Geneză
la început a fost Cuvîntul și Cuvîntul era Copil
și Copilul ținea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele și crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
și pajiști cu fluturi, iar peștii și păsările erau cusuți
pe fusta plină de culori a mamei
plăpîndă era lumea și mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre ființare și stră-ființare
și palma lui creștea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munții și rîurile, cîmpiile și mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mișca aerul cu palmele lui, rîzînd
și Bătrînul din ziua a șaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia își ține umbra firavă, proptită cu umerii
și în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
în cristelnița unui izvor
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rămâi copil
Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii povești
ce le-am dorit de-o viață,
să-mi fii în diminețile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe față.
În zilele când s-or așterne ploi
și lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topești prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu știm niciodată ce inseamnă a plânge.
Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil și tu și eu prin ea
și-o bătrânețe ca un răsărit spălat în rouă.
Rămâi copil iar eu copila ta
povești să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reușim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!
Rămâi copil.....
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea
Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.
Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.
Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.
Și o fac... fără rușine,
Nu au liniște, nici pace,
Nebunia o-ntreține
Ritmul inimii buimace.
Oare ce gândește fata?
Coapsa cine-i încălzește?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebunește.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
în palma ta
în palma ta crește copacul
care înflorește și-și desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcnește
îl simți în timpane cum vuiește
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist și izolat în debutul veacului
palma ta hrănește viața născută
cu multă trudă din veștedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc și strâng copacul
palma ta e o ultimă chemare
cu înțelepciune lipește șoapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
În palma ta era iubire
Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
Pe tine te-a durut.
Și știu,
Că unei mame nu-i stă-n fire
Să își rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi știu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta, într-un poem de jale...
M-așez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În brațe c-un buchet de iasomie.
Într-un hățiș de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Și lacrima neșansei mă irigă.
În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea și nici în palma lunii.
M-așez în palma ta s-aud cum viața,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineața
Într-un poem cu versurile noastre.
Îți scriu, iubite,-n fiecare seară,
Să nu mă uite noaptea printre stele,
Cu picături din lacrima amară
Proptită de eșecul vieții mele.
Și de-o găsești pe-o linie-anonimă,
Adun-o în căușul palmei tale!
Pe linia iubirii, într-o rimă,
Să-i faci alcov într-un poem de jale!
Un fluture cu aripile frânte,
Într-un extaz de-o clipă efemeră,
De vine moartea să ne înspăimânte,
Să ne nuntim pe-a vieții emisferă.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În palma ta
Aș dormi în palma ta...
Ocrotește-mi obrajii
și buclele rebele,
lipește-ți buzele
de pleoapele mele.
Aș visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
și pulpele perfecte,
mușcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!
poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din palma mea cocori
Zburară în eter
Și palma mea în zori
Se prefăcu în Cer
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma dată de cerșetor doare mai tare decât palma bogatului...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Porunci
La ultima apocalipsă
purtam ochelarii
cu o lentilă Big
și cu alta Bang...
De atunci iarba a mai încercat asta
de o căpiță de infinit
și tot verdele s-a pus pe murit.
La ultima parte din noi
purtam palma ta în palma mea
pe strada în cerc
care ducea la ea.
Și de atunci
de atunci
se asfaltează
unu și
zero porunci...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan din Viața printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișare
Cu degetul în palma ta
Trasez comete
Verticale
Pentru soare răsare
Și lună călare pe mare.
Cu brațele te prind strâns
Să n-ai scăpare
În mișcare
Totul pare că stă
Totul pare.
Dulceață de cireșe amare
Dacă mă doare
Cerul
Când pășești agale
Sărutare.
Picioarele mele te-aleargă
S-ajungi până mâine
La mine
Să-mi strigi în ureche
Mai tare.
Cu degetul în palma ta
Te vreau, Culoare
În mine.
La tine sunt norii mei
Îmbrățișare.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri albi
Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.
poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghiile
în timp ce-l mângâiam
ecranul s-a făcut una cu palma (?!) iar palma
s-a făcut că râcâie pixelii
din ecran
unghiile au mai crescut
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e ca argintul viu în palma ta: lasă-ți degetele în voia lor și argintul va rămâne acolo, strânge-ți palma și el va fugi...
citat din Dorothy Parker
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul să îți simtă palma doar când îl mângâi.
aforism de N. Petrescu-Redi (23 februarie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie zâmbetul unui copil mi-e similar cu palma lui Dumnezeu pusă pe creștetul capului...
aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost
În palma lui Dumnezeu
copilul din mine
își sprijină capul.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza din palma
Pumnul ce bătuse neîncetat în ușă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui își amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Și atunci ce folos că ușa se va deschide?
Privise în palmă și-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunțate.
Începeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă își înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
și să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparține...
O fi uitat-o cel de după ușă.
În palma sa avea două destine...
Înțelese că trebuie să o facă
din nou pumn și să bată în ușă.
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals
cât de asemenea ardere
palma lui înghițind în aer palma ei
ce dulce spaimă în concentrare
peste florile degetelor cu miros de taină
răpită din parfumul de ierburi de pe buze
când ultimele acorduri se sfârșiră
în vrăjită pierdere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!