Fractură

Universul se sprijină
într-o singură gleznă.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tablou de iarnă -
fruntea caldă a tatei
sprijină cerul

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemeni lui Prometeu

de peste două sute
de milioane de ani
duc în spate o mare
şi-un munte de sare
ce tocmai expiră azi
într-o singură lacrimă
neînţelesul înţeles
într-un banal cristal de ploi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singură ca o zi de duminică, niciodată la fel.

aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud

păduri ce plâng

mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munţi

cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul

rămas-a ochiul orb
în şuierul luminii

copaci decapitaţi
cad în genunchi

şi îi aud

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anevrism

universul resoarbe
pata de sânge
până la punctul în care
mergi în linie dreaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce lună mare -
adeseori mă transform
într-o pisică

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea

pe umerii şarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtiţa duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
şi Adam plânge
apăsătoare şi dulce
rămâne privirea
şireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

din pătimaşe adâncuri
eterizate sub zodia ierbii
uitările

te bucuri sau plângi

soarele curge la fel
în universul ce-şi spală
fiinţa de angoase

şi râzi cum n-ai mai râs
niciodată

sub valuri de vânt
revin cocorii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge uşor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l ţineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminţei ce nu ştie
când va naşte lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
şi cade ucis de propria lui îndoială

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur

Nu pot să separ macii
De praful din drum
Nici neghina din grău
Nu pot s-o aleg
Trăiesc într-o lume
A frigului suprem

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatic

prima zăpadă
mă scaldă
în tăciunii
ochilor tăi
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ţinându-se de rădăcini

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe

mâna mea
era extensia
cotului tău
fără să ştii
cine sunt
rădăcină sau ciot
sau nimic
luai mâna de lut
între palmele tale
spălate de ploi
iubirea avea ochi de felină
simţeam cum curge călduţ
universul în noi
şi mă trezeam dârdâind
amintire ce cade în gol

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

într-o lume aproape
de lanuri de iluzii
eu cred în basme
şi în zâne
cu ochi căprui

cândva
sub ploi mărunte
mai cred
că pietrele vor înflori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă şi rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu

"cânt de parcă
nu m-aş fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă

şi totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul îşi deschise porţile
pentru cei mulţi

aşa îmi şopti
Lebăda albă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între noi doi
o cupă a răbdării

eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credinţa o am
nici foame nu-mi este
de trăiri şi speranţe
le-am învăţat pe toate
mireasă fiind

du cupa la gură şi bea
universul cu toţi cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranţe

între noi şi cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai hui

când pleci
măcar o lacrimă să laşi
în viforul din gene
ca un nimic din ce-ar fi fost
şi tot ce ar putea să fie
când tac
şi tac vorbind
în limba aia
tu ştii mai bine
cât de adâncă e tăcerea mea
şi singură
stea căzătoare
în pumnul de sare
din lacrima - cuvânt
când pleci aşa
fără să spui unde te duci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trăiesc într-o lume
a frigului

peştii mor în ape sălcii

copacii adorm
sub cetini

gheţarii au obosit
să asculte
divina muzică
a zăpezii ce cade obsedant
peste pădurea în flăcări

şi se desprind
unii de alţii
pe albul impur

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

aproape înţelept
tristeţea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârşit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată şi sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spălarea de păcate

mă scald în zăpadă
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ţinându-se de rădăcini

nu-mi este frică de alb
nici sete nu am
foame nu simt

mă scald în bulboană
şi-atât

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

noapte de martie
cu nimic altfel
decât multele nopţi
ale vieţii
numai că
ajungerea pe ponton
este cu mult mai adâncă

mă scald în zăpadă
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ţinându-se de rădăcini

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!