șindrila spartă -
bunicul descarcă fân
din Carul Mare
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
plai mioritic -
după coama dealului
ascuns Carul Mic
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pietre de mormânt -
vântul șterge încet
spovedania
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cimitirul vechi
doar vântul nu ostenește
cu pomelnicul
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pietre de mormânt -
împărtășite vântului
ultimele taine
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ploaie de stele -
la stâna părăsită
șiștarele goale
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
plai mioritic
stelele furate
de munții cărunți
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
murele coapte
printre ghimpi nu văd decât
ochii vecinei
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cimitirul vechi -
doar vântul murmură nume
din cruce-n cruce
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
citind sub abajur -
o molie tremură
filă cu filă
haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mic sau Carul Mare (unuia care-i talentat, dar cam "sprițar")
Ieri, am văzut cum mânuiești paharul,
Și doresc să-ți adresez o întrebare:
"Se zice, ai avea talent cu carul,
Dilema-i: Carul Mic sau Carul Mare?'"
epigramă de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.noapte senina-
pe câmp țăranul singur
in Carul Mare
haiku de Mihai Moldoveanu - Mirco (aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsadul
Luminiță-n miez de ghindă,
Un luceafăr te colindă
Să-ți șoptească, pe-nserat,
Ce ești tu cu-adevărat.
Să visezi că crești mai mare,
Din sămânță către soare.
Iar sub coaja ta, în noapte,
Foc va arde mai departe.
Vine iarna peste moară,
Luna pe pământ coboară
Și te vede copiliță,
Cu căpșor de luminiță.
Tu, răsad, ieși azi în lume,
Omul îți va da un nume.
Iar pe cer o stea clipește
Frunzulița când îți crește.
poezie pentru copii de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ceasornicarului bătrân
Femeia este mereu la fel, fie că este regină ori țigancă spoitoare,
Fie că este singură ori actriță aclamată,
Fie că e tânără ca spicul necopt, ori bătrână ca stejarul noduros,
Este femeie
Și ochiul ei e curat până când bărbatul nu aduce rugina
Și nu se oprește uneori
În rotițele din mintea ei.
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș răsturna Carul Mare
Aș răsturna Carul Mare unde-o fi capătul lumii,
Să caut oglinda spartă, să o-ntreb cine sunt eu,
De sunt demon ori femeie, de ce iubesc toți nebunii
Ce scriu vers furând din stele, slăvindu-l pe Dumnezeu,
De ce mă pierd prin mulțimea, ce altuia groapă-i sapă,
De ce coji alunecoase, îmi rănesc călcâiele,
De ce-i troc cu orții popii, lumânări, fitil de lampă
Și copii, înfometați, răscolesc noroaiele!
Nu mă simt o Penelopă, țesând, ziua, la lințoliu,
Mi-aș dori din Carul Mare, semnul păcii-n vârful culmii,
Creangă de măslin și laur, să afle cei cu orgoliu,
Că soarele când răsare, nu se-nvârte-n jurul lumii!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oiștea
când ninge mușc strâns cu dinții din față
felia mea de timp,
îmi pun perdele de gene moșnegești
peste tot târgul cu biserici și piață de duminică
cineva mi-a înhămat o umbră de marginea claviculei
și mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva îmi calcă pe oiște și lanțuri
și încarcă toată casa bunicii în spatele meu
odată cu vântul și agale
trec printre cetini ca o cerșetoare
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că am înghițit o stea
când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanț din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuți de el
luat cu împrumut de la CAP să-și care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoșteau de stăpân
și-i ascultau cu blândețe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopțiilor
ca după steaua aceea care-mi bate acum
în inimă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
băiatul plânge -
bunicul umflă rapid
mingea cea spartă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu au fluturii inimi
am împrumutat și eu,
ca toți oamenii botezați,
o inimă
un suflet
doi ochi
poate și alte simțuri
și niște picioare umblătoare
și niște mâini muncitoare
pe cărările celor văzute și iubite
văzute și nepricepute
nevăzute și temute
sau neștiute
fuse înalt valul sub cerul senin,
fuse mare mirarea copilului sărac,
fuse frumoasă iubirea omului cu inimă slabă
și până la pământ închinarea celui neîntinat
roiau pretutindeni făpturi fără inimă
și așijderea făpturi cu inimă
suflet, ochi, și de toate cele
auzi, Doamne,
pentru ce îmi mulțumești mie acum,
când visez că zbor?
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe-n vânt
Și săracul vânt, măi, frate,
Cu cât șuier mi se zbate!
Sare de pe drum prin scai,
Prins de frunze în alai.
Ocolește, ca să fugă,
Verzi-uscate tot îndrugă...
Dară vezi prea bine, soră,
Nime' nu îl ia la horă.
Noaptea toată, lângă moară,
Praf și fum îl înconjoară.
Să-i dea chip, de-o fi nălucă,
Ars de dorul ce-l usucă.
Numa că-i strein la grai,
Fluieră doar dintr-un pai.
Mi se pune greu la spate,
N-o fi om pe jumătate?
Ale cui doruri le duce
Din răscruce în răscruce?
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu (9 iulie 2018)
Adăugat de Cristina-Monica Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Copil
și Copilul ținea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele și crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
și pajiști cu fluturi, iar peștii și păsările erau cusuți
pe fusta plină de culori a mamei
plăpîndă era lumea și mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre ființare și stră-ființare
și palma lui creștea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munții și rîurile, cîmpiile și mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mișca aerul cu palmele lui, rîzînd
și Bătrînul din ziua a șaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia își ține umbra firavă, proptită cu umerii
și în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
în cristelnița unui izvor
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!