
Vino la fața locului 2
nu mă învăța mecanic
nu-mi lua din dicționare definiția
din tot felul de cărți
nu te încumeta să așezi
un cuvânt peste lucru
nici lucrul peste lipsă
să tragi de ele până când se va naște
simulacrul de sens
(așa-zisa formă a degetelor mele când bat
în verde / de n-o fi cumva albastru)
... felul în care prin mine circulă curentul și cineva
entuziasmat / doar poet!/ se va grăbi să formuleze
noua teorie a conductibilității
nu face pe conștiinciosul
nu mă învăța pe de rost
ca pe o poză / ca pe teorie
habar nu ai cum se uită
toate chestiile astea
scoală-te într-o seară
îmbracă-te bine
(la un moment dat va trebui să dai cu toate ale tale)
vino la fața locului / fii martorul
crizelor lunare / al spaimelor feminității
acuză floarea și ochii necunoscutului
deprinde-mă cu alineate și intonații
cu spațiile arhipline și zona vidă
învață-mă 1 dată / învață-mă de 2...
crede mai apoi / te îndoiește
fii martorul timpului care îmi intră în pagină
vezi cum se face toamnă / cum sentiment...
ține-te după urmele mele
lasă în spate pădurea de foioase / toți mistreții
caută-mă printre păsări... / printre întrebări...
caută-mă în tine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre spaimă
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
Citate similare

Înainte de a mă naște
îmi oprisem sângele
aproximativ în zona cervicală
respiram cumva prin autosugestie
prindeam un fel de fluturi uriași
timpul făcuse un triplu salt
mimase îmbunarea
situarea pe o coordonată
nu paralelă
rămăsesem
cu un cuvânt suspendat
deasupra tentativei de a se naște
a semnificației
n-ai crede!
mă complăceam!
în decorul cu mandarini
și minuscule păsări
ale Paradisului
un cocktail din care doar eu hotăram
când aveam să gust
lumea se fixa într-o pictură
în înfloritura cămășilor demodate
cum odinioară noi în veșnicia
dorită a nu se fi pierdut vreodată
..... a face îi ceda locul lui a fi
această contemplație amplă
aptă să sugrume moartea
foarte probabil văzusem asta
cu mult timp înainte
de a mă naște
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre rai, poezii despre pictură, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre fluturi sau poezii despre dorințe

De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-și că timpul nimerise
în șoseaua ciuruită
pe care odată și odată
avea s-o astupe cineva
**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaș vieții
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtașă morții
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire
dovadă
floarea de cireș incapabilă
de acte discriminatorii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre șosele
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumânări
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Caută-mă
Caută-mă în iarba crudă, unde este liniște și pace.
Caută-mă printre flori mărunte, unde frumusețea nu se-ascunde.
Caut-mă în câmpia întinsă, unde zarea-i necuprinsă.
Caută-mă la umbra unui brad, unde dorurile ard.
Caută-mă în pădurea adormită, unde tu mi-ai fost iubită.
Caută-mă pe cărări de munte, unde ne-am spus doruri multe.
Caută-mă în tot și în toate, unde iubirea se împarte,
Poate, în final ne întâlnim și viețile ne unim.
De-abia atunci pe strada noastră, soarele va răsări.
Vom fi două flori în glastră și-n taină ne vom iubi.
Caută-mă cu gândul, cu cerul, cu pământul,
în vise, în piatră și sigur ne vom întâlni,
Nimic nu ne va despărți.
poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre pace sau poezii despre munți

Ești martorul suferinței mele
și mă bucur să știu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă
ești martorul suferinței mele
singurul care știe că sângele
și carnea
au învățat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
da
tu ești singurul meu martor
în fața unui întreg univers
și stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
și nimic nu se pierde
da
dragul meu
tu ești martorul suferinței fără sfârșit
singurul care știe
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
și mă bucur să știu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârșitul acestei vieți
și mai departe
poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre suferință, poezii despre cuvinte sau poezii despre bucurie
Transformare
Gândul, nu-l mai trimit la tine.
L-ai alungat și nu s-a simțit bine,
L-a durut de prea multe ori,
Mai bine, îl trimit să se joace printre nori.
Inima, o voi învăța să nu mai bată în același ritm,
Cu al inimii tale anotimp.
Prefer să-i cer să se odihnească,
În loc, nebună peste tot să te urmărească.
Mintea o voi educa, să nu-și mai imagineze
Povești de dragoste în care simțurile mele toate, să te cerceteze.
Mai bine, într-un alt Univers să mă proiecteze
Și de suferință să mă protejeze.
Privirea o voi învăța să îți evite privirea,
Dacă din întâmplare ne vom intersecta,
Mai bine, să strălucească,
Admirând bolta cerească.
Mâinile mele nu te vor mai căuta printre cearșafuri de satin,
Noaptea când toate visele vin.
Mai bine să stea cuminți,
Fără să-și dorească, mângâieri fierbinți.
Buzele vor uita sărutările cu gust de căpșuni,
Nu vor mai zâmbi ani buni,
Mai bine, le voi umezi cu o șampanie parfumată,
Să uit, că din iubire am suferit vreodată.
Sufletul, îl voi convinge, din nou să se culce,
Să doarmă un somn dulce,
Până când pe o altă planetă se va duce
Și acolo, Dumnezeu, mai bun
mi te va aduce.
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre șampanie, poezii despre zâmbet sau poezii despre sărut

* * *
Joacă-te, Soare, cu mine... și împletește-mi zorii
în pletele-mi înflorate de dor...
Joacă-te, lumină, cu mine...
și învață-mă să mă strecor după ziduri care ard...
Joacă-te, frunză, cu mine...
și-n tremurul inimii mele te ascunde...
când mi-e teamă
Joacă-te, norule, cu ochii mei...
și hai să plângem amândoi pe margine de tăcere...
Joacă-te, vântule, cuminte cu mine...
și poartă-mă peste lume...
în brațe care mă așteaptă...
Joacăte, ploaie, cu franjurii rochiei mele...
și deșiră-mă pe cărare...
Așteptându-l...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre rochii, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Când te-am întâlnit prima dată
erai undeva la periferia ta
acolo unde nimeni nu ajunsese vreodată
îmi amintesc, era frig
mergeam zgribulită
cu gluga trasă, nimeni să nu mă recunoască
am trecut poduri, mocirle, gropi de gunoi
amintirile veneau după mine ca omizile grăbite
când simt contracțiile și se îndreaptă spre adăpost
să-și bandajeze corpurile-n giulgiuri
și veneau în masă ca după un exod al iubirii
se bandajau în larve, multe, mici
toate grămadă, fără nume
ca după un dezastru, ca după un blestem
neidentificate și fără cruci
gata pentru viața de apoi
într-o viitură comună
tot felul de femei picior peste picior le păzeau
cu țigările aprinse, rujate, singure
ele însele pietre funerare
pietre de hotar, nici nu mai contează
undeva aici printre oseminte
am văzut un loc verde, foarte verde
un luminiș, culoarea lui n-o pot explica
pentru că nu e pe Pământ
e doar în tine, nici tu nu știi de ea
ți se vede în ochi de câte ori mă privești
un parazit de care nu ai habar
care-ți mănâncă pe-ascuns din măruntaie
la fel acest loc defrișat
se întinde și mai mult când mă întâlnește
un fel de răsărit al copilului din tine
de la o vreme orbesc
de câte ori dau mâna cu tine și nu știu de ce
încep să par că deja nu mai sunt de prin locurile astea
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre ruj, poezii despre poduri, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre graniță
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihail Mataringa despre timp, poezii despre ninsoare, poezii despre gânduri sau poezii despre ciori
Caută-mă
Caută-mă... în nopțile cu lună,
Sărut să pun pe-a-tale pleoape,
Pe frunte să pun o cunună,
Din flori de nuferi, de pe ape.
Caută-mă... în visele tale,
Când dormi să uiți amarul,
Să fiu eu, perina cea moale,
În somn când treci hotarul.
Caută-mă... în lacrimile tale,
Ploaie ce udă aridul pământ,
Să crească flori pe o cărare,
Să vin pe ea... să te alint.
Caută-mă... în vântul ce-adie,
Să-asculți șoapte de amor,
În zborul florilor de păpădie,
Am să te mângâi cu mult dor.
Caută-mă... în roua florilor,
Și am să-ți dau sărutul dimineții,
Nectarul dulce-a viselor,
Pe-altarul dragostei și-a vieții.
Caută-mă în gândurile ascunse,
Iar eu voi ști ce îți dorești,
Și cu dorințele aprinse,
Te voi găsi... oriunde ești.
poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zbor sau poezii despre vânt
Să negi sau să închizi ochii în fața defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struțul crede că dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacție negativă atunci când le vedem la alții, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită să gândești așa doar prin prisma faptului că ajungi să îți pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru că e leneș și nu face nimic cu viața lui doar ca să te uiți mai atent la viața celui care ceartă și să vezi că și el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieții lui. Și-a recunoscut propria lene și îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât să te privești pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alții? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaștem.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre ochi, citate despre lene, citate despre ceartă, citate despre umor, citate despre productivitate, citate despre nisip sau citate despre România

Lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2
e
o lipsă
o pagină albă
de noiembrie
în toată aglomerația în care neputincioasă
îți încurci mâinile / nepăsarea de la 5
cu sentimentele de la miezul nopții
înspăimântată amesteci cuvintele
mecanic reții sensuri / tot felul de informații
pentru clipa în care în sfârșit te vei da la o parte
doar de tine văzută îți vei apropia lucruri / îmbulzeala umană
fără să te mai plângi că lumea asta nebună îți scapă printre degete...
e o lipsă
o pagină albă
în locul tău și
golul electrocutează
copacii trec. și strada trece.
oameni privesc...
dincolo de mătasea cu trunchiuri și frunze
descoperindu-mi trupul
! străinul acesta frumos
aproape-un-copil / aproape-un-poet
scrie o poveste!
de unde știe el că eu...
eu nu mă grăbesc... / că am
o masă înaaaaltă cât o grădină
și muuuulți trandafiri
și păsări la fereastră
... scrie o poveste
altfel de unde roiul de fluturi
toată eliberarea / țipătul straniu al rănii
ieșite din piept / supusă așezându-se
în iarbă / în rând cu gândurile cerului
căzut pe pământ
nuu... tălpile goale nu sunt
nicio filosofie / nicio metaforă
este dimineața aceasta concretă
în care convinsă îmi port goliciunea
spectacolul câmpiei care privește... privește...
când eu desculță alerg
niciun minutar nu mai zgârie orele:
nicio contradicție
străinul acesta
trecătorul acesta
aproape-un-copil / aproape-un-poet
habar nu are că tu exiști
că-mi dai dreptul la singurătate...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre singurătate sau poezii despre ore

Imunizare
[file de jurnal afectiv]
las soarele să moară
îi vând pontul să plece mai repede
într-o văgăună/ într-o aglomerație/ bunăoară în lumea aceea
care n-a auzit vreodată de mine
în râset cosmic
mă răstesc la duminici
cu poale lungi și fețe smerite
nerușinat camuflând minciunile și desfrâul
incendiez o parte din grămezile nimicului
picur lumină-cu-otravă
silabele mele despuiate
cârtițe retrograde ce râcâie ochii
fără de spaimă să dezgroape întuneric
iau la rost indiscreția ciclopului
una bucată iarbă 2 lei staționatul
momentul acesta atât de nesfârșit atârnând
în marele incapabil de a trece
cu rănile a toate în mine deschise
ca o gură lihnită de viață
din sine mușcând să se răzbune pe sine
devin!
o să șterg totul
până la memoria ultimă a increatului
de aria vidă mă voi atinge
ca de veșmânt sacru
ca de moaște
și atunci
o să se ia marea...
cu rânjetul pescărușilor căzându-și aripile în simulacru de cântec
și ploaia de cel mai prost-gust care netoților li s-a părut romantică
[realitatea alunecă uneori la extreme
martor al zonei aceleia desființate
rămâi neputincios
jumătățile de măsură sunt formula perfectă a disoluției
iluzia grandioasă a lui A FI
focarul de infecție]
*
nu mă voi spovedi ție
atât de mic... de neînsemnat... de stupid...
în fața cuvintelor cosmonaute
făcând înconjurul lumii precum înconjurul morții
a ceea ce cu mult deasupra ei este...
... în fața cuvintelor...
lovindu-mă/ apostrofându-mă/ vie trântindu-mă
părtașă locului aceluia microscopic
unde se naște frica... unde prea-marea-durere... nonsensul
pe care ca un neghiob îl porți în lipsă de iubire sau de moarte
o să-mi cresc Frumusețea departe de tine!
[data viitoare Dumnezeu va face Femeie!]
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre smerenie, poezii despre râs, poezii despre romantism sau poezii despre realitate

Prejudecăți
[lucrurile sunt mult mai simple]
nu, dragostea nu este
câmpia aceasta nesfârșită de maci
nici măcar amprenta ei lăsată pe o pagină
într-o după-amiază generoasă de mai
când artistul a făcut suprema concesie imaginației... dorului
bolnav, copil, neajutorat și-a pierdut mințile într-un roșu concentrat
pentru clipa aceea de eternitate
a alergat mai apoi gol că să dea de știre
înnebunind frumos mai toate împrejurimile
nici rochia amplă a ei balansând încremenirea
nu este dragostea
felul lui gentil de a-i prinde fluturi pentru a stârni metafore
termeni de comparație de soi
nici lanul de grâu foșnind euharistiile
complicitatea lor agenți secreți
mână-n mână cu Dumnezeu
ploaia dezgolind înțelesurile... nu este dragostea
nici dimineața aceea scoasă dintr-o noapte albă,
a lui măsurându-și insignifianța în afara ei
sunt zilele astea concrete
când eu te toc mărunt-mărunt
te dau la foc mic te gătesc aproape crud
fac din tine felul principal
pe moarte eu însămi fiind
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre zile, poezii despre roșu sau poezii despre prejudecăți
Kat Stratford: Urăsc felul în care vorbești cu mine și felul în care te tunzi. Urăsc felul în care îmi conduci mașina. Urăsc atunci când te holbezi la mine. Urăsc ghetele tale de soldat și felul în care îmi poți ghici gândurile. Te urăsc atât de tare, încât mi se face rău; și asta mă face chiar să vorbesc în rime. Urăsc faptul că tu ai mereu dreptate. Te urăsc atunci când minți. Te urăsc până și atunci când mă faci să râd și e și mai rău atunci când mă faci să plâng. Te urăsc atunci când nu ești lângă mine și urăsc faptul că nu m-ai sunat. Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puțin, chiar deloc.
replică din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre tuns, citate despre poezie, citate despre plâns, citate despre minciună, citate despre gânduri, citate despre dreptate sau citate despre armată
Vedenie
ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenței tale
prin toate peregrinările
ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele
ca să nu te uit pe tine
am așezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri

Again
te privesc
dintr-o depărtare
posibil puțin altfel decât a altora
nu fac niciun efort
să te trec dincolo
simți
șarpele din tine
ferindu-se
de mușcătura mea
nu!
nu ai tu veșminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.
*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse
**
iei una realitate
torni praf de pușcă praf de pulbere praf și pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta
în felul tău
te ții după mine
n-ai înțeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaște remușcarea
again... again... again
o ia de la capăt
și tu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre posibilitate, poezii despre cunoaștere sau poezii despre asigurări
Poem din Apuseni
caut poteca copilăriei mele
cât de repede o găseam printre brazi
azi doar un imens câmp de cioturi
arborii de ieri au primit chipuri ciudate
uneori mă așez și sculptez în ele chipuri de om
să se știe cine a mânuit securea
alteori plâng
din semințe adormite
rugându-mă să răsară pădurea la loc
Doamne, fii alături de mine
ajută-mă să nu mă rătăcesc
dumnezeu mă aude
lui dumnezeu i se face chiar milă
întelept privește în jur
și crește în mine arbori
m-a numit chiar pe mine paznic
apoi mulțumit mi-a trimis în dar păsări
neîntrecute in triluri
dar mie doamne, dar mie doamne
nu-mi dai glasul lor
zic eu omul, dorind din ce în ce mai mult
si dumnezeu râde, un râs fermecător de om mare
care le știe pe toate
ție fiule,
ți-am dat glas prin cuvânt
să fii și om, și pom și pasăre!
apoi gânditor îmi arată drumul spre casă
intră cu mine aplecându-se pe sub poarta de lemn
mama ne iese râzând înainte
îi sărut bucuros mâna
când ea mă mângâie pe creștet
dumnezeu plânge lânga mine ca și un copil.
poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre sculptură
M-am gândit
M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau și mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam că trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...
M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc
din nou rază
și cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.
M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.
M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori

Primăvara din tine
în prima zi când m-am văzut în strâmtoarea privirilor tale
am crezut că am îmbrăcat trupul tău
nu eram pregătit, sincer, să fiu eu cel care a-și putea fi tu
dar durerea o duc în mine și nici
nu cred că voi putea vreodată să știu a număra în doi
învață-mă să fim, căci demult la umbra vieții
m-am uitat într-o zi a unei iubiri stinse
dar nu am ajuns încă cenușă
ard mai mult decât soarele din privirea ta
acum
dacă vrei
ascultă-mă și nu mă sinucide
am pantofii vieții tociți de pași pierduți
pe drumuri rătăcite
nu mai știu a mă mai juca, cu sărutul alb al căderilor curbate
de la încheietura mâinilor tale, a curburii lebedei din tine
și a privii lacul, acolo unde se oprește sărutul cerului
cu pământul
de mult, pe când nu exista uitarea
am început să strâng nopțile și să le port cu mine-n buzunare
sunt pentru tine, dăruite, dar caută-mă să te găsesc
căci le voi face pentru tine lumină
mă strâng încăperile care au călătorit cu mine
prin viață
au devenit toamne friguroase
și crede-mă
am nevoie de primăvara din tine!
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre început, poezii despre sinceritate sau poezii despre primăvară
Avocatul: Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă mai avea puls?
Martorul: Nu.
Avocatul: Ai controlat tensiunea?
Martorul: Nu.
Avocatul: Ai verificat dacă mai respiră?
Martorul: Nu.
Avocatul: Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci când ai început autopsia?
Martorul: Nu.
Avocatul: Cum poți fi sigur, doctore?
Martorul: Pentru că creierul lui stătea pe o tăviță pe biroul meu.
Avocatul: Înțeleg, dar nu ar fi putut totuși ca pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru?
Martorul: Ba da, e posibil să fi fost viu și să practice avocatura!
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre puls, citate despre posibilitate, citate despre pacienți, citate despre creier sau citate despre avocați