Castel sclav timpului
Îmi tăiam trupul cu condeiul
Răsfirându-mi crud mercurul
Se aduna într-o urmă nebunul
Pe unde sfințise-i tu nisipul
Dezghețat de tine dintr-un
castel de privire saturn
din zeroul absolut chiaun
într-o rouă cu care atârn
pe geana ta adormită
ce-mi lasă inima uimită
dărmându-i câte o stalactită
când răsfiri bucla de heruvimă
ca o adiere de boare lină, marină
in carapacea inimii, perlă divină
a oceanului stelar, tu rouă de quasar
ce te topești în abur de lumină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
castel de flori
vitralii se sparg de rouă
greieri muțesc
faptură de sulfină
fiori au murit în rouă
tanka de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozon stelar
Ești așa minunată
Perlă de sânge... căzută din stele
În inima mea...
În vid amețitor... lăsându-mă
Fără răsuflare in lumea mea...
Respirând prin tine ozonul stelar...
Răsfirat de cometele buclelor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de rouă
Taman ivită
cu rouă învăluită
dimineața te privea
rouă din rouă
pentru privirea mea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un mic vers de mac mulțumire
Pentru că exiști...
Muză divină
Ahhh, ce inspirație nebună
Îmi răsare ea muza mea divină
Neîntrecută de vreuna celestină
Răsărindu-mi cuvinte cu șoapta lină
De abur de lumină
Răsfirată de privire
În curcubeie unduitoare
Peste smoala derviș a sadicei
întunecimii fără lumină creatoare
unde umblu prin trestii de condeie
săpând in mâlul călimarei
să găsesc cuvinte rădăcină de nuferi
ce nu au inflorit in poezie niciodată înainte
ce m-au dus până in magme pământene
și printre quasari cu katane ce tăiau
în bucăți zborul meu de Icar cu pene lipite
cu ceara condeiului prăbușindu-mă napoi
în smoala ucigașă...
De unde ea!
Cu aburi de lumină din privire
Mă făcea să văd..
Că totul este in mine
Universul, versul
Zburând ca o candelă cu aripi
Ce răsfira jerbe dangăt
Ea muza divină!
În iadurile create de mine...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunet de lună plină
Pe un colț de semilună
Te zăresc ființă sublimă
Bucla-ți cade heruvimă
Lungă... în adiere lină.
Mâna mi se înalță in rugă
Ca o ramură golașă
Alungită fără vlagă,
Să o alinte, atingă!
Ca un arcuș mi-o strigă...
Și pe culmi ca o fiară
Inima fuge in maree
După tine, a mea vioară
Cu sunet de lună plină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gângurind
Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viața în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în brațe gângurind
Să oprești astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Și să mă topești sărutând
Fruntea și talpa de heruvimă
Ce-mi cară și adoră orice patimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt...
Sunt adierea de dor
ce-ți răsfiră bucla
când tu deschizi in zor
fereastra sau ușa
și privești uimită
părându-ți-se că ai auzit o șoaptă
ce inima în fulgere o poartă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din liniște născută
Cerul aprinse țigara soarelui
tu adormită prin nori fumului
meu,.. înseninai mereu cerul sufletului
și asteptam din iarba buclelor
să mă scalzi în roua ochilor
să-ți cânt cu greieri inimii
frumusețea înălțimii
umărului cea mai înaltă
cu adiere din liniște născută
să ne aruncăm în lavă contopiți
și in rouă de trupuri să murim în vise treziți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regină a greierilor
Veneam ades să aud
Glasul de copil crud..
Cu dulceață de dud
Cu care ochii-i asud.
În amintirile
Prelinse-n păpădii..
Cu puful inimii
Ascultând strunele!
Viorii de trandafir
Pe care transpir!
În strop de rouă ador,
Ființă a stelelor!
Fiica mirărilor!
Regina greierilor!
Cei de pe curcubeu,
Unde mă urci mereu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei să mă cunoști
De vrei să mă cunoști
Cu tuș să mă împroști..
Să mă scald în el nebun
E mercurul cel chiaun.
Ce nu mă lasă să si dorm
Nu-mi dă voie să torn,
Apă și zoaie în blide
Să-mi ostoiesc hâde
Nevoi, aici de nisip!
Un lant uman de tertip
Ce uneori mă leagă
C-un vin într-o bodegă..
Să uit de nebunie
De beția de poezie
Ce altii o fac erezie
Cu măsti ce râd mie...
Trezindu-mă mahmur
C-un condei prea marmur,
Si incep să scriu fresc
Ce e firesc, nefiresc.
Și-n abis mă adâncesc
De călimară, drăcesc!
Si cuie tuș crud rănesc...
Palma... și o hăituiesc.
Pe câmpuri de file
Printre hiene cuvinte
Serpi ce curg din minte
Muscând inimii petale
Ca intr-un joc de copil
Mă iubeste sau nu
Scuturând prea infantil
Din sânge delfini boutu
Ce eșuaează pe plaja
Clepisdrei unde sunt
Un fir de praf in vânt
Ce nu vrea a deranja
Floarea, lupul, pădurea
Căci e aici mirarea
Nu eu, viermele de lut
Cu scâncetul pietrei mut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recită-mă-n ură
Citește-mă cât mai exist
Căci, voi fi,.. rouă de ametist
Câmpiilor ce le hoinăresc
Codrilor ce-mi ostoiesc
Înfometări-n liniște..
Poienilor ce mă-nvelesc
In verzi haine,.. palate.
Izvorelor ce-mi sorbesc
Pietrele cărate-n spate..
Inflorind tălpi-n spinate.
Recită-mă-n amor, ură
Ceartă-mă de-ți par glastră
Floare-n privire, măiastră...
Să-ți curg în purpurie,
Rouă ambră de feerie
In bujori-ți de senin
In crini pieptului, tanin
Pe coapsa de lună, plină
Sub talpa fină, violină
Căci nu voi mai fi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoare poem de quasar
Despletită învăluită șerpiu
abur de curcubeu cu boare
sublimă de mirare
înfiptă al meu rece pustiu
pe ecranul de cinema gol
ce desparte ziua de noaptea mea
văzând doar umbre prin ea
spintecând în lumină de mirabol
vidul meu rece de prostovol
unde prins în liane nevăzute
ace de timpuri topite
te asteptam levitat în carambol
cu astri seci ai clipelor
ce i-ai-nflorit în nuferi de albastru
cu sărutul tău măiastru
și căpruiul curcubeielor
a opta culoare a cerurilor
dorită de privirea îngerilor
de mare de piatra stâncilor
să le ucidă teama abisurilor
cu șoapte și bucle
nemaivăzute în toate timpurile
cu conturul de infinit
în care în quasar poem am renăscut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, diamant de rouă
Pe un mac am zărit
un diamant...
Dar păcat
a venit soare și la luat..
Căci aș fi vrut
să ți-l aduc
să-ți arăt ce-mi erai
pe macul inimii
când in soare
ai plecat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut
Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"
Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum să topești în adiere o piatră!"
Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!
Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!
Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold
De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.
Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...
Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!
VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,
Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt
Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...
Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul nimicirii
Simt vidul tău de femeie
Cum explodează în heliatice
Nimiciri!
A furtunilor galactice
A bărbatului ce sunt
Într-o rouă de piele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doarme infinitul
Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aștept..
Și privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu iriși si bujori
Acoperiți in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit și apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus și plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbușesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gene de curcubeu
Mi-am înfipt condeiul
în inimă
ca un catarg
și nu-l pot scoate, tăia cât aș fi de șarg
cu fila ce mi-e pânză
pe mări de tuș cu miros pârg
de curcubeu plutind
prin caudine galere critice
spre atolul unde tind
să ajung
ascuns în uriașă carapace
înconjurată de sirene rapace
să găsesc perla violet
să o pun busolă talisman
ce să mă închidă în ecou
în scoica ce se va auzi mereu
cu sidef de carte
peste timp și mai departe
cu ea de mână
abisului lumină
candela de rouă
cu flacără de lebedă
ce mi-a ars arca
într-o pasăre cu tril ecou
ce a spart a universului cochilie
înalțată de o palmă ce ma învăluit
când eram un naufragiat
printre insule cu cadran
în harpia albatros
ce nu se lasă jos
și taie adânc în galioane
cu arginții poeziei și corupției
zburâd derbedeu sub genele sale
arcade de curcubeu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balansoar de apus întors
Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.
Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...
Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...
Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
și mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-și lasă pleoapele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turme de stele
Pășeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viața așteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in țipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inșirate
Cu capul aplecat și ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătușate.
Și in arcuș de vânt pe un colț de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar niște turme de stele păstorite de ai noștri zei!
Ne naștem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinați de zei si de prelați!
Și cine știe ce va fii și ce nu...
Aici nu așteptați, invățați mereu să zburați..
Și nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiți inălțați
Prin iarba universului o să cutreierați in comete de rouă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
C-am să mor
Vocea atât de caldă mă cunjură
Ca un abur de trandafir din apă
termală, dezghetându-mi clepsidră
unde timpul mă învată-n secundă
să fiu doar nisipurilor turțure,.. umbră.
Unde tu, invăluită-mi ca un trandafir
agătător mă topești ușor, ușor...
Într-un gheizer sub arcada de zefir
a brațelor... în sakura șoaptelor!
Uitând nebun după tine... c-am să mor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!