...

Iubito, şarpele-i şiret!

rondel de Mihai Enachi din O antologie a literaturii gălăţene contemporane (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit cireşii

Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireşii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte uşor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireşii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireşii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoşii
Au pus cunună mare.
Iubito, hai la dans
Să tremure tot crângul
Ne ţinem în balans
Să stăpânim el timpul.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marin Preda ca pseudonim

Iubito mă gândesc la tine
ca un borfaş la ceasul unui lord
şi se ciocnesc în carnea ta lumine
şi trandafirii au atac de cord

Ca un borfaş în ceasul unui lord
iubito mă topesc în faţa ta
şi sunt cu îngerii în dezacord
şi moartea parc-ar regreta

Iubito mă topesc în faţa ta
din carnea ta când sar lumine
şi restul lumii nu te-ar da
iubito mă gândesc la tine

Ca un borfaş la ceasul unui lord
când mă arunc pe mine peste bord

poezie de Costel Zăgan din Poeme critice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Sunt singur pe plaja pustie,
Ascult croncănit de cormorani,
Privesc valul argintiu al mării,
Iar zarea îmi pare aproape,
Unde cerul coboară pe pământ.
Te vreau lângă mine, iubito!
Să ne plimbăm pe ţărm...
Din loc în loc să ne oprim,
Să ne prindem în braţe
Şi să ne sărutăm.
Pescăruşul zboară peste valuri,
Apoi loveşte-n mal,
Briza mării mă cuprinde,
Iar gândurile mele se răspândesc.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau, iubito

Te vreau, iubito, noaptea pe furate,
Ca şi un hoţ ce-ncearcă să te fure,
Şi luându-te cu el să uiţi de toate,
Ce mâinile... nu ar putea să-ndure.

C-o sărutare dulce.... îţi dau viaţă,
Te mişcă-ncet cu mine şi mă strânge,
Te vreau iubito.. hai... şi mă răsfaţă.
Amorul... o ştim bine... va învinge.

Deschide-te.... şi lasă-mă în tine,
Potop de sărutari... iţi pun pe sâni,
Iubirea... iat-o cum tâşneşte... vine,
A stat în mine-atâtea săptămâni.

Te vreau, iubito-mi place să te simt,
Sunt un izvor... ce-şi caută cărare,
La sărutarea ta, precis, consimt,
Sorbindu-ţi buzele... fermecătoare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.

Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.

Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, spune

De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nţelegi ca sunt Viaţa,
iubito cu ochii de ceaţa?

De ce nu ma laşi sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
şi nu ma saruţi pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?

De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
şi ma tot laşi de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?

De ce şoldul ţi-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca şi norul;
şi mă îmbăt în de tine
şi sparg absolutul cu rime?

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte cu mine, iubito

Iubito,
vorbeşte cu mine,
din făptura ta inocentă,
şi din ochii-ţi limpezi
şi din cugetul tău genuin!
Vorbeşte cu mine, iubito,
în clipa ce trece şi
nu mai vine înapoi
niciodată...
Vreau să vorbim,
iubito,
şi, din vorbele noastre,
să facem porumbei albi
şi să-i trimitem în lume!
Să-i trimitem în lume,
cu clipele noastre
candide,
unice
şi atât de frumoase!
Pe un colţ
al iubirii noastre,
iubito,
vorbeşte cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (24 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te chem

Şi te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.

Şi te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topeşti,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeeşti.

Şi te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.

Şi te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.

Şi te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!